10,118 matches
-
În Încercarea lor de a crea un spațiu politic transnațional Într-o lume din ce În ce mai interconectată și interdependentă. Pe de altă parte și s-ar putea să fie numai predispoziția mea occidentală, ceea ce lipsește din modul de gândire asiatic este suficientă diferențiere individuală, pentru a face ca fiecare persoană să simtă un sens al responsabilității personale profunde de a-și croi drumul propriu În noua lume. Calea asiatică nu permite Întotdeauna individului să Înflorească. Dacă eul nu este complet sacrificat pentru Întreg
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Barfield vede istoria ca pe o dezvoltare a conștiinței umane. Înțelegerea sa profundă a istoriei se Îmbină cu cea a lui Sigmund Freud referitoare la procesul de dezvoltare mintală a fiecărui individ. Am discutat pe scurt subiectul tensiunii dialectice Între diferențierea individuală și integrarea colectivă În capitolul 5 și, din nou, ceva mai mult detaliu, În capitolul 13. Vă reamintiți, Freud pornește de la ideea că În primele stadii ale dezvoltării sale, un copil trăiește Într-o uniune nediferențiată cu mama sa
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de propriile corpuri. Ideea de sine a Început să apară Încet din ceața nediferențierii. Așa cum am menționat În capitolul 5, În italul târziu și epoca modernă timpurie a avu loc un progres rapid În separarea „omului” de natură și o diferențiere constantă către genul de individ autonom pe care Îl cunoaștem astăzi. Apariția individului autonom, complet detașat, a adus o conștiință de sine crescută a ființei umane. Cu conștiință de sine a venit și sensul voinței personale, credința În abilitatea de
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
indirectă (prin intermediari); violentă și nonviolentă; individuală și de grup; manifestă și latentă. Literatura de domeniu mai face distincția între agresivitatea reactivă - cea prin care se răspunde unei provocări - și cea proactivă, inițiată fără provocări prealabile. Importantă este, de asemenea, diferențierea între agresivitatea verbală și cea fizică, aceasta din urmă fiind mult mai gravă, atât prin consecințele asupra agresantului, cât și prin probabilitatea mai mare de a declanșa un răspuns agresiv, și deci de a duce la o escaladare a violenței
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
respingerii. În cadrul grupurilor mici se produc o serie de fenomene psihosociale cum ar fi sugestia și contagiunea afectivă, gândirea de grup (groupthink), polarizări și conflicte, cunoscute sub sintagma „dinamică de grup”. 5) Structura grupului reprezintă configurația de raporturi între membri, diferențierea acestora în funcție de status-rol. Contează și aici atât rețeaua „obiectivă” - exprimată în grupurile formale prin organigramă -, cât, mai ales, felul în care diferite poziții, reputații și roluri sunt percepute de cei ce formează grupul, cu acordarea unei valori afective fiecărui component
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
experimentale și s-a demonstrat că favorizarea membrilor propriului grup se petrece cu privire la o serie de aspecte, inclusiv percepția înfățișării fizice, a trăsăturilor de personalitate și a actelor comportamentale. Mai mult, s-a relevat că subiecții tind să adopte strategia diferențierii maximale de profit in-group/out-group, adică in-group-ul să aibă cât mai mari avantaje asupra out-group-ului, indiferent dacă aceasta înseamnă un profit maxim absolut pentru in-group sau nu. Se sacrifică într-un fel beneficiile proprii absolute de dragul diferenței relative. Aceasta este
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
pe egalitate, pe minimizarea diferenței, conducând spre interacțiuni simetrice. În cealaltă extremă, atunci când interacțiunea aduce cu sine maximizarea diferenței, comportamentul unuia dintre parteneri îl va completa pe al celuilalt, conducând la interacțiunea complementară. Pe de altă parte, se face o diferențiere între conținutul mesajului (tot ceea ce este comunicabil) și relația de comunicare (care se referă la maniera în care trebuie perceput conținutul). Câteodată, dezacordurile se pot situa la acest nivel: al confuziei dintre conținut și relație (exemplul oferit de Lohisse este
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
nevoile de adaptare și flexibilizare a informației). Urmărind același raționament, putem spune că și între cele patru tipuri de mesaj prezentate mai sus există fenomene de distorsiune treptată (spre exemplu, de la primul mesaj la cel de-al doilea putem observa diferențieri importante); în acest mod, anumite etape sunt „sărite” (deși ele au fost parcurse de transmițătorul mesajului în construirea raționamentului propriu-zis), deoarece ele par acum extrem de simple și de evidente. Astfel de omisiuni, care îi pot produce dificultăți receptorului în urmărirea
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
propune șase alternative la negociere: persuasiunea; cedarea; constrângerea; rezolvarea problemei; instruirea; arbitrarea. Din aceste alternative, părți sau sensuri sunt de fapt, în opinia noastră, regăsite sub diferite ponderi în actul unei negocieri eficiente. Trebuie făcută încă din acest moment o diferențiere în ceea ce privește perspectiva pe care ne propunem să o utilizăm în încadrarea didactică a fenomenului de negociere; astfel, în cazul multor metode de interacțiune, negocierea este aproape în totalitate prezentă (reuniunea Phillips 66, controversa creativă, tehnica dezbaterilor etc.), așa încât ea se
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
didactice -, poate apărea faza de separare (în acest caz va folosi strategii de reducere a conflictului, despre care am vorbit deja în capitolul precedent, și tehnici de re-evoluție a coeziunii echipei, la care vom face referire mai târziu). • Separarea 1) Diferențierea În această primă etapă a celei de-a doua paradigme de evoluție, apare focalizarea nu pe ceea ce-i apropie pe membrii echipei, ci pe ceea ce-i desparte, pe elementele de diferență dintre ei. Aceste diferențe, uneori recunoscute și tolerate anterior
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de câteva minute, interacționează influențându-se una pe cealaltă și percepându-se una pe cealaltă ca „noi”. Există mai multe concepții privind fazele prin care trece un grup în momentul reunirii (inițierea, experimentarea, intensificarea, integrarea și obligațiile reciproce) sau separării (diferențierea, superficializarea, stagnarea, evitarea și terminarea); alți autori vorbesc despre etape succedate de crize ce ar face posibilă o etapă superioară (etapa creativității - criza conducerii, etapa direcției - criza autonomiei, etapa delegării - criza controlului, etapa coordonării - criza birocrației, etapa colaborării - criza „?”). 2
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
desfășoară activitatea (resursele care sunt disponibile); aici aducem o completare-exemplu: nu doar resursele care sunt disponibile presupun roluri diferențiate, ci și modul cum acestea pot fi puse în practică reprezintă un fapt ce conduce la același rezultat (este vorba despre diferențierea rolurilor în relația resursele existente - obiectivele grupului); 3) caracteristicile proprii persoanei care este evaluată (statusul și abilitățile acesteia, spre exemplu). Această perspectivă poate fi dezvoltată într-un mod interesant în cadrul activității educaționale. Roberts și Hunt considerau că majoritatea grupurilor presupun
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
pentru rolurile pe care le dețin; ulterior, persoanele își cristalizează dimensiunea rolului, grupul se stabilizează și se profesionalizează); - constituirea unor criterii specifice grupului respectiv (la alcătuirea cărora să participe toți membrii grupului) de evaluare a membrilor; aceste criterii vor conține diferențierile de status și de abilitate. 10.1. Coeziune și devianță în cadrul grupului. Repere metodologice tc "10.1. Coeziune și devianță în cadrul grupului. Repere metodologice " În ceea ce privește perspectiva asupra învățării, văzută ca rezultantă a interacțiunilor în colectivul de cursanți, abordare pe care
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
între ei, rejectându-l pe acesta. Din experiența multor activități cu studenții, am observat că, într-adevăr, presiunea spre uniformitate poate fi intensă dacă topicul discuției este important pentru grup. Deviantul este util grupului deoarece aduce idei noi și sensibilizează la diferențieri (frecvent, un membru al grupului devine deliberat deviant, așa-numitul „avocat al diavolului”, pentru a provoca decizia grupului). Hare afirma că, „în situații de comunicare liberă, se înregistrează o curbă a frecvențelor, și nu o participare egală. Membrilor care vorbesc
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
nu se supune la uniformitatea majorității este rejectat. De altfel, se cuvine spus că există o serie întreagă de pași în acest scop, de la relativa încurajare a unui membru deviant într-o primă fază (atunci când el este folositor grupului, stimulând diferențierile și spectaculozitatea dezbaterii) până la semnalele de descurajare a acțiunilor membrului deviant prin care grupul începe să-i comunice acestuia că s-a apropiat de limita de care vorbeam mai devreme. Să analizăm succint patru astfel de faze (care cuprind un
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
tip de norme ți-ar plăcea să funcționeze în cadrul grupului în care te afli?” - „Ce norme crezi că ar dori colegii tăi să funcționeze în cadrul grupului?” - „Care sunt normele comune și care sunt cele diferite? Cum ar putea fi micșorate diferențierile dintre normele tale și ale celorlalți?” etc. Într-o etapă ulterioară apar negocierile implicite ale normelor (atunci când persoana nu își exprimă direct preferința pentru o normă, dar încearcă în pași mici să introducă cât mai mult din ea în viața
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
acceptarea privată” și de fenomenul de filtrare, o reprezentare diferențiată (chiar dacă pe o structură comună) și o înțelegere specifică în funcție de fiecare individ în parte (nu în ultimul rând, remarcăm că aceeași normă poate funcționa diferit în situații diferite). Iată de ce diferențierea între cele două planuri (comportamental, pe de o parte, și al gândurilor și al sentimentelor, pe de alta) devine extrem de utilă în această etapă. O altă arie de conflict o reprezintă nivelul de referință al normelor. Desigur că acestea au
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
a unei norme este un proces continuu de interrelaționări; putem afirma că există o perioadă de necesitate a normei, una de exersare a acesteia, o a treia de funcționalitate a normei, urmată apoi de un proces, nedeterminat în timp, de diferențiere și flexibilizare a sa. Putem să fim de acord cu Hackman că dezvoltarea normelor poate fi accelerată dacă membrii grupului o doresc, însă, după părerea noastră, aria de acțiune a normei tinde să scadă în acel moment (lucru ce se
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
un grup mixt, desigur că norma este aceeași pentru toți, dar, dacă este necesar pentru realizarea sarcinii să se mute un obiect mai greu dintr-un loc în altul, această sarcină le revine băieților din grup. La o primă vedere, diferențierile de care vorbim aici sunt pasibile de conflicte (deoarece introduc o anumită inegalitate în grup); la o privire mai atentă, observăm că tocmai aceste diferențieri au proprietatea de a structura grupul, de a produce ierarhii și roluri. Identificăm astfel în cadrul
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
un loc în altul, această sarcină le revine băieților din grup. La o primă vedere, diferențierile de care vorbim aici sunt pasibile de conflicte (deoarece introduc o anumită inegalitate în grup); la o privire mai atentă, observăm că tocmai aceste diferențieri au proprietatea de a structura grupul, de a produce ierarhii și roluri. Identificăm astfel în cadrul grupurilor roluri diferite care se combină între ele și devin factori importanți în producerea efectelor sinergice dorite de conducătorul lecției/seminarului. Dată fiind relația deosebit de
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
poate produce conflicte deosebit de puternice, cu incidențe extrem de nefavorabile tocmai asupra procesului de învățământ pe care dorim să-l optimizăm; - scopurile supraordonate, definite drept scopuri împărtășite de către toți membrii grupului, care necesită un efort cooperativ și care se situează dincolo de diferențierile interacționale dintre elevi/studenți. Într-un conflict dintre două părți ale grupului, găsirea unui scop comun care să depășească aceste ostilități și înregimentarea tuturor membrilor drept părți ale echipei oferă un cadru nou, de găsire a identităților de interrelaționare optime
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
mare doză de obiectivitate, neimplicând judecăți de valoare) și date interpretative, dezvoltate de posibilitățile de apreciere ale observatorului - ori ale altor factori care intră sau au intrat în contact cu aceste date - și care conțin o prezentare subiectivă. O asemenea diferențiere ne ajută să dezvoltăm o perspectivă pozitivă asupra metodei, cu preîntâmpinarea aspectelor negative ce ar putea decurge din aceasta (spre exemplu, doi cursanți care au observat același fenomen, dar utilizând date interpretative, nu ajung la același rezultat în comunicarea pe
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
integratoare. În plină ofensivă a „gândirii slabe”, S. reactualizează, atât în eseuri cât și în proza de imaginație, tipul de creator vizionar. Considerat în raport cu generația sa, el este un solitar. Nu însă unul indiferent, ci definindu-se prin distanțare și diferențiere polemică. Încă de la romanul Vântul sau țipătul altuia scriitorul contestă statutul și finalitatea literaturii ca pură „aventură a limbajului”, ca „inginerie textuală”. „Tehnologia textului - spune un personaj - e la fel de rece și de precisă ca și cea a mașinii. Sunt mii
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
fără să sufere nici o modificare, se revarsă, ca să spunem așa, provocînd emanația mai multor ființe care se găsesc într-un raport de purcedere descendentă. Progresiva lor îndepărtare de izvorul divin se configurează ca o degradare de la unitate către pluralitate și diferențiere. Degradarea are trei trepte precise: Intelectul, Sufletul universal și lumea sensibilă, ce atinge capătul acestui transfer acolo unde intră în contact cu materia, care nu este realitate sensibilă, ci non-ființă absolută. Prin natura sa, Sufletul risipit în lume tinde să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
continuînd să fie parte din unul. Structurarea ierarhică a universului pornind de la Dumnezeu elaborată de Pseudo-Dionisie se întemeiază pe dialectica lui Proclus, cu cele trei etape: monê, proodos și epistrophê. în raport cu Tearchia, monê și proodos sînt redefinite ca unitate și diferențiere: „Numim diferențiere (diakrisis) divină purcederile (proodoi) din Tearchie corespunzătoare bunătății sale” (Numele divine 2, 11: 649B). Făcînd toate ființele părtașe la propriile bunuri, pe care le revarsă asupra lor, Tearchia „se diferențiază rămînînd unită, se multiplică rămînînd una și capătă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]