17,651 matches
-
noastră în alb.1 Ne întorceam de la Nishizaka. Soția stătea în prag. Fiii mei au văzut-o. Eu nu vedeam decât pietrele drumului. Albe și ele. Ploi și zăpezi spălaseră drumul. Nu și sângele. Țineam ochii în pământ. Strângeam din dinți. Nu vorbeam. Nici unul nu vorbea. Cel mare m-a tras de mânecă. Simțeam cum tremura. Atunci am văzut-o. Aprinsese "lanternele morții"2 lângă ușă. Ne aștepta. Se uita la noi. Așa cum stătea, ne-am temut că ascunde un kaiken
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lui. Am tăcut. Mă uitam fix la unul din nodurile scândurii care ținea loc de bancă și tăceam. Hai, spune ! Spune-odată! Oamenii mării nu-și pierd ușor răbdarea, dar când o fac, e de rău. Mi-am luat inima-n dinți, m-am uitat cam cât mai e până la mal aoleu, nu se mai zărea ! Am încurcat-o! mi-am zis. Dacă mă aruncă din barcă, ce mă fac ?! Și, cu jumătate de glas, îi zisei : Tu L-ai văzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Fiindcă situația o impune... ― Bineee!!! - a răsunat glasul amenințător al securistului, clipă În care, scrâșnind, a trântit receptorul, Însoțind gestul de vorbe mestecate cu ură: „Lasă că vă arăt eu vouă, burghejilor!!!”... Directorul a zdrobit și el o Înjurătură Între dinți, Înjurătură care ținea loc de „La revedere”... ... Profesorul Hliboceanu, Împreună cu doctorul Vatră și cu doctorul Gruia, cu broboane de sudoare pe frunte, se luptau cu hemoragia ce invadase toracele accidentatului... ―Depărtător, pensă hemostatică, compresă... curgeau comenzile profesorului. Cei doi medici
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
stau lucrurile cu „personajul” de pe brancardă, mi-am dat seama că situația era destul de gravă... Individul era fără cunoștință. Prezenta un traumatism cranian În zona frontală, cu fractură Înfundată a arcadei orbitale drepte, zdrobirea piramidei nazale, cu sângerare abundentă, câțiva dinți rupți și mișcări limitate ale mandibulei... Probabil o luxație temporomandibulară.... I-am mobilizat pe cei ce trebuia să ia primele măsuri... La această oră, este intubat, i s-a făcut hemostază. Se află În stare de șoc Încă... Tare mă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a nu ne trezi cu cine știe ce complicații. Sunt suficiente puncte unde acestea pot să apară... Îl vom trimite la secția BucoMaxilo-Facială, pentru a vedea dacă luxația temporomandibulară s-a redus corect și să stabilească ce e de făcut cu resturile dinților rupți În cădere... Să zică bogdaproste că nu și-a fracturat mandibula. Toate astea le vom planifica pe parcurs, În funcție de evoluția stării pacientului. Astăzi, după vizită, vom vedea cum se prezintă plaga post-operatorie de la nas. Securistul a făcut ochii mari
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
titlu, când a poruncit: ― Lăsați procesul-verbal la mine. Sunteți liberi. Cui spui dumneata sunteți liberi? Noi nu suntem nici rândași nici subalternii dumitale - i-a replicat profesorul Hliboceranu. Cei doi - profesorul și directorul - au ieșit cu un „bună ziua” zdrobit Între dinți... Până la cabinetul directorului nu au schimbat nici un cuvânt. Abia când s-a Închis ușa În spatele lor, au răsuflat odată, ca și cum ar fi reușit să iasă la suprafață dintr-o bulboană... ― Uite prin ce trebuie să trecem dacă nu am dat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o uitat la mine ca la o arătare și m-o Întrebat: „De unde vii, măi Toadere, la ceasul aista din noapte și...?” Cred că i-o fost rușine să spună că sânt bat... Dar când o văzut cum Îmi clănțăneau dinții În gură, mi o zis: „Hai În casă, să te Încălzești puțin, că până acasă ai să Îngheți de tot... Saraca Maranda. Te așteaptă acasă și tu...” ― Acuma n ai să spui că nu ai intrat - l-a incitat Petrică
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să Îngheți de tot... Saraca Maranda. Te așteaptă acasă și tu...” ― Acuma n ai să spui că nu ai intrat - l-a incitat Petrică. ― Cât de frig, cât de rușine, am intrat. ―Și te-ai așezat lângă sobă clănțănind din dinți până - În sfârșit - ți-ai revenit? ― Nici pomeneală, fiindcă bătrâna Dochița nu era o femeie oarecare. Ea era moașa satului și un pic de doftoroaie... Am uitat să spun că eram și vecini. ― Atunci? - l-a biciuit Petrică cu Întrebarea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
speranță Întoarcerea din Infern a acestui om... Dar bunul Dumnezeu l-a adus Între cei dragi ai lui... Treceam mereu pe la poarta Spiridoniei, dar parcă nu Îndrăzneam să tulbur liniștea neprețuitului meu salvator. Până la urmă, mi-am luat inima În dinți și m-am dus la spital. Când am aflat că este În clinică și că pot să merg la el, am simțit că Îmi crește inima. Nu știam cum arată. Am bătut la ușa cabinetului lui. „Poftește te rog” - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
capul mesei. Spunând acestea, a așezat un scaun În locul potrivit, poftindu-l pe bătrân să se așeze... Când totul a fost după dorința gazdelor, soția lui Petrică s-a retras, nu Înainte de a-i face atenți pe musafiri: ― Ascuțiți-vă dinții și anunțați stomacul că vin zile grele! În câteva clipe, s-a Întors cu două străchini supraîncărcate cu vărzările despre care a pomenit soțul ei. În urmă venea nenea Mitru, cu câteva carafe pline cu un vin roșu. Se vedea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la ora asta? Vreo problemă de sănătate? Da’ hai să intrăm și om sta de vorbă În liniște la mine În cabinet. Cu mersul lui alignit, l-a urmat pe Nicu. Portarul, care Îl cunoscuse pe Petrică și avea „un dinte” Împotriva lui, a făcut ochii mari văzându-l alături de profesor... ― Ia loc, te rog, și spune-mi care-i baiul? Petrică i-a povestit Întâmplarea din noaptea trecută. Când a sfârșit, Nicu l-a Întrebat: ― Și crezi că cineva ți-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-o pe Afrodita... ― Ia să te vadă mama cum arăți. Ptiu, să nu fie de deochi! Altă fată mai frumoasă n-am văzut, Stăncuțo. Da’ acum știi tu ce urmează? ― Nu. Nu, știu doamna Lenuța - a răspuns țigăncușa, arătându-și dinții ca niște perle ce se Întrevedeau printre buzele pline și roșii... ― Trebuie să fii bărbierită un pic colo... jos... Așa se face la cei ce se operează de apendicită. Țigăncușa o asculta clipind des, ca și cum nu i-ar fi venit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Culae dădu binețe și întrebă dacă putea să fie și el primit acolo. Din golul căscat ca o gură știrbă al ușii nu veni nici un răspuns și nu se ivi nici țipenie de om. Atunci copilul își luă inima în dinți și păși dincolo de prag, ținându-și strâns în mâini găidulca, de teamă să nu i-o smulgă cumva prin întuneric duhurile rele. Înăuntru era bine. Bordeiul n-avea decât o singură odăiță, iar aerul de acolo avea un miros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de ce peste apa Vavilonului, bade Petre?... îngăimă nedumerit copilul. Păi uite-așa!... chicoti bărbosul de căruțaș, aplecându-se în față, ca să așeze mai bine hamurile. Unul din cai, bălan cu pete pe spate și pe gât, își întoarse capul cu dinții rânjiți și necheză zgomotos. Culae nu mai întrebă nimic. După ce trecură peste pod, căruțașul o făcu la stânga, apucând-o pe alt drum decât cel pe care veniseră în seara dinainte. Drumul era presărat cu bolovani și plin de gropi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o pornise la drum în zori de zi, iar lângă el, cu un cojoc în spinare și cu o căciulă țuguiată pe frunte, se vedea vecinul Ivan, bunicul lui Mituș. După ce stătu puțin pe gânduri, Culae își luă inima în dinți și-o porni mai departe, în întâmpinarea căruței. Când ajunseră față în față, tatăl său smuci tare de hățuri, mai-mai să le rupă și să rămână cu ele în mâini. Chipul omului era înnegrit de o barbă nerasă de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aici. E timpul s-o luăm din loc!... Da, sigur... Hai! glăsui fostul violonist, dezmeticindu-se și sărind militărește în picioare. Din rucsacul greu pe care-l ridică de pe bancă se auzi un zăngănit metalic. Ai grijă! îl avertiză printre dinți Fănel Trifu. O porniră amândoi pe alee spre una din ieșirile din parc și nu întâlniră în drumul lor decât câțiva copii jucându-se și doi-trei pensionari liniștiți. După ce lăsară în urmă parcul, o apucară pe niște străzi lăturalnice. Traversară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu se atinsese până atunci, și își roti triumfător privirea, cu aerul că ar fi vrut să spună: "Ei, ați văzut? Cine-a avut dreptate până la urmă?... Să stea la pușcărie menșevicii ăia!..." Noroc la toți! zise el, arătându-și dinții albi și puternici, apoi își goli clondirul până la ultima picătură. Alexandru Drăghici își drese glasul și luă o poză oficială în fața șefului cel mare: Eu mi-am făcut datoria, tovarășe Dej, și v-am adus la cunoștință situația. Noi avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
n-ar fi mâncat și nici mare dihonie între ei n-ar fi fost vreodată. Da tu ce mai faci, mă Virgile, că nu te-am mai văzut la față de mult! schimbă în cele din urmă Lazăr vorba, arătându-și dinții într-un zâmbet prietenesc, amețit de lichiorul tare. Am auzit că Mariana o să-ți mai facă un copil... Virgil își goli paharul și încuviință din cap, dând să plece. Dar Lazăr îl rugă să-l aștepte și pe el, luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
grăbi să toarne în pahare, ca să cinstească în chip de bun venit. Din păcate, la fel ca-n alte rânduri, rachiul socrului Gospodin era o băutură care purta degeaba acest nume. Cum însă calul de dar nu se caută de dinți, Virgil înghiți presupusul rachiu fără să-și arate dezamăgirea, ba chiar îl lăsă pe socru să-i mai umple o dată paharul, cu aerul că i-ar fi plăcut cu adevărat. L-am lăsat pe Mieluș la cazan și-a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Virgil, mai în glumă mai în serios, să-l detașeze la regiune pentru vreun an-doi. Doar un grăsan cu mutră porcină, care o făcea pe zmeul pe-acolo, îl luă de sus zicându-i, în timp ce râgâia și se scobea în dinți cu un fir de mătură, după un mic dejun îmbelșugat pe bază de șuncă, debrețini, brânză și praz, la care nu poftise pe nimeni, ascultă aici la mine, bă, să vă băgați mințile-n cap și să nu-mi faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
această mărturisire. De ce nu? replică popa liniștit. Orice e posibil în ziua de azi! Chiar și faptul că un preot poate fi membru de partid. E pentru prima dată că aud de așa ceva, mărturisi Stelian. Popa Niță Niculescu își arătă dinții într-un zâmbet forțat: Domnule Stelică, amintiți-vă de Jarpalea... El, care-a fost primar legionar aici în sat și-a fost pe urmă băgat la închisoare de comuniști, știți cu ce se ocupă în prezent? Păi, din câte știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mama voastră de golani și de bandiți!... Lasă, c-o să te-nvățăm noi cum e cu democrația! O să-ți dăm noi democrație, să te saturi!... îi șuieră iar la ureche securistul cel dur, arătându-și într-un rânjet de satisfacție dinții îngălbeniți de tutun și îmbrâncindu-l pe ușă afară, unde dădu nas în nas cu Paulică Dobrescu, care tocmai voia să intre. Ce-ai pățit, mă?!... Cine te-a caftit în halul ăsta? mai apucă acesta să se mire. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în dreptul buzelor sugerându-i că nu trebuie să vorbească. Dora înregistrează și ordinul ei blând, dar răspicat : Nu încă ! Nu te obosi !" Nu are nici o durere. Realizează că încleștarea fălcilor este dată de un tub rigid care se strecoară printre dinții ce se încleștează fără voia lor. Simte un fel de bandă care îi înconjoară strâns capul fără să o jeneze, ci mai degrabă dându-i un fel de certitudine că nervii care comandă simțurile sunt ținuți la locurile lor. Nara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
foarte generos când îi slujiți ca intermediar... Lasă speculațiile metafizice și să vedem ce mai putem face pentru pacienta noastră, căci efectul anestezicului scade și nu trebuie să o lăsăm să aibă dureri. Dora simte că tubul rigid îi eliberează dinții și gura devine arzător de uscată și amară. Un tampon răcoros îi curăță limba și buzele. O să-i mai facem o doză de tranchilizant ca să doarmă bine ; somnul este cel mai bun reparator. Ai citit cu atenție fișa ? Examenele preoperatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
faceți, vizita vine în vreo jumătate de oră. Femeia în alb pleacă la fel de discret cum a venit, iar Dora se grăbește să bea, să bea apa de care este atât de dornică. După câteva încercări reușește să simtă bine între dinți capătul rece și dur al tubului din plastic. Senzația nu este plăcută și o clipă o încearcă temerea că înghițitul îi va trezi dureri necunoscute. Dar prima înghițitură a și parcurs gâtlejul uscat chemând cu aviditate încă și încă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]