43,048 matches
-
palatul din material propriu, în stare să înfrunte eternitatea". Cei ce se opun azi discuției critice libere nu pot fi tratați decît ca apărători ai invaziei ideologice, ai scrierilor produse ori metisate de aceasta. Acuzîndu-i pe susținătorii revizuirilor că "politizează" discursul critic, ei nu încearcă decît să ascundă propria lor concrescență, defel onorabilă, cu oneroasa politizare efectuată sub zodia secerii și a ciocanului. O a treia cale, cea a "apoliticilor" care disimulează o aderență politică conservatoare ori a "echidistanților" care-și
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
instaurat în Franța secolului al XVIII lea două aspecte esențiale: nu sînt arbitrare sau fără un obiect anume și au drept scop înființarea unei ordini "noi și mai bune", care să înlocuiască un sistem politic considerat fundamentalmente corupt. Analizînd un discurs al lui Robespierre din anul 1794, Bruce Hoffman descoperă similitudini șocante cu declarații ale reprezentanților Brigăzilor Roșii din Italia secolului nostru. Convingerea autorului este că Revoluția Franceză e responsabilă pentru mult mai mult decît paternitatea semantică sau fie și conceptuală
Terorismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16690_a_18015]
-
că este una dintre personalitățile cunoscute ale vieții artistice și culturale din Arad și din țară, Muzeul nu are prea multe motive de inhibiție în fața lucrărilor lui Onisim Colta. Perfect constituite ca forme artistice, fără elemente perturbatoare explicite, coerente ca discurs global și imperturbabile în spațiul lor intim, aceste lucrări par ele însele abstrase din contemporaneitate și plasate voluntar în acea atemporalitate pe care orice muzeu o proiectează în orizontul său de contemplație și de așteptare. Numai că acceptînd această ofertă
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
și în acest număr că nu se deosebesc de colegii lor din țară, dar și că ei reprezintă în această privință o excepție. De pildă, Iurie Bodrug povestește într-o tabletă cum s-a desfășurat la Chișinău sărbătoarea Limba noastră: discursuri festive ("comoara și bogăția noastră" etc.), recitări, cîntece, distracție în grădina publică. "Toate bune pînă aici, dacă e să nu ținem cont de sumedenia de cuvinte stîlcite, pocite, morfolite, care îți zgîriau auzul, precum și de calchierile și stridențele presărate cam
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16707_a_18032]
-
valori, în epoca postindustrială sau postculturală, cum îi place lui Mircea Braga s-o numească, urmîndu-l pe George Steiner. Cum se poate adapta cultura noului context creat de revoluția informațională? etc. Iată doar cîteva întrebări devenite deja locuri comune în discursul oricărui intelectual. Foarte interesantă este maniera în care răspunde Mircea Braga unor astfel de vagi provocări, tocite de retorica modernă. Fiecare mic eseu este o scurtă lecție de înțelegere tradițională a culturii, "tradițional" în cel mai bun sens al cuvîntului
Dimensiunea "tonică" a culturii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16714_a_18039]
-
a aduce discuția în puncte uneori sensibile. Așa se întîmplă atunci cînd sînt analizate răspunsurile unor Constantin Noica sau Mircea Eliade, ale căror destine interbelice seamănă, după cum știm, destul de bine. Mircea Braga inventariază o serie de sugestive locuri comune din discursurile despre "criza Occidentului", despre lipsa de perspectivă culturală a acestei părți a Europei etc. "Concretizările" nu se opresc însă aici. Intră în joc nume dintre cele mai mari și mai diverse: Goethe, Sabato sau Jung. Calitatea eseistului constă în faptul
Dimensiunea "tonică" a culturii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16714_a_18039]
-
non-culturală) pe care le părăsește imediat pentru "gîndurile tonice", mai puțin grave, la fel de incitante. O metodă des utilizată de acest autor este demonstrația prin aglutinare. El își permite salturi imposibile prin istoria culturii, însoțite de discrete schimbări ale registrelor stilistice (discurs sobru vs. gînd tonic). O astfel de manieră mizează mult pe o anumită categorie de cititori (și nu e vorba de o ierarhizare valorică a lor) - este vorba de aceia care pot gusta jocul eseistic bine controlat (cu redundanțe pe
Dimensiunea "tonică" a culturii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16714_a_18039]
-
Iar atunci cînd PUNR și PNR își numesc un candidat care nu își camuflează nicicum simpatiile naționaliste (ca să nu spun direct de extrema dreaptă) lucrurile se complică. Nu cred că fascismul tradițional are șanse de resuscitare în Europa. Dar un discurs al intoleranței, opus ideologiei Luminilor și înainte de toate principiilor legate de universalitatea drepturilor omului și cetățeanului, poate deveni popular atunci cînd clasa politică, deci establishment-ul, se complace în tranzacții lipsite de moralitate și acceptă, ori chiar participă la spolierea
Post-comunism și post-fascism by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/16711_a_18036]
-
atelier de șlefuit concepte" (Început). Instanță a devalorizării, a trădării originarului, acest "atelier de șlefuit concepte" e, implicit, și o primejdie pentru poezie, după cum știm, se dorește uneori "conceptuală". Spre a evita căderea în capcana conceptului, Ioan Moldovan își alcătuiește discursul din frînturile unui real malaxat de rutină, însă care-și recîștigă prospețimea tocmai datorită pierderii coerenței sale realiste, a fiabilității sale. Încetînd a fi utilitar, se deschide de la sine poeziei. Gratuitatea îi acordă șansa senzaționalului. E un epos static al
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
frazei lui Aciman. Însă dulcegăria de care l-am acuzat la San Francisco mi s-a părut a fi de astă dată elegantă cursivitate, ritmicitate poetică, chiar o infuzie suavă de elegiac, rezultată nu din selecția lexicală ori din figuralul discursului, ci datorită unui anumit mod de gîndire. Un mod de gîndire pe care mă aventurez să-l numesc nostalgic. Aciman însuși îl numește "palintropic", marcă a eternei reîntoarceri. Aciman e un Ulise al vremii noastre, istovit de călătoriile sale pe
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
pe vremea comunismului, cînd perioada regalității era "sărită" din manualul de istorie a României, dar ar fi avut timp berechet în ultimul deceniu să se pună la "curent". Sau, măcar să fi citit cartea despre care scrie - ediție bine făcută, cu discursurile și documentele datate, și din care, dacă ar fi vrut, ar fi avut ce învăța. Din suplimentul Bucureștiul cultural al revistei 22 nr. 30, aflăm că pentru uimitorul Nicolae Țone, directorul Institutului pentru Cercetarea Avangardei Românești și Europene și al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16724_a_18049]
-
Din ele lipsesc nume de actuali parlamentari. Unele sonore, altele scoase parcă din cartea de telefon, fără număr și adresă. Deținătorii acestor nume lipsă au avut însă timp să își descopere sau să își dibuie vocația de parlamentari. Unii ținînd discursuri, majoritatea exersîndu-se între da, nu și mă abțin. Și unii și alții au sau aveau pînă de curînd numitorul comun al fidelității față de partidul lor. Ceea ce e totuși un merit, la unii poate singurul, și în cantități mici, după bugetul
Lista de transferări parlamentare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16744_a_18069]
-
reveni exclusiv sarcina de a plăti din taxe și impozite subzistența și repatrierea diverselor echipaje românești, abandonate de-a lungul și de-a latul mapamondului de partenerii deja selectați. 2. Întrucît discuția asupra flotei riscă să se transforme într-un discurs comemorativ, ar fi preferabil să trecem la teme încă în viață: ca de exemplu transporturile aeriene. Aflată în stare avansată de derută, compania națională TAROM a fost trecută în responsabilitatea ministerului D-lui Băsescu, în vederea reorganizării și a rentabilizării. Acțiunea
Praf în ochi by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/16747_a_18072]
-
au administrat îndelung și fără acoperire medicală reală?" Cînd ziaristul Ventura a protestat la publicarea epigramei lui Macedonski el, de fapt, a urmărit să releve opiniei publice că Eminescu este alienat mintal: deși, ironie a sorții, tot el a rostit discursul funebru la înmormîntarea poetului. Poliția, în după amiaza zilei de 28 iunie 1883, la baia Mitrașewski "a acționat potrivit unui scenariu malefic", închizîndu-l în "buncărul lui Șuțu" iar bănuitele disensiuni între infirmieri și polițiști se datorau faptului că "unii erau
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
spună că nu pot scrie despre Radu. Nu pot scrie, adică, așa cum ar trebui. Nu pot vorbi despre cineva drag fără să li se pară că fac un gest convențional, fără să aibă senzația că ființa lui Țeposu rămîne înafara discursului sau că acesta o diminuează și mortifică. Probabil că mulți au simțit că abia scriind legalizează, în propria lor conștiință, moartea lui. Nu știu care din gesturi - tăcerea sau exprimarea - poate fi considerat un omagiu mai cald, mai sincer. Sigur însă, și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16743_a_18068]
-
urmat asasinarea celor 64 de foști demnitari aflați în închisoarea de la Jilava și, apoi, a doua zi, asasinarea lui N. Iorga. La înmormîntarea lui Madgearu, prezenți fiind toți membrii Biroului PNȚ și fruntașii din București, în ciuda terorii, Maniu rostește un discurs emoționant "în care, după ce a făcut elogiul dispărutului, a condamnat vehement guvernul Antonescu". Hudiță ca adversar al lui Iorga, căruia îi vîna catedra, spune că la slujba lui Madgearu au fost 200 de persoane, în jurul sicriului prof. N. Iorga nefiind
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
tradiție culturală. Ceea ce mai diferențiază radical Salonul... acesta de cel anterior este și faptul, care nu se putea întîmpla decît acum, că expoziția mare este dublată de o excepțională expoziție a premianților de anul trecut. Dar despre această expoziție, despre discursul ei de ansamblu și despre particularitățile fiecărui expozant, mai pe larg în cronica viitoare.
Salonul internațional de gravură mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16791_a_18116]
-
oferi un număr mic de lucrări sau chiar una singură. Cum intenția organizatorilor și sarcina juriului sînt de a premia autori și nu lucrări, adică universuri deschise, forme de gîndire articulată, modalități de exprimare coerente și motivate constant în subteranele discursului, și nu un moment singular, suficient sieși, fără context, fără istorie și fără un viitor previzibil, întîlnirea tuturor, de la public și pînă la cei implicați direct în realizarea acestui eveniment, cu o expoziție bogată a celor trei premianți constituie, în
Salonul internațional de gravură mică (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16771_a_18096]
-
spațiu expresiv. Profund diferite ca gîndire și ca stilistică individuală, ca registru iconografic și ca aspirație dincolo de nivelul opac și imediat al formei, împreună ele construiesc un sistem vizual cu trei momente perfect complementare și cu o logică infailibilă a discursului global. Din acest punct de vedere, expoziția celor trei graficiene, care s-au întîlnit absolut întîmplător, expoziție ce nu-și poate justifica existența decît prin apelul unic la un accident exterior, dar care, în esență, are, totuși, o motivație care
Salonul internațional de gravură mică (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16771_a_18096]
-
fără cea mai ușoară urmă de rigiditate. Acest ritm pe care, prin simpla lor juxtapunere, cele trei expoziții i-l imprimă spațiului, determină, prin însăși lumea secvențială pe care o creează, unitatea firească a evenimentului și alimentează fără eforturi un discurs bine structurat, perfect unitar și cu toate aparențele unui fenomen natural, constituit de la sine, sub presiunea exclusivă a unor rațiuni interioare.
Salonul internațional de gravură mică (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16771_a_18096]
-
fost tentate a identifica idealul unificării cu național-comunismul, deci cu o diversiune a aceluiași Moloh ideologic care a încercat a-i deznaționaliza, a-i îndepărta de rădăcinile lor istorice și spirituale: "basarabenii de rînd nu cunosc din partea "fraților români" decît discursul triumfalist gen"Flacăra", adică unul care vine în direcția orizontului lor de așteptare, flatîndu-le orgoliul, dar nu încearcă să contrazică ori să corecteze această percepție, provocînd dincolo de impactul emoțional momentan un șoc cognitiv. De unde să știe basarabeanul majoritar, în condițiile
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
semnificativ în contextul celor discutate - doresc să revină sub jurisdicția Republicii Moldova nu pe temeiul comunității de limbă, ci, cum spun ei, pentru că dincoace viața e mai ușoară, prețurile mai mici, în raport cu Transnistria)". Și acum urmează partea cea mai interesantă a discursului pe care îl examinăm. Sătui de "heirupismele anilor '87-'80, dar și agasați de o comunitate retardată, înstrăinată de exponenții săi cultivați, tinerii intelectuali basarabeni se arată tentați în ultimii ani de o "despărțire de comunitate". O "despărțire" avînd trăsăturile
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
pe mîna unor subalterni, pe care, înainte de discuții, i-a prelucrat la... sînge" (RL 1270, 1994, 4); "lichidăm zece întreprinderi păguboase fără să analizăm, la sînge, situația lor reală" (RL 2151, 1997, 1) etc. Admirația pentru severitate e normală în discursul public autohton, adresat cetățeanului exasperat de aranjamente, învîrteli, balcanisme etc. Nu mă pot însă împiedica să observ cum - ironie a limbii - această admirație ia o formă suspect de apropiată de atitudinea cam ambiguă manifestată față de justițiarul Tepeș: prețuit chiar dacă (sau
"La sînge" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16769_a_18094]
-
de mai multe ori tendința spre colocvialitate a limbajului jurnalistic actual. în plus, mărcile distanței sînt necesare într-un tip de text care preia constant informații din diverse surse pentru a le retransmite. Modul special în care se introduc în discurs "evidențialele" ține însă și de gradul ridicat de subiectivitate al presei autohtone, care preferă informației comentariul și care selectează și prelucrează știrile în funcție de simpatii și antipatii evidente. Abuzul de mărci ale distanței trădează astfel chiar un mod destul de rudimentar de
Expresiile neîncrederii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16787_a_18112]
-
care vor privi la fel de enigmatici ca dintr-o fotografie spre cei ce se vor grăbi să caute a intra în posesia adevărului lor lăuntric." Iar faptul că și-a ales ca temă germanii bănățeni nu e un oportunism dictat de discursul proeuropean, care sprijină ideea de interculturalitate, ci e "redescoperirea unei tradiții și valorizarea ei, în dauna unei morale a luptei oarbe pentru supremație și dominarea celuilalt. E vorba de un nou cod în termenii căruia e gândită relația cu celălalt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16794_a_18119]