3,286 matches
-
de Céline, în care verva antisemită a marelui scriitor francez e deja prezentă ("A propos de L'Eglise de Céline", Le Cahier Bleu, 22 noiembrie 1933). Asemenea lui Șestov, care se străduia să frîngă ancorele rațiunii, Benjamin Fondane / B. Fundoianu disprețuia răspunsurile și era aproape imposibil să-l urmezi pînă în cele mai adînci ascuzișuri ale sale, acolo unde nu mai existau certitudini, nici cunoaștere, doar trăirea subiectului gînditor. Existențialismul său, ca și cel al maestrului său, semăna prea puțin cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un efect amplificator de relansare economică. În perioadele de expansiune, supraîncălzirea economiei poate fi evitată prin descurajarea investițiilor. În majoritatea terapiilor dirijiste pe care keynesiștii le recomandă, instrumentele fiscale joacă un rol cheie. Nici politicile de intervenție monetară nu sunt disprețuite, dar ele sunt mai puțin eficiente in aceste circumstanțe. Iată de ce, din perioada postbelică pînă În prezent, foarte multe dintre statele lumii au acordat o atenție deosebită politicilor statului În domeniul investițiilor. Avînd În vedere importanța pe care o reprezintă
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
terorii în ansamblu), spune că "[t]eama pe care o simțim atunci când citim povestirile [...] este o esență rafinată și spiritualizată de frică. Este o teamă pe care o putem examina și cu care ne putem juca. Departe de a ne disprețui că suntem înfricoșați de o povestire cu fantome, suntem mândri de această dovadă de sensibilitate [...]" (Enright, 1994: 537). Așadar, avem de a face cu aceeași conotație fertilă a terorii, care ne hrănește deopotrivă emoțiile și intelectul, în opoziție cu groaza
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
limite, pe care le numește cu mai mulți termeni: "zei", "divinități", "eroi de legendă și de roman", iar la nivelul cel mai de jos "idoli". De aici, reintrarea în drepturi a teologicului într-o viziune mai largă: "de-a nu disprețui nimic din cultură, de a nu tăia cu aroganță Știința despre Om de lexicul cotidian sau de cântarea ori plânsul oamenilor"; (13, p. 247) "să nu confundăm căutarea "științifică" a Omului cu rumorile atât de poluante în Occidentul nostru Extrem
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
gata, în câteva decenii, însuși obiectul oricărui umanism, obiectul pe care se întemeiază etica și nădejdea oricărei societăți tradiționale, fie ea și occidentală. Fără să mai vorbim, desigur, de dureroasa contagiune "colonialistă" a fascinantului triumf material al Occidentului asupra popoarelor disprețuite sub denumirea de "lumea a treia" și dorindu-se rapida lor încolonare în cele "două lumi" ale Civilizației! (capitalismul și socialismul, n.ns) (...) Noi, Occidentul Extrem, am impus acel cargo-cult, războaiele de exterminare, exploatarea tehnologică a resurselor naturale și munca
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
XV-lea. De aici s-a trecut treptat la lumea modernă, care s-a extins continuu. Oamenii sud-estului Europei nu numai că au beneficiat mai târziu de achizițiile modernității, dar au fost frecvent obligați să renunțe și chiar să-și disprețuiască vechile valori și norme în care s-au născut și au crescut generațiile din al doilea mileniu creștin. În ultimele cinci decenii postbelice, românii au fost obligați să adopte lozincile lansate în diferitele "congrese" (ale partidului, ale sindicatului, ale FDUS
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Reader's Digest Association, București, 2005, 384 p. 6. Constatările lui Nicolae Iorga exprimate în limba franceză rămân sugestive și azi: Într-adevăr, acest popor al meu este, dintre toate, acela care se cunoaște pe sine mai puțin și se disprețuiește cel mai mult. El nu se vede capabil de nimic și îl crede capabil de toate pe primul străin venit. (p. 241) O, ce sacrilegiu mania de a fi caricatura altei națiuni! (p. 242)". În "N. Iorga, Opinii sincere și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
sale pe străzile orașului. Retras în sine și, concomitent, proiecție fantasmatică a celor pe lângă care trece, flaneurul ocupă, s-ar putea spune, locul revoluționarului prin excelență. Este vorba aici nu de luptătorii străzilor, ci mai degrabă de „reformatori de cafenea“ disprețuiți de Marx pentru amânarea momentului acțiunii și pentru temperanța viziunii istorice. Acțiunea revoluționară, violentă ar însemna pentru flaneur tocmai asumarea unor roluri pe care el le deconstruiește, de fapt, continuu. Lumea urbană este pentru flaneur un chip, nu un me
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de referință este unul dintre privilegiile viețuitorului, fie și pentru o perioadă determinată, în Berlin. Nu pentru că mișcarea e aglomerată ori haotică, nu e sâcâitoare decât puțin, la început, nu se confundă decât rareori cu zgomotul și, mai niciodată, nu disprețuiește liniștea ori popasul. Mai mult decât atât, pare că își dedică întreaga definiție regăsirii staticului și astfel încearcă să ne încredințeze de bunele ei intenții; în com parație cu alte orașe, mari sau mici, în Berlin uneori chiar reușește. Greu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
își păstrează încă autoritatea datorită legitimării în timp. Conflictul dintre "oamenii cu carte" și "oamenii obișnuiți" a existat dintotdeauna. Poate cel mai grăitor exemplu în acest sens în Grecia antică, ceea ce dovedește existența anumitor forme de cultură de masă, deși disprețuite în acea vreme, este comentariul lui Heraclit referitor la eșecul valorilor aristocratice asupra oamenilor care "îi urmează pe barzi și preiau învățăturile mulțimii, nedându-și seama că cei răi sunt mai mulți decât cei buni"27. Perspectiva sa ne amintește
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
rămână pe loc". Iar sultanul, auzind acestea, se retrase rușinat. Pierdu o armată mare și nu mai îndrăzni niciodată să-l atace pe Dracula 81". Această legendă, confirmată de martori, îl prezintă pe Dracula ca un adevărat patriot, care îi disprețuiește pe lași și care e conștient că armata sa puțin numeroasă nu are nici o șansă în fața turcilor dacă "grupul său de gherilă" nu luptă cu mare curaj. Povestirile saxone ne înfățișează un Vlad sadic, care se întoarce împotriva nevinovaților, tră-gându-i
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
limba lor, vorbeau în grai european. Pe cînd cel de-al Doilea Război Mondial era pe punctul de a izbucni, îl admiram pe Romain Rolland pentru că în 1914 se dovedise mai presus de încăierarea fratricidă, și mă durea că fusese disprețuit pentru faptul că nu putuse să accepte disprețuirile naționale. Am iubit atît de mult muzica, poezia, gîndirea germane, încît nu am putut niciodată, nici chiar în momentele cele mai rele ale asupririi hitleriste, nici chiar în ceasurile cele mai înverșunate
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și deificase fără încetare. El îndeamnă la îmbrățișarea vieții fără a-i putea descifra un alt sens decît acela de a trăi pentru a trăi. Însă el poate îndemna în egală măsură la a renunța la gîndire și la a disprețui orice morală. Ca și nihilismul, problematizarea generalizată reprezintă consecința ultimă și aprofundarea tuturor pro-blematizărilor care au afectat religia, umanismul, rațiunea, știința. Ea reprezintă luarea în calcul a eșecurilor succesive de a conferi gîndirii un fundament incontestabil. Spre deosebire de nihilism însă, problematizarea
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în continuare (Orizonturile mele. O viață de om așa cum a fost): "O, nu mai era plăcut... să fii în această tovărășie care ea însăși trebuia să se desfacă [...] el (Caragiale n.n.) desfăcîndu-se tot mai mult de țară, pe care o disprețuia pînă la marginile urii." Totuși, Caragiale apreciase superlativ dar nu și dezinteresat pe tînărul Iorga în urma opiniilor favorabile ale acestuia despre drama Năpasta, caligrafiindu-i următoarea dedicație: "Criticului inteligent și conștiincios, care a binevoit, ca un om rar ce este
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
savurat pe care i-l observă în perioada berlineză Paul Zarifopol, îngîmfarea și disprețul, ura și amoralismul fiind elemente ale unui schelet exterior care îi susținea vulnerabila structură sufletească: "Urît, deștept, [...] îngîmfat, amoral, leneș. Ura pe oricine avea bani, situație; disprețuia pe toți ceilalți" așa îl percepea Grigore Ghica în cartea sa Grigri iar Barbu Cioculescu îi subliniază zgîrcenia pe care o cultivă inclusiv după căsătoria care îi asigura ceea ce în stil oficial se numea profesiune proprietar: "...urmărește cu strășnicie restituirea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
poveștile de față, unele [...] se mai găsesc și în alte limbi...". Procedeul poate da de gîndit și îl neliniștește chiar și pe Perpessicius care invocă anticipat în apărarea lui Caragiale pe Moliere, Racine și chiar Shakespeare care, chipurile, "n-au disprețuit altoiurile străine, pe care le-au convertit în opere de patentă originalitate", pentru a accepta în final că "arhitectul care a gîndit clădirea aceasta (nuvela Kir Ianulea n.n.) a cunoscut un proiect străin" și că "nu s-a dat în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
involuntara și automată; starea de spirit a eului creator este extatica.112 Alicia Ostriker observa că "experiențele revelatorii (ale lui Blake, n.m.), care, spre deosebire de cele ale unui mistic, sunt bruște și obținute fără efort, îl determină (pe artist, n.m.) să disprețuiască disciplină și artificiul" (1965, p. 208). În această privință, Blake anticipează atitudinea adoptată, ulterior, de Byron. Potrivit mărturiei acestuia, formulate într-o scrisoare către John Murray, datata 18 noiembrie 1820, poeme întregi par a fi fost create fără niciun efort
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cea literară, nu este modelata în acord cu standardele umane, astfel încât se poate elibera din start din chingile retorice ale lui Aristotel. Viziunea estetizata este, de aceea, profund neregulata, atât la nivelul formei, cât și la cel al conținutului. Blake disprețuiește uniformitatea epica și desenul rectiliniu și nu depune niciun efort în direcția eliminării contradicțiilor și a îmblânzirii asperităților de ton. Eul creator intenționează să mențină aspectul incongruent și spontan al viziunii empirice, estetizându-i datele într-o manieră aparent neglijență: anumite
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
o nouă eră începe în 1757, anul nașterii lui Blake, fapt care dobândește o semnificație specială în concepția ultimului. 137 Aceleași idei sunt repetate în Jerusalem, eul creator făcând un apel la toți creștinii să-i alunge pe cei ce disprețuiesc artă și știință, ca expresii ale Evangheliei (E: 232). 138 Pentru o prezentare completă, cf. Raedt, 1994, pp. 169-182, în special p. 178. 139 În contextul operei grafico-poetice a lui Blake, crede Beer, "timpul și spațiul sunt create nu ca
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
fost interpretate de Marx ca "forma" prin care numai puterea burgheză se consolidează, și nu ca o condiție necesară unei democrații postburgheze a făcut ideea marxistă de socialism vulnerabilă la dictatura politică; a încurajat transmiterea ei în mîinile revoluționarilor care disprețuiau "libertatea burgheză". Încurajat de ideea lui Marx că "nici unul din așa-numitele drepturi ale omului [egalitate, libertate, siguranță, proprietate] nu trece dincolo de omul egoist, omul retras în sine, în interesele și opțiunile sale personale, separat de comunitate ca membru al
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
totuși, cu toate aceste variații și diferențe, naționalismul suferă de o aroganță simplistă. "Naționalismul amenință nu numai cu agresivitate contra rivalilor, dar și cu reprimarea diferențelor interne"19. Această aroganță îi face pe naționaliști să-i batjocorească și să-i disprețuiască pe Ceilalți, să-i eticheteze drept Wogs Scheiss și tapis, să-i supună la discriminări în contextele instituționale și pe străzi, să interzică folosirea publică a limbilor minoritare (lingvicide) sau chiar, în cazuri extreme, să exercite presiuni pentru expulzarea Celorlalți
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
poziția femeii în familie când a spus „ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu mai despartă” (Marcu 10, 9) sau „oricine va lăsa pe femeia sa și va lua alta, săvârșește adulter cu ea” (Marcu 10, 11). Iar pentru cine disprețuia copiii, părinții, păgânii care obișnuiau să-i arunce cu cruzime păgână, Iisus a spus: „cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește” (Matei 18, 5). Sf. Ap. Pavel zice: „Nu mai este iudeu, nici elin
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
Viață liniștită. Or, fără acești cititori, editorul nu i-ar fi publicat niciodată pe Samuel Beckett, Claude Simon sau Marguerite Duras. Fără îndoială, redactorii emisiunilor culturale sau difuzoarele din spațiile largi au rolul lor și nimeni nu are dreptul să disprețuiască mulțimea de cititori din ceasul al unsprezecelea, care și ei contribuie, uneori chiar decisiv, la activitățile de editare. Cu toate acestea, la jumătatea drumului dintre liniștea foii de manuscris și cea a vacarmului mulțimii*, cîteva spații comerciale le permit amatorilor
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
a celor două operații argumentative: FĂRĂ ÎNDOIALĂ și CU TOATE ACESTEA din paragrafele 3 și 4 ale textului: [P1] FĂRĂ ÎNDOIALĂ, redactorii emisiunilor culturale sau difuzoarele din spațiile largi au rolul lor [s. n.] [P1'] și nimeni nu are dreptul să disprețuiască mulțimea de cititori din ceasul al unsprezecelea, care și ei contribuie, uneori chiar decisiv, la activitățile de editare. [P2] CU TOATE ACESTEA, la jumătatea drumului dintre liniștea foii de manuscris și cea a vacarmului mulțimii, cîteva spații comerciale permit amatorilor
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
anumit univers (U1) cu anumite elemente ("redactorii", "difuzoarele"), în cadrul căruia va avea loc argumentarea. FĂRĂ ÎNDOIALĂ, marcînd componenta cea mai slabă, indică și faptul că argumentarea nu se orientează spre o concluzie C ([P1']) = "Și nimeni nu are dreptul să disprețuiască mulțimea de cititori din ceasul al unsprezecelea, care și ei contribuie, uneori chiar decisiv, la activitățile de editare", ci spre o concluzie non-C ([P2]). Acest fapt implică folosirea sintagmei CU TOATE ACESTEA după FĂRĂ ÎNDOIALĂ, pentru a redresa argumentarea prin
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]