6,859 matches
-
râse; iar mulțimea îl iubi pe dată; iar în mijlocul ei, un veteran strigă porecla drăgăstoasă: — Caligula! Alții însă, cuprinși de o mânie înghețată, șoptiră că Germanicus voia să agite plebea, să-i însuflețească pe învinșii populares, să le prezinte romanilor dinastia lui într-o teatrală, demagogică ipotecă pe putere. — Tiberius n-are să i-o ierte... Tiberius tot nu reacționa. Iar Cremutius Cordo, istoricul, își exprimă îngrijorarea cu privire la tăcerea lui: „Tiberius nu poate uita că Germanicus are sângele lui Marcus Antonius“. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
primejdia, Agrippina și cei doi fii mai mari trebuiau să rămână la Antiohia. Auzindu-l, femeia păli, așa cum i se întâmpla și lui Gajus, însă nu obiectă; era prima oară când se despărțeau, însă cel care vorbea era capul unei dinastii, iar acelea păreau ordine de război. Germanicus le explică: — Vom călători incognito, fără să anunțăm pe nimeni dinainte și fără escortă, cu un cortegiu mic. Iar Gajus, fiul pe care Germanicus nu-l pomenise încă, așteptă cu răsuflarea tăiată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vreodată de oameni, pe care voi, grecii - tot în glumă -, l-ați numit pyramis, adică tort; dar numele său sacru este altul... Continuând să cobor, am văzut că temeliile lui Kheops se sprijină pe cele ale unui templu construit de dinastia Thinita, acum două mii cinci sute de ani. Acesta este al treilea strat. Dar, coborând mai departe, am văzut că templul Thinita stătea, la rândul lui, pe unul și mai vechi, ridicat de Narmer, ce reprezintă al doilea strat. Și, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și templele fiind devastate, amintirile li se puteau încredința acum doar supraviețuitorilor. Dacă vrei cu adevărat aceasta, răspunse el, te voi însoți până unde vom putea. Într-un mic codex - unul dintre acele caiete comode inventate de Julius Caesar, eroul dinastiei, iar în familie se spunea că le inventase într-o iarnă grea petrecută în Gallia, la Bibracte, unde începuse să scrie cele șapte cărți din De bello Gallico, istoria lungului său război -, Gajus scrise numele orașelor și ale templelor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Rit nu se mai repetă de mulți ani. Îl poate împlini numai phar-haoui, pharaon-ul, cum ziceți voi, dar Ta-ne-si, Pământul Iubit, nu mai are phar-haoui. Pentru ritul acela, phar-haoui Skorpio, care a domnit în cea dintâi dintre toate dinastiile, purta un acoperământ magic pentru cap, de formă tronconică, ce îi acoperea fruntea. Era făcut din elektron, aliajul de argint și aur care te face să percepi infinitul și care acoperă și acel obeliskos, cum spuneți voi. Însă preotul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nisipurile deșertului. Nu se vede de unde vin apele, nu se vede de unde ies... Preotul tăcu o clipă, părând că reflectează. — Ca să-ți explic marele Rit, zise, ar trebui să-ți vorbesc mai întâi despre mormântul unde doarme întemeietorul celei dintâi dinastii, marele Aha, cel care a trecut dincolo de porțile Magiei. În jurul lui sunt îngropate paisprezece bărci sacre, lungi de mai bine de treizeci de picioare, din scânduri de cedru bine îmbinate, legate cu frânghii, cu furcheți pentru treizeci de vâslași. — Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
violență fusese incoruptibilă până atunci, renunțaseră la impulsurile feroce care îi îndemnau spre noi cuceriri. Gândurile lor urmaseră alte făgașe: o alianță, o uniune paritară între două imperii. Amândoi avuseseră copii cu regina din Aegyptus, un prim pas spre o dinastie care să domnească asupra imperiului bicefal, Roma și Alexandria. Vise ireale și, cu siguranță, sinucigașe. Dar toate acestea se conturau acum în mintea lui Germanicus. Iar când intrară în Alexandria, îmbrăcați ca niște negustori greci și vorbind grecește, Germanicus simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
timp la Antiohia pe omul care putea juca mai bine decât oricare altul acel joc crud: Gneus Calpurnius Piso. Un mesaj imperial fu trimis de la Roma la Antiohia, către care Germanicus se îndrepta după ce se îmbarcase la Pelusium. Împărații din dinastia Julia Claudia, precauți, au scris doar documente și orații oficiale, autobiografii solemne, opere cu caracter literar. Olimpicul Octavianus Augustus, de pildă, pe lângă operele politice, făcuse câteva încercări literare și scrisese niște poezioare pornografice, pe care severii săi urmași s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
stupefacția de pe chipul lui Sertorius Macro; în câteva secunde, înțeleseseră cu toții că puterea le scăpase din mână. În întregul imperiu, sute de mii de oameni înarmați își găseau idolul în Gajus Caesar, tânărul de douăzeci și cinci de ani, descendent al unei dinastii militare care, pe pământ prin Germanicus și pe mare prin Agrippa, scrisese epopeea imperiului. I-ar fi fost de ajuns un singur gest, pentru orice acțiune. Și senatorului Valerius Asiaticus, puternicul conducător al grupului de populares, originar din Vienne, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acoperit de marmură. Pe urmă se zăreau acoperișurile de pe mons Quirinalis, iar apoi o altă colină, mons Esquilius, și o mică vale. Deoarece coasta de răsărit a colinei Palatinus era plină de verdeață - pe atunci nu existau imensele edificii ale dinastiilor Flavia și Severiana -, se vedea în întregime marea colină Caelius. Apoi, într-o vale mică, se contura Via Appia, strada de miazăzi, regina tuturor străzilor. În dreapta ei, în apropiere, misteriosul mons Aventinus, apoi solemna colină Janiculus. Iar în fund, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
începu să se plimbe prin cameră: cinci-șase pași, apoi se întorcea, atingea un obiect, îl lua în mână, îl așeza la loc. Un mic vas de sticlă și pastă de rubine, de la Memphis, intact după o mie trei sute de ani; dinastia a optsprezecea, se spunea. Imensul smarald indian pe care i-l dăruise Kotis. Chipul zeului Amon, de culoarea soarelui, deoarece fusese turnat în aur fără impurități. Împăratul își spuse că inerția venală a pretorienilor la moartea lui Macro fusese foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pretorienilor scorpionul african cu acul lung și curbat, hotărât să-și ucidă dușmanul chiar cu prețul propriei vieți. Reședința de pe colina Vaticanus. După arestarea Agrippinei, reședința a rămas în părăsire. A fost locuită temporar și mărită de ultimul împărat din dinastia Julia Claudia, numit peste secole Nero. Înspăimântătoarele legende medievale despre împăratul omorâtor de creștini, sinucigaș și damnat, o fantomă ce nu-și găsea liniștea, au făcut ca locul să dobândească o faimă sinistră. O mare parte din zona respectivă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
structurat Inchiziția, mort în 1544 -, au adunat, la Roma și în numeroasele lor vile, cele mai strălucitoare capodopere ale artei greco-romane dezgropate sau descoperite printre ruinele din epoca imperială. Ultima reprezentantă a familiei Farnese, Elisabetta, odată cu care s-a stins dinastia, s-a căsătorit cu un Bourbon de la Napoli. Astfel, în 1787, în ajunul Revoluției franceze, splendida colecție a luat drumul orașului Napoli; a fost instalată fără prea multe menajamente într-o clădire imensă, care găzduise grajdurile regale, apoi fusese mărită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu fără ca anumiți liberți foarte puternici s-o știe. Callistus nu a fost altceva decât instrumentul necesar al luptei subterane, însă mortale dintre puterea senatorială și cea imperială. Această luptă avea să dureze multă vreme, lăsând urme devastatoare în cronicile dinastiei Julia Claudia și lumini ale triumfului, aproape hagiografice, în cele succesive. Cu ajutorul acelor cronici, istoricii de mai târziu au construit scheletele operelor lor. Svetonius, de pildă, a dedicat zeci de pagini bârfelor despre Tiberius, Gajus Caesar și Nero, iar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și a Frumosului Burgundiei, primul Habsburg al Spaniei, odată cu care a intrat la noi - e vorba de Contrareformă - tragedia în care încă trăim. Bietul prinț Don Juan, ex-viitorul Don Juan al III-lea, cu care s-a stins posibilitatea unei dinastii spaniole cu adevărat neaoșe! Clopotul din Fuenterrabía! Când îl aud mi se răscolește sufletul. Și așa cum în Fuerteventura și în Paris m-am apucat de făcut sonete, aici, în Hendaya, m-am apucat, mai presus de orice, să fac balade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a avea sânge albastru; e de presupus însă că m-am trezit sfâșiat de o schismă, căci, din răstimpul retragerilor mele mentale în încăperile întunecate ale istoriei germane și până la personajele ei luminoase, îmi păstrasem admirația pentru toți împărații din dinastia Hohenstauffen. Celui de-al doilea Friedrich mi-ar fi plăcut să-i slujesc ca scutier în îndepărtatul Palermo. Iar în ceea ce privea răscoala țărănească, nu eram numai un partizan al lui Thomas Müntzer, ci mă vedeam în egală măsură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în care se vindea echipamentul casat al US-Army. Și ghete din vremurile marșurilor existau acolo, iar acum ele urmau să fie tocmai bune ca ghete de drumeție. Urmând străvechiul impuls german, ața mă trăgea, precum odinioară pe teutoni, pe împărații dinastiei Hohenstauffen și pe nemții cu sentimente pioase față de artă, spre Italia. Ținta ambițioasă a călătoriei mele se numea Palermo; acolo mă simțisem în largul meu în reveriile mele copilărești, în chip de scutier sau de șoimar al celui de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
artă, spre Italia. Ținta ambițioasă a călătoriei mele se numea Palermo; acolo mă simțisem în largul meu în reveriile mele copilărești, în chip de scutier sau de șoimar al celui de-al doilea Friedrich și, când s-a terminat cu dinastia Hohenstauffen, am sfârșit prin a face parte din suita lui Konradin. Drept nou impuls pentru traversarea Alpilor putea fi socotită o rană a cărei durere nu se lăsa anesteziată nici cu poezii turnate la iuțeală, nici printr-un consum sporit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
console, paravane, paturi și armoare, pe care puiosul Nemirovsky le făurește fără răgaz; În mare mila sa, creatorul Îmi Îngăduie să păstrez și să folosesc mobilele, până le vând. Chiar acum dorm Într-un chiup de lut apocrif din vremea dinastiei Sung, pentru că muntele de crivaturi nupțiale m-a alungat din dormitor, iar un tron pliant Îmi interzice accesul În sufragerie. Am avut Îndrăzneala să mă raliez onorabilului cerc din strada Deán Funes, căci Madame Hsin mă instiga pe ocolite să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
trecut am devenit un “celălalt”. V. tînăr, tulburat de o lume descoperită prin cărți. Lumea aztecă. O civilizație strălucitoare în care gîndirea se pare că juca primul rol. Nici măcar regele nu scăpa examenului ce-l alegea dintre alți membri ai dinastiei iar funcționarii, ca și preoții, trebuiau la rîndu-le să dea proba capacității lor. Închid ochii și văd din nou Marea Piramidă scăldată în soare. Zeci de mii de oameni, parcă drogați, mergînd. În fruntea lor, pe un tron de aur
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
să-mi recapăt încrederea în mine, iar Helen să învețe ce e umilința, am spus crezând că pricepusem, în sfârșit, ce voia mama să-mi transmită. —Doamne-Dumnezeule, a sărit mama enervată, mă faci să par ca unul dintre personajele din Dinastia. Parcă m-aș juca de-a Dumnezeu cu viețile oamenilor. Când prezinți situația în felul ăsta, sună foarte cinic. N-am vrut să spun că vreau neapărat să se întâmple ceva, a continuat ea. Dar chiar mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
da, pe acesta, în sfârșit, ea nu-l ura! - despre dramele personale: pentru mine, care nu trăiesc decât o singură dată în desfășurarea lumii, întâmplările mici și amănunțite au însemnat mai mult decât războaiele pentru cucerirea Chinei, decât șirurile de dinastii egiptene, decât ciocnirile de aștri, în necuprins, căci singura existență reală e aceea a conștiinței. Uneori i se păreau toate câte se petrec cu el și în jurul lui nemaipomenit de dure și nedrepte. Alteori avea o senzație acută de ireal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
disponibil, era un birou; și pe el, un dispozitiv radio greu și dificil de manevrat. Pe birou și pe aparatură se așternuse un praf gros și în cele patru sau cinci decenii de când nu mai fusese atins (se aventură Michael) dinastii întregi de păianjeni țesuseră straturi după straturi de pânze fine, sfărâmicioase. Camera nu avea fereastră, dar o sârmă subțire se vedea urcând pe perete și ieșind printr-o gaură în tavan, pentru a ieși pe acoperișul casei. — Deci de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
canapea cu un pahar de vin În mână și să Încerc să mă dumiresc dacă personajele din EastEnders pe care le recunosc mai sunt Încă În viață. Nu m-am mai uitat la serial din iunie, răstimp În care Întregi dinastii s-ar fi putut prăbuși În Albert Square, iar Phil Mitchell ar fi putut produce cel puțin Încă doi copii din flori cu fostele soții ale fratelui său răposat. În loc de asta, trebuie să navighez cu grijă extremă printre evenimentele zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
păcănitul rezistențelor. Am făcut chartiștii Într-o zi, Primul Război Mondial Într-un weekend. „Nu vei ști totul, dar cred că putem da impresia că știi baza“, mi-a spus profesorul meu. Dar eu aveam faimoasa memorie Reddy: Anglia sub dinastia Tudorilor și a Stuarților, Imperiul Otoman, vrăjitoria. Știam pe dinafară datele bătăliilor la fel cum tata memora numerele de la pronosport. Corunna, Bosworth, Ypres. Raith Rovers, Brechin City, Swindon Town. Eu și tata puteam improviza orice dacă ni se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]