3,349 matches
-
lăsat "pecetea de fier încins" asupra neamului lor. De-a lungul secolelor islamice însă, structurile familiale și cele de putere s-au dezvoltat exclusiv sub controlul bărbaților, într-o ordine tradițională represivă. Femeia a rămas o umbră tăcută. Fetele erau disprețuite încă de la naștere (chiar dacă în islam a fost interzisă uciderea lor, cum se întâmplase în unele triburi beduine); erau măritate fără a li se cere părerea și de cele mai multe ori nunta constituia legitimarea unui viol. Doar sfioasă și supusă putea
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
descrescendo, și mai ales în cel din urmă. Ultima frunză care cade din-tr-un pom, ultimul fir de fum care se exală dintr-un colosal tăciune sînt mai impresionante decît scuturarea pomului și incendiul." O lume înțeleasă în mare, și veșnic disprețuită în nuanță, își ia, în vreo cinci sute de pagini, revanșa. Esența acestei viețuiri amatoare de bucurii efemere, de nimicuri trăite cu voluptate, e Sensul portocalelor: "Sîntem obosiți de economia încruntată solitară, vrem reîntoarcerea timpurilor pașnice. Cel care se mînie
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
S-a încheiat oare această oribilă perioadă a unei istorii trucate? Autorul de la Familia crede că nu: Noi mai avem nostalgii de confort comunist, ale datului după nevoi, noi suntem încă, în mare proporție, victime ale propagandei comuniste și-i disprețuim pe occidentali și pe americani pentru că nu ne dau cînd întindem mîna, pentru că ei sunt învingătorii, pentru că pragmatismul a devenit noua filozofie a omului și nu avem încotro, pentru că inclusiv comunismul cu față umană s-a dovedit a fi tot
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
în tonul scrierilor sale. E tranșant fără să fie agresiv și nu are grosolănia polemiștilor care atacă mai mult dintr-o tresărire temperamentală decît în virtutea unei arte a cuvîntului. Pe scurt, un spirit revărsîndu-și diatribele asupra celor pe care îi disprețuiește. Cu un simț prozodic spontan, știind cînd să oprească fraza și cînd s-o continue, Mircea Platon alternează savuros erudiția cu anecdota și cu ironia: "Diferența dintr SUA și UE a rămas, pentru mine, imortalizată într-o imagine prinsă la
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
lui Pascal față de stiinte, pînă la supoziția că Buddha, atotștiutor în materie de izbăvire, nu cunoaște toate soiurile de insecte. * Uitarea: cea mai blîndă metodă de distrugere aflată la îndemînă noastră. * Prin însăși disimularea să, ipocritul dă dovadă că se disprețuiește pe șine. * Cultură: a reține foarte putin din foarte mult, precum la acele rafinate festinuri chinezești la care era îngăduit a gusta doar cîte un pic din peste o sută de feluri de mîncare. * Deopotrivă, sterilitatea poate veni dintr-o
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
pune mai presus construcția decât formalismul politicianist și arhitectul Ioanide spune peste tot prietenilor și studenților că detestă individualismul liberal anarhic și că ar avea nevoie de un principe sau o republică inteligentă, care să-i comande un oraș. Arhitectul disprețuiește și aproape refuză lucrările particulare, visând construirea de foruri, de terme publice și alte asemenea monumente de interes colectiv. Exercițiile pe care le propune studenților sunt numai în acest sens. Pe acest punct de vedere constructivist, cred că arhitectul Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
s-ar zice, este excesiv de afemeiat, boală romantică, tipică popoarelor bătrâne. Nu vreau să spun că tata e lipsit de moralitate, departe de asta, ci numai că are un cult extraordinar pentru femeie, chiar când s-ar părea că o disprețuiește. Când construiește, el are totdeauna în gând o femeie, și am simțit, ca să fiu sincer, că pe Pica o iubește mai mult decât pe mine numai pentru că e de sex feminin. E veșnica preferință pentru ființele slabe care aduc omul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
inacceptabilă, în cazul nostru e o salvare din naufragiul pe neantul banalului. Ne-am gândit chiar să construim o filozofie a "inacceptabilului", care zdruncină liniștea conformistului. Oare tata nu este el însuși un himeric, propunând planuri inacceptabile azi? El ne disprețuiește, dar numai noi am avea curajul să acceptăm visele sale arhitecturale. Am primit misiunea de a-l pregăti discret, până acum n-am avut posibilitatea să dau un atac frontal. Ei bine, pornirea vijelioasă a tatii de a depăși liniile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ar fi plecarea la studii în străinătate a unor tineri români, punîndu-l în raport cu toate evenimentele politice ce-au urmat în deceniile următoare. Dar asta nu-i deajuns. Vă pun deci o altă întrebare: poate înțelege semnificația inventării busolei acela care disprețuiește complet navigația? Pentru ce categorie de profesioniști faptele din trecutul marinei sunt mai semnificative?" "Pentru marinari, domnule", a fost răspunsul. "Perfect, a înregistrat Gavrilcea concluzia, prin urmare, cine trăiește o anume ordine de lucruri o consideră mai adânc și găsește
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai pioase, cerea austeritate clerului și misionarism și că l-au dat afară pentru misticism. - Păi ce, domnule Ioanide, seminarul e instituție de tortură? Îi intrase în cap, cine știe de pe urma cărei lecturi, că preotul trebuie să fie ascet, să disprețuiască lumea. L-a amețit pe seminariști, le-a sucit capul. Au început să mănânce numai jumătate din porții, să refuze carnea și vinul când li se dădea. Doi din ei au părăsit seminarul și s-au călugărit. Atunci, făcîndu-se anchetă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
clipei cu înfrigurare, iradiind de plăceri trecătoare, dar mai adesea crispîndu-se de durerea jignirilor îndurate. Un demon lăuntric ațâță necontenit facultățile personajului, îi zgîndără îndeosebi vanitatea și arhitectul se mistifică deliberat - dar numai până la un punct - adoptând poze, comițând năstrușnicii, nedisprețuind atitudinile superior cabotine, complăcîn-du-se în postura de geniu bizar, neînțeles. La o examinare riguroasă, fondul originar stabil al caracterului ioanidian ni se revelă în candoarea omului rămas un copil, în ciuda complexității sale cu totul neobișnuite. Într-adevăr, tot ce săvârșește
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de candoare - se referă concret la alde Hagienuș, pentru care un conflict temporar, "o dragoste, o ură, o încăierare dintre doi oameni" sunt mai importante "în sfera îngustă în care s-au petrecut, decât un război între popoare". Ioanide nu disprețuiește, prin urmare, societatea, omenirea, din contră, voiește a o consolida prin construcție. În ciuda propriilor teorii idealist-subiective, arhitectul e un om pentru care "lumea exterioară există", altfel ar fi nonsens năzuința lui de a crea opere care să dureze secole. Desconsiderarea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
izgonit, care fuge de oameni fiindcă nu i-a plăcut să trăiască asemeni fraților lui, dar nici nu poate să existe singur. Se teme de oameni, dar nu atât de mult încât să vrea să piară ucis de ei. Sau disprețuit de ei. Sau ignorat de ei. Suntem neacceptați de obicei fiindcă nu reușim să ne facem cunoscuți, nu am trimis mesaje corespunzătoare sau mesajele nu au fost recepționate corect. Comunicarea are tocmai scopul de a transforma în realitate strigătul: sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
origine sentimentul frustrării, ei nu au avut parte de dragoste și de o atenție specială (sau doar au crezut astfel), iar mai târziu, ca să fie observați, să fie băgați în seamă sau chiar să se răzbune pentru că ar fi fost disprețuiți și neînțeleși, încalcă regulile sociale. „Presiunea pentru acceptarea schimbării sau pentru conformitate”, exercitată de un grup sau o colectivitate, cerând „armonie”, „echilibru” etc. tuturor membrilor săi, se poate solda uneori cu o „unitate de comportament”. Dorința de a inova cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
încruntîndu-se. E vicleană. — Nu-i vicleană, e închisă în sine. — Dar Toal ține la ea. Merg peste tot împreună. — Asta nu înseamnă nimic. Amîndoi au cîte o fixație fraternă orientată spre celălalt. Relația lor e pur incestuoasă. Oricum, ea îl disprețuiește. O să i-o dăm lui Lanark. Lanark zîmbi și zise: — Ești foarte drăguț. Auzise că Sludden și Gay erau logodiți. Mănușa din blană de la mîna stîngă îl împiedică să vadă dacă purta vreun inel, dar ea și Sludden afișau acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că toate sunetele alea mă făceau fericită? Muzică de balet! Sunete de femei care zboară și plutesc în lumina lunii ca niște lebede sau nori, femei care se avîntă din mîinile unor bărbați ca niște flăcări din lumînări, femei care disprețuiesc compania strălucitoare a unor țari și împărați. Da, mi-a vorbit mincinosul, nu a lăsat nimic în seama imaginației. Mi-a zis că eu aș fi putut face asemenea lucruri cîndva. „Deschide-ți inima la muzica mea“, mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urechilor, iar scalpul începu să-l înțepe. Fu cuprins de un val de teroare, din care se luptă să se ridice, apoi de un val de furie, cînd se așeză, se aplecă și șopti: — N-ai nici un drept să-mi disprețuiești faptele rele fără să le apreciezi pe cele mai bune. — Zi-mi de astea, au fost multe? Drăguțe? Strigă: Doctorul Lanark e gata să plece! strigă el. Un panou circular se deschise în partea cealaltă a încăperii. Păși cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe larg. Nu băga în seamă ce spun. Ozenfant te-a avertizat în ceea ce mă privește. — Ozenfant nu a spus nimic împotriva dumitale. Noakes își pironi privirea în podea și spuse în șoaptă: — Asta înseamnă că a ajuns să mă disprețuiască foarte mult. își ridică bărbia și vorbi aproape tare. Știi, mie îmi datorează poziția pe care o are. Eu l-am vindecat. Ozenfant a fost un caz foarte dificil, pe jumătate lipitoare, pe jumătate dragon. îAcum pretinde că era sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se transformă încet într-un țipăt asurzitor: — Doctore Lanark, ți s-au acordat toate privilegiile speciale. Folosești un salon public drept apartament personal. Apelezi la numele meu în lifturi și ești dus oriunde. Nu ții seama de sfaturile mele, îmi disprețuiești prietenia, strîmbi din nas la mîncarea mea și acum! Acum îmi strici înadins înregistrarea unei armonii nemuritoare care ar putea salva mii de suflete! Ce insulte mai intenționezi să-mi arunci în față? — Furia dumitale nu-și are rostul, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
N-am nici un motiv logic. Instinctele, prejudecățile mă opresc. Dar nu te teme, sînt pregătit să rezist fără mîncare încă două sau trei zile. Ea îl străfulgeră cu privirea. — Eu nu! — Dar vreau să mănînci. Și după aia o să mă disprețuiești. Lanark rămase încurcat și stînjenit. — Nu, n-o să te disprețuiesc tocmai... zise el. Ea îi întoarse spatele și-i spuse cu răceală: — Bine. N-o să mai mănînc nici eu. Nu se mai mișcă și nici nu vorbi ore în șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu te teme, sînt pregătit să rezist fără mîncare încă două sau trei zile. Ea îl străfulgeră cu privirea. — Eu nu! — Dar vreau să mănînci. Și după aia o să mă disprețuiești. Lanark rămase încurcat și stînjenit. — Nu, n-o să te disprețuiesc tocmai... zise el. Ea îi întoarse spatele și-i spuse cu răceală: — Bine. N-o să mai mănînc nici eu. Nu se mai mișcă și nici nu vorbi ore în șir, iar cînd asistenta aduse prînzul, îl refuză. în după-amiaza aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ia la revedere, dar rămase acolo, tăcută, pînă îi veniră alte idei. — O să te conduc pînă la casa mătușii tale, îi spuse și o porniră împreună. June mergea cu bărbia în vînt și gura ei vioaie strînsă, de parcă ar fi disprețuit mulțimea de admiratori, iar inima lui Thaw bătea în piept mai să se spargă. Dădură cîteva colțuri și se opriră la un gang. June îi spuse că mergea în vizită la mătușa ei de două ori pe săptămînă; bătrîna suferise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
asemenea hal? El îi zîmbi de parcă era un nimeni, dar ea nu se simți jignită, doar întinse mîna să i-o strîngă, însă îl mîngîie pe păr. — Pentru că nu-l iubim pe Dumnezeu, ne batem joc de el și-l disprețuim. Dar el ne iubește în continuare, fără să se uite la ce facem. Chiar dacă ucidem pe cineva? — Chiar dacă ucidem pe cineva. Chiar dac-ai fi comunist? — Nu contează cine ești. Cînd Dumnezeu te întîlnește la porțile raiului, porțile de perlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
volan. — E groaznic, zise ea. Pe vremea vechii Elite, erai un om hotărît și independent, în felul tău limitat de a fi. îmi inspirai o ușoară teamă. Te invidiam. Eram o nătîngă pe vremea aia, portavoce a cuiva care mă disprețuia. Și acum, de cînd mi-am pierdut frumusețea și am devenit mai rațională, tu te-ai transformat într-un ins slab, făcut din puf. Ți-a supt Rima toată vigoarea? — Te rog, nu vorbi așa. Gay oftă și zise: — Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
căror număr a scăzut treptat cu 25 la sută de la 1866 încoace. O cestie mare socială s-a rezolvat, impulsiune nouă s-a dat agriculturii, cu toate acestea arendașii sunt tot ruinați, țăranii nu stau mai bine, proprietatea funciară este disprețuită. Dacă am fost fericiți să ieșim din legea rurală fără zguduire, să nu provocăm un mare pericol, de-a lăsa să se încerce a se inventa o cestie socială neîntemeiată, care - ar aduce iar foametea ca la 1848 și la
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]