9,387 matches
-
criticile pe care acest aspirant la ,Nobelul românesc" le adresează tocmai comunității de care aparține și pentru care se simte responsabil. Dacă în gazetărie ,nu prea e loc pentru emoție și milă", într-unele dintre aceste tablete o adevărată, adâncă disperare iese la suprafață și formează câte o insulă neagră și stearpă. Un acut sentiment de zădărnicie îl copleșește pe gazetar la întâlnirea cu ,românul sărac, dar cinstit", cu bășcălia atotputernică sau cu instinctul civic tot mai decalcifiat. Nici moartea nu
Pagini electrice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11031_a_12356]
-
Vieții. 2426. Absolutul Iluziei Vieții este nonsensul. 2427. Absolutul religiei este umilința. 2428. Absolutul absolutului este Deșertăciunea lumii. 2429. Absolutul absolutului pentru Infinit este perfecțiunea. 2430. Absolutul absolutului Cunoașterii este Necunoașterea. 2431. Absolutul visului este trezirea. 2432. Absolutul abundenței este disperarea. 2433. Absolutul sărăciei este lăcomia extremă. 2434. Absolutul virtuții este umilința. 2435. Absolutul abstinenței este normalitatea. 2436. Absolutul abuzului este consecvența dusă la paroxism. 2437. Absolutul accidentului este evenimentul primordial unic și întâmplător: Dumnezeu. 2438. Absolutul războiului este victoria înfrângerii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
sensul. 2464. Absurdul nemuririi este amintirea. 2465. Absurdul cunoașterii este Adevărul. 2466. Absurdul dorului este dorul de străinul din tine. 2467. Absurdul fericirii constă în împlinirea sa, atunci când devine o simplă normalitate. 2468. Absurdul imperfecțiunii este perfecțiunea ei. 2469. Absurdul disperării este atunci când aceasta devine o normalitate, învingând. 2470. Absurdul neputinței este politică. 2471. Absurdul morții constă în viața de apoi. 2472. Absurdul facerii este creația păcatului. 2473. Absurdul Destinului constă în mântuire. 2474. Absurdul uitării este că și aceasta posedă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ca în naștere, ca în moarte. Numai degetele-i tremură sub țesătura de danteală în culoarea tutunului. Mănușile vechi o strâng, par a nu mai avea, pentru ea, măsura potrivită. Degetele cu unghiile tăiate din carne, i se agață cu disperare în reverul cămășii de mătasă naturală sută la sută. Pânza stă încordată, gata să se rupă. Martina nu își face probleme. Fie ce-o fi! Va merge până la capăt, în boală și în sănătate! Asta au știut să facă mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
a fost mai credincioasă decât zeița? O condiție tulburătoare - de meditat mereu - poate regăsindu-l pe ipocritul misogin de Shopenhauer, magistrul oarecum și al lui Eminescu? Iubirea lui Emil Cioran la limita vârstei ...biblice este un fel de pseudo-erezie a disperării redevenind sublimă, înnoitoare, regresivă în Arhet’ip-ul GEMELAR narcisic, asupra întregului său sistem filosofic diogenic, prin aceea că refuză gestul “Câinelui înstelat” Diogene Laertios de a se masturba ca biblicul Onan - eshibându-se în public. Ultima lui iubire poate e repetarea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
îN CLIPA REGĂSIRII în libertatea mării constrângerea e malul. Deplinul întuneric lumina o conține. Pe țărmul neclintirii neliniștea e valul și din ce-a fost el lasă doar lumea care vine. Nimic îți pare totul când cauți nemurirea. în muta disperare tăcerea e cuvântul. Nefericirea însăși cuprinde fericirea când, plin de umilință, tu părăsești pământul. Iluzia, supusă, ascunde adevărul doar pentru a-l cunoaște în clipa despărțirii Acela care astăzi înseamnă trecătorul și care este veșnic în clipa regăsirii... CÂNT DE
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de-l mai înduri! De ore în patru labe, Cică printre crăpături I-au scăpat niște silabe. ALT POET Când timpul doare ca halca ruptă din vite, și zarea urlă pe șesuri cât strechea de iapă, El, bucați sub copita disperărilor, scapă într-un cer de vorbe cu stele potrivite. P O E Z I I Ca orice român plecat de acasă și stabilit pe alte meleaguri, am făcut și eu anul acesta, împreună cu mama mea, tradiționalul „pelerinaj” la casa părintească
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
2010, p.141). “Când îmi închipui cum vor pieri elitele românești, cum se vor suprima personalitățile, cum se vor desțăra sute de mii, poate milioane de români, ca să piară ghimpele român din marea comunitate slavă, mă apucă un fel de disperare”, nota Eliade pe 9 martie 1944 (p.204). Fete de soare Fructe din nisip horesc cu fețe de ceară Pe la amiezi și nici un nume nu și-au dat Uitarea le-a cuprins din chip și-n sori s-au strecurat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
mea, urmează câțiva prieteni si editorul. Accept si aștept cu nerăbdare sugestiile lor, și nu numai că intervin dacă nu-mi place ceva, dacă e cazul schimb chiar 20 % din carte, cum s-a întâmplat cu Lituma în Anzi, spre disperarea editorului meu. Nu înțeleg cum reiei cu atâta ușurință textul acolo unde l-ai lăsat, mai întreb, nu intri într-o stare de transă? Chiar și așa, tot pot să-l reiau fără dificultate, de unde gândesc, fără a comenta însă
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
cel din toamna acestui an. Weyergans, creditat de editori, inactiv literar în ultimii ani, dedat reveriilor pe marginea unei cărți a cărei apariție anunțată întîrzia la nesfîrșit, era asaltat de portărei. Delphine, consoarta răbdătoare, dar severă, se afla în pragul disperării, cele două fiice mature se întrebau ce se petrece cu tatăl lor, iar mama lui trăia cu teama de a nu mai apuca ziua în care să vadă dus la capăt romanul promis. în mediul scriitoricesc, întîrzierile cu care Weyergans
Premiul Goncourt 2005 - Weyergans-Houellebecq 6 - 4 by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11041_a_12366]
-
din spitalele noastre. Adică dacă medicul, sora și infirmiera cu care are de-a face bolnavul nu vor mai sta cu buzunarul larg căscat în așteptarea șpăgii obligatorii pe care trebuie s-o plătească ,aparținătorii". În spitalele noastre impozitul pe disperare a depășit orice limită. Bolnavii nu sînt taxați numai pentru promisiunea că vor pleca vindecați acasă. S-a ajuns pînă într-acolo că și operațiile cu risc maxim, în care șansele de supraviețuire țin de bunăvoința Celui de Sus, nu
15 dintr-o lovitură by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11042_a_12367]
-
pe care le conduc. Doctorul Sorin Oprescu, dacă mai operează, poate că nici nu cere și nici nu așteaptă bani de la pacienți. Dar stă Oprescu să le dea peste mînă sau peste buzunar subordonaților săi ca să nu perceapă impozit pe disperare? Despre Sorin Oprescu știu, din mai multe surse , că e un medic inimos. Adică, nu s-ar număra printre medicii care au condiționat exercitarea actului medical de eventuale răsplăți. Dar directorul Sorin Oprescu nu-și supraveghează subordonații la acest capitol
15 dintr-o lovitură by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11042_a_12367]
-
împrăștie răul fundamental asupra tuturor. Nicolae e singurul implicat care are probleme de conștiință. Când procurorul Tică Dunărințu îl eliberează, după ce fusese reținut ca învinuit fără probe (pe baza unui autodenunț) în anchetarea morții lui Moise, Nicolae cade într-o disperare neagră, pentru că se dovedea că ,e un neisprăvit, un bețivan, un neputincios, un mort viu, un nimeni". Libertatea era o pedeapsă insuportabilă, ucigătoare, pentru el. Procurorul mărturisește despre dostoievskianul proces de conștiință al lui Nicolae: Poate voia doar să-l
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
individualități și un florilegiu de stiluri. Încercarea exegeților de a-l reduce la unitate sau de a stabili un numitor comun e, în principiu, anti-argheziană, deci neproductivă și nerecomandabilă. Arghezi, proteicul, reflectă în sine labirintul lumii, cu toate incertitudinile și disperările unei salvări - imposibile. Fuga de uni(ci)tate e fuga de sine. De ce se întâmplă această risipire sau această migrațiune febrilă de la eu la altul sau de la un stil la altul? Cel mai simplu răspuns ar fi: dintr-o energie
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
alta. Psalmii arghezieni sunt tocmai o experimentare a căilor de acces spre divinitate. Când una dintre căi nu dă nici un rezultat (revelația sau certitudinea), limbajul se schimbă, de la invocație la agresivitate. În alte ocazii, blestemul e o formă extremă de disperare. O altă cale de cunoaștere înseamnă un alt limbaj. Un alt limbaj înseamnă alt fel de poezie, care angajează un alt eu. Metamorfozele eului rezultă deci dintr-o necesitate de cunoaștere. Acest eseu s-a născut din dorința de a
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
aparținând "tinerei generații" de la 1927. Substanțial mi s-a părut grupajul Emil Cioran, cu epistolarul său din 1933-1947 (adresant, Petru Comarnescu) și din 1968, dialogând cu prietenul din copilărie Bucur }incu. în 1933, își caracteriza prima lui carte Pe culmile disperării ca încorporând un "radicalism feroce", scrisă "cu cea mai bestială vervă pesimistă". Tot pe atunci, bursier în Germania (hitleristă), simțea chiar entuziasm pentru ordinea politică de acolo, dictatura, pe care o considera necesară și în România, cu scopul stârpirii lichelismului
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
substanța eterică a drapajelor, care se învecinează cu lumina profundă a unui felinar și cu aceea fără sursă a unei cruci, sînt tot atîtea momente perfect identificabile ale unei conștiințe umane și artistice sfîșiate între bucurie și melancolie neagră, între disperări incomensurabile și adevărate exerciții extatice. Această oscilație între planuri adverse și, uneori, trăirea simultană în planuri adverse, îi oferă Ioanei Bătrânu posibilitatea unei experiențe cu totul particulare. Ea nici nu construiește o peisagistică integral ingenuă, după cum nici nu se așază
Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10891_a_12216]
-
Într-un alt articol, tonul este mult mai dur, membrii mișcării fasciste fiind considerați a fi parte a maselor micii burghezii înfuriate, bande declasate, proletari sărăciți și demoralizați, în fine toate acele categorii socialepe care capitalismul financiar îi împinge la disperare 6. Palmiro Togliatti, membru de prim rang al elitei comuniste italiene, participând în anul 1926 la cel de al IV-lea Congres al Internaționalei Comuniste, analizând regimul fascist, consideră că aceste "este un inel în lanțul de acțiuni ofensive conduse
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
reprezentat un moment augural. Ea trecea pragul spre o nouă etapă din viața ei, mai promițătoare decât actoria. "La drept vorbind, întâlnirea cu Camil Petrescu mi-a schimbat viața, i-a dat un rost, a scos-o dintr-o adâncă disperare, în care mă cufundase eșecul din teatru". Portretul pe care i-l conturează în Memorii celui ce avusese atâta încredere în ea, îl înfățișează ca pe un tânăr extrem de inteligent și neliniștit din cauza infirmității rămas neschimbat până în preziua dispariției sale
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
dandyism care trăiește cît să-și vadă oglinda făcută țăndări. Definiția lui? Asta: "Eu am umblat de braț cu sfinții și femeile,/ Pe pielea mea mi-am tatuat ideile,/ Am colindat orașele și heleșteile.// La fel m'au frînt victoriile, disperările,/ Am plîns bolnavii, cîinii, gările,/ Din soare mi-am aprins țigările." Recuperări fumate, o dată cu filtru, a doua oară fără.
Lirica recuperarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10165_a_11490]
-
care vroia să-l depășească s-a răsturnat" (Evenimentul zilei = EZ 10.07.2006); "le-a spus anchetatorilor că vroia să ajungă într-o zonă aglomerată pentru a arunca ma-șina în aer" (EZ 27.06.2006); "Ceaușescu vroia cu disperare să aibă o Ťbombă atomică cât de micăť (Ziua = Z, 18.10.2006); "bani din afacerile sale, pe care vroia să le înstrăineze de urgență" (Z, 16.10.2006); "și cu asta mă apropii de ceea ce vroiam să spun" (Cotidianul
"Vroiam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10159_a_11484]
-
s-a impregnat de ceva direct și autentic din texte mari ca acestea, din nervozitatea scriiturii acestor mari autori. Ca și din Pinter, ca și din Bond. Nu m-am mirat că Mihai Măniuțiu vrea să vorbească din nou despre disperare, iubire și moarte, mai tranșant într-un fel, mai radical. Soluția Sarah Kane a fost una inspirată. M-am mirat, e drept, că vrea să pună acest text, bine tradus de Eugen Wohl, la Teatrul Clasic din Arad. Nu m-
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
curge și topește simțurile. Un drum care te dezbracă de prejudecăți și inhibiții, un fel de călăuză spre ce este încă neidentificat în povestea de astăzi a Fedrei și a sumelor de incesturi, de neînțelegeri, de neasumări, de teribilisme, de disperări, de moarte. Drumul este unul singur, acesta pe care îl străbatem, pe care sîntem conduși, pe care o întîlnim pe Lena în cușca ei, prizonieră a iubirii ei mistuitoare. Dragostea Fedrei pentru Hipolit o transformă, și pe ea, în prizonieră
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
oamenilor. La fel ca în tragedia antică, personajele Irinei Egli sunt niște jucării ale destinului. Lumea lor este una ante-creștină, în care morala nu a fost încă inventată, conștiința nu dă nimănui bătaie de cap, iar omul își caută cu disperare unitatea originară. În acest cadru al pasiunilor extreme și al absenței oricăror întrebări de natură morală, adulterele se țin lanț, incestul devine o chestiune de pasiune pură, fără ca tatăl sau fiica implicate în relație să aibă vreun sentiment de culpă
Tragedia antică reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10192_a_11517]
-
lobby-uri atotputernice care manipulează totul În USA, va aduce schimbările atât de necesare.” Iată că speranțele americanilor au Început să se materializeze. Președintele dorit salvator al Americii și al planetei a făcut pași mari În direcția cea bună, spre disperarea nemernicilor pământului. Drumul este lung, dar acordarea prodigiosului premiu Nobel Îl va ajuta, stimula și chiar obliga să facă tot posibilul și imposibilul să Învingă obstacolele care Îi stau În cale. Îi dorim tot binele din lume, spre binele nostru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]