2,212 matches
-
o mână rece Și alta plimbi pe piano de moarte trist cântând. Într-un imn mistic, dedicat pianului, cântă la clavir (tablou grațios) un "arhanghel". Ah! cât de mult îmi place armonia cea lină Ce sânul tău produce, o, pianule divin! Frumos ceresc arhanghel! începe dar de cântă, Te pune-acum la piano și cântă în delir, Înalță sus la ceruri armonia-i cea sântă, Și inima-mi și suflet dintr-însa se inspir. Poetul avea noțiuni de estetică, și într-un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Umflîndu-li-se țâțele. Auzi? Cartofii sunt lehuzi. Se poate ghici în înmulțirea prin negi procesul magic al nașterii prin cristalizare, nativitatea în regnul mineral al smaraldelor. În Blesteme (tema are tradiție în literatura noastră), partea revelatorie este viziunea luptei între organicul divin și înmulțirea dezordonată, parazitară, replică diabolică la nativitatea cartofilor și smaraldelor, urmare la geneza mușiței pe care a invocat-o cu altă ocazie poetul: Pe tine, cadavru spoit cu unsoare, Te blestem să te-mpuți pe picioare. Să-ți crească
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
stilizat apare pe monezile de argint ale geților iar pe tăblița 17 calul este culcat pe pământ parcă așteptînd mesajul preotului judecător care hotărăște în numele lui Zabelo. Grecii l-au preluat sub forma de Hermes cu toate atributele lui Sarmis divinul sau Mitra cum i-au spus romanii. Herodot spune despre regii Traciei că adorau dintre toți zeii mai mult pe Armis pe care-l considerau ca întemeietorul dinastiei lor. Arimaspii După poetul Pindar, hiperboreii purtau pe cap coroane aurite de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
scrie operele din care numai Viețile cezarilor. Doisprezece cezari a reușit să străbată timpul. Textul românesc este tradus după unul german apărut în anul 1908, iar acesta este tradus du-pă un manuscris latin din secolul Xl. În Cartea a doua Divinul Augustus la 63 spu-ne despre aranjamentul matrimonial al împăratului roman: ,Cu Scribonia a avut o fată pe Iulia... Pe Iulia a căsătorit-o mai întîi cu Marcelus, fiul surorii sale Octa-via, abia ieșit din vîrsta copilăriei, după moartea lui Marcellus
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
în peștere ascunse sub munți de piatră sau în insule nelocuite. În acest moment, sufletul meu pare a fi devenit o astfel de comoară peste care curge un râu năvalnic, amar și cu apă sărată de lacrimi fierbinți. Bucuriile, pacea, divinul pe care l-am trăit de sâmbătă până acum nu le mai pot scoate din suflet, așa cum doream, pentru ca să le țes în pânza vieții mele cu cuvinte potrivite. însoțit de pelerini, am mers pe jos sâmbătă, de la Volovăț până la Mănăstirea
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
și Max Müller să încerce reconstruirea unei limbi indo-europene comune, numită „proto-indo-europeană”. Max Müller, prin cartea sa Comparative Mythology: An Essay, a întemeiat știința modernă a religiilor, susținea r. Pettazzoni. În opinia lui Max Müller, originea religiei ar fi „simțul divinului”, conceput drept ceva infinit. Simțul divinului „nu este produsul unei revelații sau al unui instinct religios special, ci se naște, ca toate celelalte idei, din contactul sensibil cu realitatea”. Dintre aceste realități naturale, insuficient abstractizate de către om, un loc special
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
unei limbi indo-europene comune, numită „proto-indo-europeană”. Max Müller, prin cartea sa Comparative Mythology: An Essay, a întemeiat știința modernă a religiilor, susținea r. Pettazzoni. În opinia lui Max Müller, originea religiei ar fi „simțul divinului”, conceput drept ceva infinit. Simțul divinului „nu este produsul unei revelații sau al unui instinct religios special, ci se naște, ca toate celelalte idei, din contactul sensibil cu realitatea”. Dintre aceste realități naturale, insuficient abstractizate de către om, un loc special Îl ocupă limbajul. La limită, analiza
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
justițiară...”. Dumnezeul credincioșilor sikh se va numi Sarab Loh, adică „Oțelul”. Simbolul său va fi sabia. b) refuză ideea hindusă de întrupare și pe cea de pogorâre divină a unei ființe celeste, așa cum apare ea în islam, de exemplu. c) DIVinul se revelează ca nume, cuvânt originar, sunet fundamental sau ca voce a unui guru. d) Salvarea din samsăra (ciclul nesfârșit al nașterilor și al morților) se face prin repetarea murmurată a numelui divin. e) ritualurile având o importanță specială sunt
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
șapte chakre existente de-a lungul coloa nei vertebrale, apoi se așază sub formă de energie Kundalini în osul sacral, la baza acestuia. * După naștere, fontanela prin care pătrunde în trup dragostea divină se calcifiază. Atunci, omul se separă de divin, fiind stăpânit de conștiința eului. Nu-și mai cunoaște inconștientul universal. Legătura au restabilit-o perfect Buddha în ceilalți profeți și întemeietori de religii. Refacerea ei se realizează prin asceză, sacrificii și eforturi spirituale. * Sahaja Yoga este o metodă confortabilă
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
în versiuni hilare, de genul socia lismului islamic. Tocmai de aceea s-a invocat jihadul ca formă ultimă a supraviețuirii. De ce islamul este astăzi foarte puternic? Pentru că a păstrat tradiția religioasă în toată puritatea ei. legea face parte din sfera divinului. Pentru musulmani, legea divină este mult mai eficientă decât în sistemul occidental al separației puterilor în stat. Exemplu: învățatul musulman este teolog, jurist, om politic. Neexistând în islam un sistem democratic de tip occidental, vocea comunității respectă vocea învățatului din
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
l-a numit pe Aron Densușianu într-o paranteză, ca și când ne-am putea dispensa de el. A stat în paranteze Aron Densușianu, cu celebrul său pamflet „Literatura bolnavă”, în fața generației lui Călinescu, chiar în fața generațiilor create și rămase în emulația „divinului critic” dar acum, de câțiva ani buni, parantezele au sărit în aer, Aron Densușianu, Alexandru Grama, Petre Grădișteanu, Anghel Demetriescu și ceilalți din stirpea loc sufletească s-au liberat, circulă, reînvie prin ei înșiși dar și prin emulii lor conștienți
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
fără soț” este: „Tu trebuia să te cuprinzi / De acel farmec sfânt / Și noaptea candela s’aprinzi / Iubirii pe pământ”. Cum avem noi, prin editori, „candelă”, nearticulat, se pretează la interpretarea călinesciană vizând hetaira din templul egiptean (amintesc că tot „divinul critic” vorbea de un „sexualismm transfigurat” la Eminescu în poemele atingătoare sau amintind de Fecioara Maria). Poetul vorbește, însă, de candela, una singură, aceeași, a iubirii; după opinia mea, el nu compară femeea cu un înger, ci o consideră chiar
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în cărțile mele de ce) că volumul său de poezii, construit de el însuși, trebuia să se încheie cu „Rugăciune”, așa cum încheie Titu Maiorescu o ediție târzie a sa, ca gest (cerere, rugare) de iertare creștină pentru că discută cu atâta insistență divinul feminin. E multă remușcare pentru hybris la Eminescu, abia dacă se întrevede curajul, clipa de a cugeta pe când „anii de păreri de rău” sunt pregnanți; această penitență este de sorginte creștină. Altfel, să ne amintim de „Venere și Madonă”, versul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
situa și următoarele două cărți de versuri, prima sub titlul Plouă aseară (1996), unde Ț. semnează doar ciclul Plouă mărunt (în timp ce Nicolae Dudaș dă proză sub genericul Plouă colorat), și Aureole (1997): un discurs solemn și hieratic, care celebrează epifaniile divinului, percepute fie pe calea revelației, fie prin „camuflarea” în concretul cotidian. Textele, de mici dimensiuni, juxtapun două secvențe. Prima se prezintă ca o descriere brută a stării de fapt, pe când cea de-a doua echivalează în plan retoric cu o
ŢARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
întrevede odată cu volumul Statuile disperării (1998; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca) și se definitivează în Ultimul cuvânt (1999), Veghe și somn (1999), Dialog cu hârtia (2000) și Sfârșit de coridă (2001). Goana după sacru rămâne impulsul poetic dominant, însă acum divinul nu se mai oferă, ci se refuză cu obstinație. În consecință, euforia lasă loc depresiei ori măcar stării elegiace, iar eul liric învestește rememorarea cu rolul de strategie compensatoare. Poemele își păstrează deopotrivă dimensiunile și caracterul bipartit, cu diferența că
ŢARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
de artă buddhistă de la Mathură și Gandhăra a existat o influență reciprocă. Arta iconică a fost caracterizată printr-un idealism realist, combinând reprezentările umane realiste, în ceea ce privește proporțiile și atitudinile, cu o idee de perfecțiune și de serenitate ce conduce spre divin. Expresia lui Buddha, în același timp om deplin și zeu, devine canonul iconografic pentru majoritatea reprezentărilor artei buddhiste. Trăsăturile idealizate ale Preafericitului se concretizează în epoca Gupta (secolele IV-VI d. Hr.) într-o expresie misterioasă și meditativă, așa cum se
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
domnule Dimitriu să fiți mândru, pentru că Îl reprezentați ca puțini alții. Vă urez să vă bucurați de recunoașterea acestor calități rare și... nu În ultimul rând, de primăvara care ne va Încălzi pe toți În curând, laolaltă cu „toate creaturile Divinului”. Cu tot respectul și urările de sănătate doamnei, cu toată recunoștința pentru Întâlnirea noastră pe tărâmul „spiritualității moldave”, vă las cu bine și, sper a ne regăsi În curând, Gabriela Omăt 737 ONOFREI, Tiberiu 1 (Bacău), 10.VI.1983 Stimate
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
într-un studiu dedicat lui G. Bacovia (George Bacovia sau Monologul pe mai multe voci, 1996), că oglinda, sub dubla ei funcție, de cunoaștere și de prezentare, simbolizează visul într-o fază conștientizată, narcisiacă și uneori angoasantă. Oglinda evocă spiritul, divinul, dar și imaginea omului scindat: „un intrus se află în corpul meu” (Detaliu culpabil). Poetul descoperă „în labirintul oglinzii” eternitatea și semnificația „ocheanului întors” spre sine pentru a privi spre infinit. Este însăși esența poeziei sale, izvorâtă din angoasa și
DEACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286708_a_288037]
-
a fost incoroprată de literatură. Vocabularul trădează această continuitate: Mad about the Boy este, pentru un critic de la revista Télérama, o litanie. Una al cărei singur rost este de a fi În plus, ca semn al unei Înstrăinări funciare (de divin, de Celălalt). Alienarea cască un vid În substanța omului (sau a comunității), deschide o absență, care numai ea devine pentru artist teritoriu fertil, apt pentru a primi creația. Rostul literaturii stă În patima pe care o poate ea insufla cititorului
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
îndeosebi, la Mihai Beniuc - a cărui replică israeliană pare a fi C. Direcțiile tematice esențiale cultivate de poet sunt căutarea unui loc sub soare în care identitatea națională să se poată dezvolta nestingherită, evadarea din cotidian în universul etern al divinului, iar la polul opus, ancorarea în cotidianul pus sub semnul tutelar al neființei, al morții care îl amenință, îl veghează, îi hotărăște forma de exprimare. Prima este o temă a ardenței, a doua - a deznădejdii, cu atât mai puternice cu
CARMEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
tace-n mii de glasuri” (Cavoul), față în față cu grozăvia calvarului Fiului Și Dumnezeu cere iertare. Tristețea este, însă, mulcomită de muzica trecerii, de macedonskienele „zboruri siderale” către ideal și, mai ales, de un serafism specific, care, aducând suflarea divinului, transfigurează materia. În poezia lui C., îngeri „se-nalță și coboară / Prin groasele văzduhuri de ninsori” mărturisind FIorile dalbe, ori „stau triști pe lângă sobă / Și-și freacă aripile de rugină”, când cade „ora toamnei, pe pământ și-n cer” (Tăcere
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
cu trăiri entuziaste, cu angoase și incertitudini pe care le analizează detașat, consecință probabilă a structurii sale de om de știință. Din orice vers răzbate temperamentul violent al unui om mândru, bătăios, adesea cu o atitudine sfidătoare, de respingere a divinului. Chiar din titlu se dezvăluie tensiunea unui suflet ce pendulează între „împietrirea” în fața vieții și deschiderea către sensibilitate. Aceasta va fi, de fapt, drama lui C.; atras de cei doi poli, el nu se va putea hotărî niciodată. Pentru ceea ce
CIOCALTEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286243_a_287572]
-
Louis Réau sintetizează perfect această mentalitate în monumentala sa sinteză, Iconographie de l'art chrétien: "În gândirea medievală, natura întreagă, la fel ca și istoria umanității apărea ca un simbol religios. Nu a existat niciodată o mai mare obsesie a divinului. Totul este semn și vizibilul nu este decât ceea ce acoperă invizibilul""34. Or, tocmai acest "invizibil" era cel care îl preocupa pe omul medieval, pentru care elementele concrete ale naturii trimiteau obligatoriu la cele abstracte, transcendente. Așa se face că
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în acest înțeles - în înțelesul adică de purtătoare și chezașe ale veșniciei pământești și considerate ca unele ce, deși din lumea asta pot avea totuși existență veșnică [...]. Ce vrea iubirea de patrie și anume: să înflorească în lume veșnicul și divinul astfel ca, în mersul lor fără sfârșit, să fie tot mai pure, mai perfecte, mai înfăptuite 44. În acest sens viața națiunii se conectează cu viața întregii umanități și cu ordinea cosmică. Nu pentru că existențele naționale s-ar putea dizolva
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
umanității și a legii morale: Prin popor înțelegem totalitatea oamenilor ce viețuiesc laolaltă în societate, reproducându-se ca fire și intelect necontenit din ei înșiși și găsindu-se în întregime sub o lege cu caracter special, potrivit căreia se dezvoltă divinul din această colectivitate. Faptul că legea de mai sus cu caracterul ei special le este comună; iată ce în lumea veșnică, precum și în lumea vremelnică, strânge această mulțime și face dintr-însa un tot firesc și pătruns de sine însuși
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]