3,645 matches
-
învestit cu un monopol în prezența unei clientele ruinate. Iată de ce eu spun: nu doar că prohibirea înseamnă Comunism, dar înseamnă Comunism de cea mai joasă speță. El începe prin a pune facultățile și munca săracului, singura sa Proprietate, la discreția bogatului: el angrenează o pierdere seacă pentru mase și sfârșește prin a cuprinde chiar și bogatul în ruina comună. El învestește statul cu dreptul singular de a lua de la cei care au puțin pentru a da celor care au mult
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
a-l integra pe altul, fie el și celălalt, adversarul. Spiritul e punctul unde se sting diferențele eului simplu. Nu poți trăi în cultură rămânând în puținătatea eului. Trebuie să uităm într-o măsură de noi, să ne desprindem cu discreție, să dansăm, cum spune Nietzsche, nu să călcăm cu pas apăsat. Nu vă dau însă o prescripție sau o dogmă. Edificarea trimite la dogmă, se blochează într-un răspuns. Or, adevărul spiritului, în raza căruia se mișcă speculația, este că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a zilelor de aici. Mă urnesc greu, și paginile peratologice, pe care în București le-am început cu emoție, se leagă aici căznit. Și Noica mi-a apărut mai stins zilele astea. A trecut pragul celor 70 de ani, și discreția care a însoțit evenimentul ne poate face să roșim pe oricare dintre contemporanii lui. "Am reintrat pe poarta din spate, era firesc ca totul să se petreacă așa." Ieri mi-a mărturisit că după Tratat a început pentru el o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dreptate (dikaiosyne). Poate fi curajul predat? În schimb poate fi trezit. Singur Orientul a încercat, prin închiderea în câte o școală de înțelepciune, să predea înțelepciunea. Occidentul în schimb încearcă să o trezească. Și o trezește prin cultură. Cultura, cu discreția și nedeterminarea ei, trezește, nu predă. Or, acum vin și-i spun lui Andrei: cu problema ta de ieri, te afli mai întîi într-o dezordine de principiu. El vrea ca înțelepciunea să-i fie predată. Am început odată, cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
e desfătare. Însă bucuria, dacă e bucurie adevărată, ajunge să răzbată. "Poemul, focul și dragostea" nu pot fi ascunse. Nici bucuria culturii nu poate. Ce ai fi vrut? Ca seara noastră să se fi petrecut la televiziunea franceză? Upanișadele, cu discreția acelui "vino și stai lângă mine", nu s-au petrecut la televiziunea franceză - și uite că au răzbit." Duminică, 25 ianuarie 1981 Mâine după-amiază plecăm cu toții spre București, după ce, către prânz, vom trece să-l salutăm pe R.C. în Sibiu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
punct final creația culturală ca formă stranie a sacralității moderne. Căci oare cultura, această variantă modernă a spiritului obiectiv, nu aducea cu sine "uitarea cea bună" a eului îngust și accesul pașnic la un sine lărgit? Începută modest, aproape cu discreție prevăzătoare, aventura paideică a lui Noica a sfârșit în sublimul donchijotesc al celui care are nevoie să transforme întreaga lume în scenă a faptei sale. Dacă România are douăzeci și două de milioane de locuitori, oare nu există printre ei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
menține ferm pe tărâmul sănătății mentale, adevărurile pe care luciditatea ni le semnalează ar fi de tot ignorate. Numai că nefiind ignorate, nu înseamnă că ele nu ne dau pace. Dimpotrivă, ele stau undeva la periferia ființei noastre, într-o discreție cuviincioasă. Ca să le sesizăm, trebuie să tragem cu ochiul la ele, să ni le "aducem aminte", ceea ce înseamnă că îndeobște ele nu sânt acolo, "în minte", și că trebuie chemate și scoase din ascunzișul lor. Mecanismul bolii în asta constă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un amestec de vorbe și gesturi intimul este expus în fața celuilalt și în felul acesta singurătatea esențială a ființei noastre este învinsă și anulată. Iată, așadar, care era secretul. Fiecare dintre noi putea traversa viața înveșmîntat în sobrietate, pudoare și discreție. Putea fi chiar sever, distant și aparent imperturbabil. Cu condiția ca să existe ― sau să fi existat cândva, măcar o singură dată în viața lui ― o ființă în fața căreia să poată (sau să fi putut) sta sufletește gol fără ca lucrul acesta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
organizat o expoziție cu chef mare, cu primarul Băsescu și cu sute de invitați. Ca happening, un "episod scenic" ― fete goale pușcă, pictate din cap până în picioare "cucutenește", adică în falduri spiralate negre și maro. Din nou lăutari, băutură la discreție ― palincă și vin din podgoriile lui Dinescu ― și Dinescu însuși cântând cu foc, la microfon, romanțe. Amețit de ceea ce văzuse și trăise ― "în 5 zile cât în 15 ani", mi-a mărturisit la telefon ―, amicul din Frankfurt, de cum a ajuns
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este "al nostru", în timp ce cecenii pot fi torturați în voie pentru că sânt "departe" și, în plus, nu sânt nici creștini. Acest mod de a gândi este falimentar și, în final, el face din fiecare român o victimă potențială aflată la discreția primului acces de autoritarism al puterii. Indiferența românilor pentru tot ceea ce nu-i privește coboară în ograda fiecăruia și devine regula unei "societăți" din care orice reflex de solidaritate a dispărut. (Singura categorie solidară din Romînia: minerii.) 20 mai Friedgard
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
său șovinism, de-a fi neputinciosul mediu prin care fabricatele occidentale îi omoară meseriaș după meseriaș, clasă pozitivă după clasă pozitivă, până ce regatul Sf. Ștefan va rămânea o adunătură de țărani proletari și de scribi și mai proletari, puși la discreția, ba la îndurarea crâșmarilor evrei, deveniți pîn-atuncea bancheri vienezi. Și ceea ce e mai ciudat e că tocmai populația curat maghiară scade la număr, încît rusul Danilevski ar putea face ungurilor o diagnoză asemănătoare cu cea care o face turcilor, că
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nevoile și preferințele comunităților lor locale. În modelul agenției, autoritățile locale sunt văzute mai întâi de toate, ca agenți care duc la îndeplinire politici în numele șefului, acesta fiind guvernul central. Sub modelul șef-agent, autoritățile locale aveau un grad scăzut de discreție, iar marea majoritate a granturilor primite de la guvernul central erau alocate anumitor scopuri. Însă una dintre cauzele care au stat la baza crizei modelului statului bunăstării sociale a fost, cu siguranță, "criza fiscală a statului" și incapacitatea acestuia de a
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
această logică de control centralizat. Folosind abordarea cunoscută sub numele de teoria "șef-agent", putem afirma că autoritățile locale au devenit "agenții" statului central ai "șefului" în distribuirea programelor de asistență socială națională. Drept rezultat, au pierdut mult din autonomia și discreția pe care ar fi deținut-o asupra acestor zone de politică. În plus, de vreme ce unul din principiile de bază ale bunăstării era "echitatea", acest fapt a implicat un nivel standard de oferire a serviciilor de-a lungul întregului teritoriu al
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
înseamnă a examina sursa propriilor venituri. După cum s-a menționat mai sus, acestea se pot împărți în trei categorii: (i) resurse proprii impozite locale, taxe și împrumuturi; (ii) granturi central-guvernamentale care fie sunt alocate anumitor scopuri, fie sunt folosite la discreția autorităților locale; (iii) fonduri europene. Problema cheie a autorităților locale o reprezintă măsura în care autoritățile locale dețin controlul asupra creșterii și utilizării acestor surse diferite de fonduri. Ca regulă generală, autonomia locală este mai ridicată când, pe de o
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
înfățișează oarecum tăcută. În Prologul general, naratorul ni se confesează că târgoveața râde și domină prin glasul ei, simțindu-se bine în compania în care se află, pe când primul atribut ce i se conferă stareței este acela al timidității, al discreției, al liniștii. Este cel mai semnificativ contrast între aceste două personaje atât de diferite” (p. 126). Pe de altă parte, în amplele analize din întreaga lucrare, în jurul acestor noțiuni opozitive angelic-demonic, autoarea înscrie o mulțime de nuanțe, adesea subsumabile unui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ciorii, unde Phoebus își ucide soția ce l-a încornorat, după ce pasărea îi dezvăluise infidelitatea acesteia, dar, surprinzător, în final regretă gestul pripit, aproape că nu mai crede vinovăția celei atât de dragi, și condamnă cioara pentru lipsa ei de discreție și de diplomație, blestemând-o să aibă un penaj întunecat și un glas nesuferit. Nota ironică a autorului la adresa bărbaților creduli nu constituie decât o nouă apreciere a sexului frumos, capabil a-i domina, în ciuda orgoliului masculin exacerbat de afișat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în faptul că nu poate să demonstreze necesitatea imperioasă a autorității feminine în căsnicie. Personajele ei nu sunt întru-totul credibile, regina, bătrâna, cavalerul pot fi, de fapt, așa cum am subliniat, personificări ale târgoveței.454 Nevasta din Bath nu are simțul discreției, al intimității, nici pe cel al decenței, face din viața ei un spectacol public, simte nevoia de a se confesa, de a se mărturisi lumii întregi, de a face din existența ei o carte deschisă pentru toți cei interesați. Flecară
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
înfățișează oarecum tăcută. În Prologul general, naratorul ni se confesează că târgoveața râde și domină prin glasul ei, simțindu-se bine în compania în care se află, pe când primul atribut ce i se conferă stareței este acela al timidității, al discreției, al liniștii. Este cel mai semnificativ contrast între aceste două personaje atât de diferite. Una este pudică și rezervată, chiar dacă numai pentru a impune o imagine a onorabilității, alta excesiv de dinamică și de spontană pe parcursul călătoriei. Stareța nu vorbește niciodată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
avizate, deoarece diversitatea părerilor îi poate oferi regelui șansa de a cântări mai bine lucrurile, suveranitatea lui nefiind în niciun fel afectată sau compromisă, decizia finală aparținându-i de fiecare dată. Melibeus se teme că, urmând sfaturile femeii, va pierde discreția asupra deciziilor, știindu-se faptul că reprezentantele sexului frumos nu pot păstra un secret. Prudenția îi cere soțului să fie judecată după valoarea personală pe care o deține și nu după sex, noțiune mult prea generală și injustă în aplicarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fără ca instanța să fie obligată să i se conformeze. * Învoiala părinților cu privire la încredințarea copiilor minori Deși soții au dreptul de a se învoi cu privire la încredințarea copiilor minori în caz de divorț, creșterea și educarea acestora nu poate fi lăsată la discreția părinților, în situația în care căsătoria lor s-a destrămat din motive temeinice. Legea dispune că "învoiala părinților cu privire încredințarea copiilor .... va produce efecte numai dacă a fost încuviințată de instanța judecătorească (art.42 alin. ultim, C.fam.), care
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
înfățișează oarecum tăcută. În Prologul general, naratorul ni se confesează că târgoveața râde și domină prin glasul ei, simțindu-se bine în compania în care se află, pe când primul atribut ce i se conferă stareței este acela al timidității, al discreției, al liniștii. Este cel mai semnificativ contrast între aceste două personaje atât de diferite” (p. 126). Pe de altă parte, în amplele analize din întreaga lucrare, în jurul acestor noțiuni opozitive angelic-demonic, autoarea înscrie o mulțime de nuanțe, adesea subsumabile unui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ciorii, unde Phoebus își ucide soția ce l-a încornorat, după ce pasărea îi dezvăluise infidelitatea acesteia, dar, surprinzător, în final regretă gestul pripit, aproape că nu mai crede vinovăția celei atât de dragi, și condamnă cioara pentru lipsa ei de discreție și de diplomație, blestemând-o să aibă un penaj întunecat și un glas nesuferit. Nota ironică a autorului la adresa bărbaților creduli nu constituie decât o nouă apreciere a sexului frumos, capabil a-i domina, în ciuda orgoliului masculin exacerbat de afișat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în faptul că nu poate să demonstreze necesitatea imperioasă a autorității feminine în căsnicie. Personajele ei nu sunt întru-totul credibile, regina, bătrâna, cavalerul pot fi, de fapt, așa cum am subliniat, personificări ale târgoveței.454 Nevasta din Bath nu are simțul discreției, al intimității, nici pe cel al decenței, face din viața ei un spectacol public, simte nevoia de a se confesa, de a se mărturisi lumii întregi, de a face din existența ei o carte deschisă pentru toți cei interesați. Flecară
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
înfățișează oarecum tăcută. În Prologul general, naratorul ni se confesează că târgoveața râde și domină prin glasul ei, simțindu-se bine în compania în care se află, pe când primul atribut ce i se conferă stareței este acela al timidității, al discreției, al liniștii. Este cel mai semnificativ contrast între aceste două personaje atât de diferite. Una este pudică și rezervată, chiar dacă numai pentru a impune o imagine a onorabilității, alta excesiv de dinamică și de spontană pe parcursul călătoriei. Stareța nu vorbește niciodată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
avizate, deoarece diversitatea părerilor îi poate oferi regelui șansa de a cântări mai bine lucrurile, suveranitatea lui nefiind în niciun fel afectată sau compromisă, decizia finală aparținându-i de fiecare dată. Melibeus se teme că, urmând sfaturile femeii, va pierde discreția asupra deciziilor, știindu-se faptul că reprezentantele sexului frumos nu pot păstra un secret. Prudenția îi cere soțului să fie judecată după valoarea personală pe care o deține și nu după sex, noțiune mult prea generală și injustă în aplicarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]