2,185 matches
-
defavorabil și un grad crescut al depresiei. Teoria lui Seligman rămâne deschisă cercetărilor ulterioare care vor veni să o completeze. Teoria deznădejdii sau a disperării Această teorie aduce o serie de completări și lămuriri legate de problematica depresiei, conceptul de deznădejde fiind definit ca "expectanța negativă că rezultatele viitoare dorite nu se vor produce ori că rezultatele aversive se vor produce, iar persoana nu are abilitățile necesare pentru a schimba aceste rezultate". Această teorie propune o asociere etiologică în dezvoltarea depresiei
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
simptomele factorul cauzal respectiv nu este prezent sau nu se manifestă; cauza contributivă reprezintă un factor etiologic a cărui prezență mărește probabilitatea apariției simptomelor, dar nu este nici necesară, nici suficientă pentru apariția lor (Ionescu, 1998)185. Potrivit acestei teorii, deznădejdea este considerată o cauză suficientă și proximă a depresiei, (nu și necesară a depresiei) adică prezența ei va garanta că simptomele depresive vor apărea. Fiecare verigă din acest lanț cauzal considerat responsabil de apariția deznădejdii poate constitui o "cauză contribuitoare
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
1998)185. Potrivit acestei teorii, deznădejdea este considerată o cauză suficientă și proximă a depresiei, (nu și necesară a depresiei) adică prezența ei va garanta că simptomele depresive vor apărea. Fiecare verigă din acest lanț cauzal considerat responsabil de apariția deznădejdii poate constitui o "cauză contribuitoare". Inferențele unei persoane în legătura cu un eveniment crește probabilitatea că acea persoană va deveni deznădăjduită la apariția unui eveniment aversiv. Răspunsul la evenimentele aversive va fi de data aceasta deznădejdea și nu neajutorarea. Așadar
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
considerat responsabil de apariția deznădejdii poate constitui o "cauză contribuitoare". Inferențele unei persoane în legătura cu un eveniment crește probabilitatea că acea persoană va deveni deznădăjduită la apariția unui eveniment aversiv. Răspunsul la evenimentele aversive va fi de data aceasta deznădejdea și nu neajutorarea. Așadar, în cazul acestei teorii accentul nu cade pe perceperea incontrolabilității evenimentelor, ci mai degrabă pe posibilitatea apariției evenimentelor aversive. Acest fapt rezolvă contradicția apărută în cadrul teoriei neajutorării învățate, contradicție legată de faptul că persoanele depresive se
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
iraționale în privința consecințelor negative ale evenimentelor negative; 3) tendința generală de a trage concluzii negative despre sine. Au fost identificate trei tipuri de inferențe pe care persoanele le pot face, aceste inferențe modulând măsura în care persoanele dezvoltă sau nu deznădejdea și apoi simptomele deznădejdii depresive în fața evenimentelor negative experimentate: a) inferențe în legătură cu motivul producerii evenimentelor; b) inferențe în legătură cu consecințele ce pot rezulta din producerea evenimentelor; c) inferențe despre sine date de evenimentele care i s-au întâmplat persoanei. Depresia la
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
ale evenimentelor negative; 3) tendința generală de a trage concluzii negative despre sine. Au fost identificate trei tipuri de inferențe pe care persoanele le pot face, aceste inferențe modulând măsura în care persoanele dezvoltă sau nu deznădejdea și apoi simptomele deznădejdii depresive în fața evenimentelor negative experimentate: a) inferențe în legătură cu motivul producerii evenimentelor; b) inferențe în legătură cu consecințele ce pot rezulta din producerea evenimentelor; c) inferențe despre sine date de evenimentele care i s-au întâmplat persoanei. Depresia la care se referă teoria
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
negative experimentate: a) inferențe în legătură cu motivul producerii evenimentelor; b) inferențe în legătură cu consecințele ce pot rezulta din producerea evenimentelor; c) inferențe despre sine date de evenimentele care i s-au întâmplat persoanei. Depresia la care se referă teoria disperării sau a deznădejdii ar putea fi caracterizată de cel puțin trei simptome majore care țin de trei dimensiuni majore ale psihicului: o întârziere a apariției răspunsurilor voluntare (simptom motivațional); dificultatea întâmpinată de subiect în a realiza că răspunsurile sale pot avea un efect
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
observabil în care persoana în cauză declară că ea se gândește la a-și pune capăt propriei existențe. Aceste idei pot fi raportate spontan de către persoană sau aceasta poate confirma existența lor atunci când este chestionată direct despre ele. 9.2. Deznădejdea ca factor mediator între depresie și suicid După cum știm, depresivul se consideră pe sine un ratat. Mai întâi el crede că a pierdut ceva de valoare substanțială, cum ar fi o evoluție personală, sau crede că a eșuat în a
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
evoluție personală, sau crede că a eșuat în a atinge un scop considerat important. Apoi, el se așteaptă ca rezultatul oricărei activități întreprinse de el să fie negativ. Senzația unei pierderi ireversibile și expectanțele negative duc la emoțiile tipice: supărare, deznădejdea, dezamăgire și apatie. Astfel, el nu este motivat să-și stabilească obiective și evită să se angajeze în activități "constructive". Mai mult, el se așteaptă ca întregul său viitor să fie deficitar în ceea ce privește satisfacțiile și realizările. Deci, el se percepe
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
nu toți depresivii se sinucid și nu toți cei care se sinucid sunt depresivi. Se consideră ca fiind importanți factorii care contribuie la apariția și menținerea depresiei. Mai mult, Beck și colab. (1985, apud Hoeksema, S.N., 1998)212, consideră că deznădejdea sau expectanțele negative despre viitor, sunt catalizatori majori în suicid și ar putea fi un factor mult mai important decât depresia. Rolul deznădejdii ca factor cheie în tentativele serioase de suicid și ideație suicidară a fost evidențiat în mai multe
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
apariția și menținerea depresiei. Mai mult, Beck și colab. (1985, apud Hoeksema, S.N., 1998)212, consideră că deznădejdea sau expectanțele negative despre viitor, sunt catalizatori majori în suicid și ar putea fi un factor mult mai important decât depresia. Rolul deznădejdii ca factor cheie în tentativele serioase de suicid și ideație suicidară a fost evidențiat în mai multe studii sistematice (Minkoff, 1975; Bergman, Beck și Beck, 1973; Lester și Beck, 1975; Beck, Kovacs și Weissman, 1975; Wetzel 1976; apud Hoeksema, S.N.
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
suicid și ideație suicidară a fost evidențiat în mai multe studii sistematice (Minkoff, 1975; Bergman, Beck și Beck, 1973; Lester și Beck, 1975; Beck, Kovacs și Weissman, 1975; Wetzel 1976; apud Hoeksema, S.N., 1998)213. În concluzie, Beck, consideră că deznădejdea este variabila cheie care leagă depresia de suicid. Într-un studiu, Beck, Steer, Beck și Newman (1993)214 au raportat că deznădejdea este de 1,3 ori mai importantă decât depresia în explicarea ideației suicidare. Persoanele care simt deznădejdea sunt
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
1975; Beck, Kovacs și Weissman, 1975; Wetzel 1976; apud Hoeksema, S.N., 1998)213. În concluzie, Beck, consideră că deznădejdea este variabila cheie care leagă depresia de suicid. Într-un studiu, Beck, Steer, Beck și Newman (1993)214 au raportat că deznădejdea este de 1,3 ori mai importantă decât depresia în explicarea ideației suicidare. Persoanele care simt deznădejdea sunt în mare parte caracterizate ca având o viziune negativă asupra viitorului. În mod tipic, aceste persoane cred că nimic nu va rezulta
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
că deznădejdea este variabila cheie care leagă depresia de suicid. Într-un studiu, Beck, Steer, Beck și Newman (1993)214 au raportat că deznădejdea este de 1,3 ori mai importantă decât depresia în explicarea ideației suicidare. Persoanele care simt deznădejdea sunt în mare parte caracterizate ca având o viziune negativă asupra viitorului. În mod tipic, aceste persoane cred că nimic nu va rezulta așa cum ar dori ele, că ele nu vor reuși în nici o activitate pe care o încearcă, că
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
ale lor nu vor fi niciodată soluționate. Cercetările relevă că persoanele care au reușit să se sinucidă nu au fost diferite de cele care au supraviețuit în ceea ce privește depresia și ideația suicidară. Au existat, însă, diferențe între cele două categorii în ceea ce privește deznădejdea. Analiza măsurării depresiei a evidențiat în continuare faptul că gradul de deznădejde resimțit de către individ este cel mai eficient predictor al suicidului. După cum s-a relevat anterior nu toți pacienții depresivi sunt candidați la suicid, lipsa de speranță (deznădejdea, disperarea
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
au reușit să se sinucidă nu au fost diferite de cele care au supraviețuit în ceea ce privește depresia și ideația suicidară. Au existat, însă, diferențe între cele două categorii în ceea ce privește deznădejdea. Analiza măsurării depresiei a evidențiat în continuare faptul că gradul de deznădejde resimțit de către individ este cel mai eficient predictor al suicidului. După cum s-a relevat anterior nu toți pacienții depresivi sunt candidați la suicid, lipsa de speranță (deznădejdea, disperarea) fiind factorul de mediere între depresie și tentativa de suicid. Disperarea este
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
în ceea ce privește deznădejdea. Analiza măsurării depresiei a evidențiat în continuare faptul că gradul de deznădejde resimțit de către individ este cel mai eficient predictor al suicidului. După cum s-a relevat anterior nu toți pacienții depresivi sunt candidați la suicid, lipsa de speranță (deznădejdea, disperarea) fiind factorul de mediere între depresie și tentativa de suicid. Disperarea este în mare măsură alimentată de anumite caracteristici de receptare, înțelegere, prelucrare și interpretare a datelor problemei. Astfel spus, disperarea este alimentată și alimentează un mod defectuos de
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
este în mare măsură alimentată de anumite caracteristici de receptare, înțelegere, prelucrare și interpretare a datelor problemei. Astfel spus, disperarea este alimentată și alimentează un mod defectuos de prelucrare a informațiilor. Beck și colab. (1979)215 arată că starea de deznădejde este mai predictivă pentru suicid decât depresia, pe când deznădejdea ca trăsătură este asociată cu tulburarea depresivă. Un corolar al deznădejdii suicidare este inflexibilitatea cognitivă, care include dificultatea de a crede că există alternative non-suicidare pentru problemele vieții. Astfel, conform literaturii
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
receptare, înțelegere, prelucrare și interpretare a datelor problemei. Astfel spus, disperarea este alimentată și alimentează un mod defectuos de prelucrare a informațiilor. Beck și colab. (1979)215 arată că starea de deznădejde este mai predictivă pentru suicid decât depresia, pe când deznădejdea ca trăsătură este asociată cu tulburarea depresivă. Un corolar al deznădejdii suicidare este inflexibilitatea cognitivă, care include dificultatea de a crede că există alternative non-suicidare pentru problemele vieții. Astfel, conform literaturii de specialitate, indiferent de vârstă și sex, deznădejdea este
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
este alimentată și alimentează un mod defectuos de prelucrare a informațiilor. Beck și colab. (1979)215 arată că starea de deznădejde este mai predictivă pentru suicid decât depresia, pe când deznădejdea ca trăsătură este asociată cu tulburarea depresivă. Un corolar al deznădejdii suicidare este inflexibilitatea cognitivă, care include dificultatea de a crede că există alternative non-suicidare pentru problemele vieții. Astfel, conform literaturii de specialitate, indiferent de vârstă și sex, deznădejdea este considerată componentul cheie care mediază comportamentul suicidar. Beck, Seer, Kovacs; Garrison
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pe când deznădejdea ca trăsătură este asociată cu tulburarea depresivă. Un corolar al deznădejdii suicidare este inflexibilitatea cognitivă, care include dificultatea de a crede că există alternative non-suicidare pentru problemele vieții. Astfel, conform literaturii de specialitate, indiferent de vârstă și sex, deznădejdea este considerată componentul cheie care mediază comportamentul suicidar. Beck, Seer, Kovacs; Garrison (1985, apud Hoeksema, S.N., 1998)212216 au demonstrat că cel mai bun predictor al unei eventuale tentative de suicid este expresia verbală a disperării. Astfel, gândurile ce ilustrează
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
încearcă să se sinucidă, având în vedere faptul ca această boală manifestă un înalt grad de exaltare și un nivel ridicat al respectului de sine. Totuși, stările predominante în manie sunt cele de agitație și iritație amestecate cu stările de deznădejde și ratare specifice unei depresii de grad scăzut. Un alt factor care duce la creșterea riscului de sinucidere este dependentă de droguri sau alt tip de dependență. Într-un studiu prospectiv asupra încercărilor de sinucidere, au arătat că 33% dintre
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
așteptări înalte de la ei înșiși, înainte de a se îmbolnăvi. Se pare că acești oameni nu pot trăi cu ideea că vor avea un viitor mai prejos decât și l-au imaginat. Un predictor cognitiv variabil pentru sinucidere este sentimentul de deznădejde. care nu făcea parte din această categorie. În plus, unele cercetări arată că cei care încearcă sau chiar se sinucid dau dovada de rigiditate și inflexibilitate în gândire. Acest lucru îi împiedică și mai mult să ia în considerare soluții
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
preocupări sunt de apreciat, indicând totodată deficiențele din sistemul românesc de învățământ, transpunerea în practică a principiilor pedagogice inovatoare a întâmpinat, firește, dificultăți. Anii '30 constituie perioada de frământări a unei generații educate, licențiate, aspirante către funcții și profesii intelectuale. Deznădejdea tinerilor confruntați cu șomajul intelectual este redată și de scriitorul bucovinean Traian Chelariu: Generația noastră, a celor rămași în afară de posturi, e sceptică și gânditoare. Nu ne așteaptă decât încă ani lungi de criză din toate punctele de vedere. Și noi
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
a pus în valoare cultura periferică animată de intelectualitatea provincială urbană. Pentru nordul Moldovei, raportarea continuă a acestei intelectualități la Eminescu și Iorga, pe care zona îi revendica mai mult poate decât se conectau ei înșiși la locurile natale, denotă deznădejdea unui colț de lume prolific, dar uitat de lume, de fapt, ignorat de centru. În Bucovina nu doar indiferența capitalei irita, ci și ofensiva culturală ce însoțea centralizarea politico-administrativă. De aici decurg eforturile de localism creator ca și catalizator al
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]