3,853 matches
-
În porțiunea de la malul mării. Aveam destul timp de omorât Între zboruri, așa că am tândălit prin barul marelui hotel. Acolo ne‑am nimerit lângă un american care trăgea zdravăn la măsea și care ne‑a povestit că nevastă‑sa fusese doborâtă de o boală necunoscută. El făcea naveta Între Dallas, unde‑și avea afacerile, și marele spital, de proporții industriale, din San Juan, unde Îi era internată soția. Timp de câteva săptămâni femeia nu putuse vorbi, poate că nici auzi - cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu toții, fără discernământ.) OMUL CU SACAUA: A ieșit bine! MAMA: L-am pus la punct! PRIMUL BĂRBAT: Să învețe minte! AL DOILEA BĂRBAT: Așa trebuia să ne purtăm de la-nceput! OMUL CU TOMBERONUL: Vivat! Vivat! Am învins! VIZITATORUL: I-am doborât! ORBUL: Trăiască Revoluția franceză! TOȚI: Trăiască! RECRUȚII, (Cântând pe un ton întrebător.): Trăiască Revoluția franceză? Ce zici, mamă? MAMA: 1789! TOȚI: Ura! În acest moment, de undeva, de sus, perpendicular pe mijlocul gropii coboară o frânghie groasă de care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Se liniștește brusc, devine placid.) Ce de păsări! HAMALUL (Se ridică în vârful picioarelor și, ajutându-se de coada măturii, dă jos câteva păsări lipite de fereastra de la etaj și de zid.): În fiecare zi... (Face un salt, pentru o doborî o pasăre aflată mai sus.) în fiecare zi... am treabă... cu astea... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Astea mor în fiecare zi? HAMALUL: Mor peste noapte. (Pauză; HAMALUL își continuă treaba; CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE se plimbă de-a lungul peronului și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mormăi Aulius. Dacă nu-i place poamei ăleia de Cantafloacea puța lu’ Stalone a lui Cangurașu Brandaburlea, cade ditamai afacerea. Ce mai poți să zici de societatea pe care trebuie să ne bazăm... Asta-i ordine? Pentru asta l-am doborât pe Ceaușescu? Nu vezi că nici la țigani nu se mai respectă regula?! Se pomenea înainte să zică o poamă de-asta că nu vrea ce hotărăsc părinții? Au căzut și legile șatrei, nu numai al moralei comuniste. Tăcu bosumflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
au fost văzuți dispărând în tufișuri. Cioara croncăne și dispare în nori. Toată tabăra prinde viață; soldații ies de peste tot, din barăci, din șoproane, din tranșee. Panica se umflă, crește, așteaptă ca cineva să o potolească. Unii trag la întâmplare, doborându-și chiar proprii camarazi. Alții sunt mai lucizi și pornesc în urmărirea inamicului. Un ofițer își face apariția, organizând forța de reacție rapidă. Cea mai apropiată bază dușmană devine responsabilă pentru mârșavul atac. Comandantul, în fruntea unui pluton, declanșează represaliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
trebui să înceapă prin a o distruge. Avea nevoie de spațiu pe care să-l semene, de spațiu pentru mașini, de spațiu pentru vite... Copacii îl deranjau, îl copleșeau, îl sufocau și nu găsea altceva de făcut decât să-i doboare. Indianul, nu; indianul conviețuia cu selva, i se supunea ei și se adapta la realitatea de netăgăduit că, în fond, selva era întotdeauna mai puternică. Pentru ca să o domine, trebuia să o ucidă, să o facă una cu pământul, să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dat seama ce se întâmplă, pentru că se încred în ei înșiși, în forța lor și în slăbiciunea omului alb în selvă, unde armele lui de foc nu-i sunt de mare folos. În ziua în care vor vedea primul tractor doborând copacii din selvă, în care vor auzi zgomotul asurzitor al rulourilor compresoare și vor asista la explozia unei pușcături zdrobind stâncile, panica îi va împinge la cel mai înspăimântător război pe care l-a văzut vreodată Amazonia. — E și José
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
va înșela. Yubani-i îl aclamară pe Xudura. Vechiul ritual reînviase. Kano îl călăuzi din nou până la șosea, care înaintase vreo doisprezece kilometri în adâncul selvei. De la răsăritul celei de a treia zile, auziră zgomotul asurzitor al mașinilor mișcând pământul și doborând copacii și, pe măsură ce se apropiau, zgomotul creștea până la a deveni insuportabil. Când ajunseră să vadă luminișul în care evolua primul buldozer ce împingea trunchiul enorm al unui arbore de capoc, indianul yubani rămase încremenit, privind înspăimântat puternicul monstru galben ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
copacii și, pe măsură ce se apropiau, zgomotul creștea până la a deveni insuportabil. Când ajunseră să vadă luminișul în care evolua primul buldozer ce împingea trunchiul enorm al unui arbore de capoc, indianul yubani rămase încremenit, privind înspăimântat puternicul monstru galben ce dobora tot ce întâlnea în cale. — Nu te teme, îl liniști el. Nu-ți poate face rău. Selva te apără. — Doboară selva... Luă macabrul pachet învelit în frunze de bananier și porni, scârbit, către luminiș. Când ajunse în fața tractorului, mecanicul tresări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
buldozer ce împingea trunchiul enorm al unui arbore de capoc, indianul yubani rămase încremenit, privind înspăimântat puternicul monstru galben ce dobora tot ce întâlnea în cale. — Nu te teme, îl liniști el. Nu-ți poate face rău. Selva te apără. — Doboară selva... Luă macabrul pachet învelit în frunze de bananier și porni, scârbit, către luminiș. Când ajunse în fața tractorului, mecanicul tresări speriat, puse marșarierul și începu să dea îndărăt cu graba pe care i-o permiteau copacii. Merse în urma lui până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dar în Amazonia, numărul lor e infim și pe suprafață se întinde mereu un strat gros ce nu se descompune. Formarea solurilor noi devenea atunci atât de lentă, încât era zadarnică orice încercare de a cultiva. Acolo unde au fost doborâți copacii nu va crește nimic. Nimic, doar hățișuri nefolositoare, pentru că arborii noi vor întârzia decenii ca să atingă mărimea originară. Marele bazin amazonian nu admitea nici silvicultura, nici agricultura și cei care o distrugeau acum știau acest lucru. Vor transforma giganticele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Odată învățată lecția, își îndeplini sarcina cu rapiditate și eficiență. Poate că în mintea lui se vedea deja drept cel mai mare dintre eroii yubani, acela care a răpus de unul singur monștrii de metal ai albilor, în stare să doboare un copac dintr-un asalt. „Kano cel mare“, „Kano, războinicul“, „Kano, incendiatorul“. — Grăbește-te...! Cu atâta fum, în zece minute vom avea aici o întreagă armată. Își fixă privirea spre capătul drumului. În depărtare, își făcu apariția un nor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
prea surprins. Sau speriat. Întoarse iarăși prosopul; sângerarea refuza să se oprească. — A venit la birou și m-a lovit, apoi a Început să rupă toate hârtiile de pe masă. Atunci au intrat brancardierii, dar femeia era sălbatică, isterică. L-a doborât pe unul jos, apoi celălalt s-a Împiedicat de el. Nu știu ce s-a Întâmplat atunci, fiindcă aveam sânge În ochi. Dar când l-am șters, femeia dispăruse. Doi dintre brancardieri erau Încă aici, pe podea, dar ea plecase. Brunetti se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Diana. Îmi pare bine de cunoștință! Și parcă mii de fibre nevăzute ne legau, parcă ne cunoșteam de multă vreme. Simțeam că ea va fi prietena mea, pe umărul ei o să-mi sprijin capul când durerea sau tristețea mă va doborî, în fața ei o să râd, o să dansez atunci când fericirea mă va copleși. Și cred că și ea a simțit aceleași sentimente, căci am devenit prietene devotate, adevărate și ne-am promis să nu lăsăm egoismul sau răutatea să ne despartă. La
Prietenia. In: ANTOLOGIE:poezie by Diana Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_675]
-
pe o alee străjuită de trandafiri roșii. Nu-i vedea capătul, dar era conștient că lăsase în urmă ore bune. Și gâfâia... Nu știa de ce aleargă, nici nu-și punea această întrebare. Alerga și atât, ca și cum ar fi vrut să doboare ultimul record mondial înregistrat oficial. Își simțea transpirația cum alunecă pe sub cămașa ai cărei nasturi se desfăcuseră unul câte unul, iar tălpile frigeau ca și când ar fi trecut în fugă peste cărbuni încinși. Unde alergi, domnule?, auzi o voce. Către ce
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
bezmetic în toate părțile chemând amintirile ca gândul... Multă vreme, de fapt ani de-a rândul, nu se mai gândise la acele întâmplări, povestite de ea, petrecute în anii de demult, și acum așa deodată se simți ca bolnav, ca doborât de ele ca de un prea-plin... Apăsat de o imensă tristețe, ca o ruptură cu ființa ta, cu iuțeala gândului, întâmplările, multe triste și amare, începură să se înșire cap la cap, ca mărgelele pe ață, purtându-l prin anii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pândesc sufletele slăbite. Se sculă din pat si încearcă să meargă prin cameră, dar picioarele nu-l țineau... Tremura de febră. Se sculă din nou. Și, totuși nu se lasă pradă bolii. Luptă cu boala nu vroia să se lase doborât... Până la urmă pleoapele îi căzură grele și alunecă într-un somn adânc si linistit. ... A doua zi de dimineață, răsuci cheia în usă si plecă la cimitir la Fata lui, să aprindă candela si să se roage... Către amiază se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
prefăcu într-un strigăt pe care-l sfărâmă între dinți, încercând să-l înnăbușe cu pumnii în piept. - Fata... Fata!... izbucni el, în sfârșit, întrun hohot de plâns nestăpânit. Inima începu să-i tremure în piept... Simți cum deznădejdea îl doboară. -... Mi-e dor de tine, Fata... mi-e tare dor!... Bat cu fruntea țărâna și plâng... mă simt un tâlhar. Nu-mi trebuie nemurirea, vreau iertarea ta. Sunt un bătrân nebun, netot și fără minte!... O, Fata, tu știi bine
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fix în tavan potopit de gânduri, privea atât de stăruitor de parcă ar fi vrut să facă o gaură în el cu privirea. Prin minte îi trecu viata lor de dinainte si acum... si, asa dintr-o dată se simți ca bolnav, doborât de nostalgia acelor ani. - Biata mea, Fată... Biata mea, Fată!... oftă el adânc, privind în tavan cu ochii tintă într-un punct nevăzut. Tăcea, tăcea si se gândea, se tot gândea la Fata lui, îsi simtea sufletul tot mai apăsat
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
monoton în copacul din fața ferestrei. Iorgu avu o tresărire superstițioasă... Cucuveaua se mai auzi o dată prelung, și, cu bătăi de aripi grele, cu un fâșâit lung, zbură pe deasupra printre blocuri. -Hm?!.. făcu el și se așeză în pat. Și, ca doborât de gânduri, fără putință de a se împotrivi, pleoapele îi căzură grele, ochii i se împăienjeniseră nedeslușit, asemeni unui vis, și alunecă într-un somn adânc, ușor și lin, ca sania pe omătul moale. Era un somn care părea să
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ca motociclistul de la ”zidul morții”... mă simt ca el!.. își zise Iorgu cu uruitul motorului în minte. ”...O, Doamne... O, Doamne, dacă Sfânta Ta voință m-a creat ca să sufăr; Dă-mi, Doamne, puterea de a suferi ca să nu mă doboare!” Se închină, bătrânul Iorgu, și-și trase plapuma peste cap, să poată plânge în voie. Urmă o noapte de chin cumplită... lungă, fără capăt, cu gândul la Vasilica lui. -Fata, Fata mea dragă!.. se tângui el neputincios, cu durere în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
tăcut ca un sfinx. Însă, cel mai adesea, profesorul se strecura discret pe ulițele satului, evitând orice comunicare, cu excepția salutului. Tot În tăcere, dar și cu bărbăție și-a purtat crucea suferinței pricinuite de ciroza hepatică, boală care-l va doborî, paremi-se, la Codăești, printre ai săi, În timpul unei permisii. A fost un mare patriot și simpatizant al Mișcării Legionare. Gheorghe Stănescu (1926 -2003) poet și publicist S-a născut la 4 iulie 1926, În comuna constănțeană Negru Vodă, unde face
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Este răsplătit cu suma de 250 de lei și cu o excursie prin județele Ciuc, Odorhei și Trei Scaune, la care participă toți premianții naționali pe clase, ai Tinerimii Române. În 1938, Elisabeta Hossu, văduvă din 1936, nu se lasă doborâtă de doliu, nici de durerea pricinuită de boală (va muri În 1940, tot de cancer, ca și soțul său), ci, pe spezele sale, Își trimite feciorul În Franța ca să frecventeze cursurile de vară ale Universității din Besançon, prilej ca Petre
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Iani) II se mută din această viață În anul 2001, la vârsta de 74 de ani. 3. CATERINA (CATEA); 1929-1951. Era fecioară când s-a mutat din viața aceasta. Avea doar 22 de ani, când aceeași boală (tuberculoza pulmonară) a doborât-o. Catea (poate că ar fi mai indicată ortograma „Catia”) cea mai frumoasă din generația a treia a murit În luna mai, iar Tana avea să răposeze, din aceeași cauză, În decembrie, același an (1951). 4. ELENA (LENA): 1932-1935. A
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
boala mea și cunoaște cu adevărat libertatea. Pentru că nici o boală nu există În sine, ci doar În relație cu rolul pe care vrem să i-l atribuim. Dacă cineva crede că o boală este incurabilă, atunci cu siguranță Îl va doborî ! Dacă cineva crede că nu poate fărĂ cârje sau pastile, atunci va rămâne toată viața sa dependent de ele ! Boala este un mit ! mitul pe care fiecare și-l creează despre el Însuși. — Deci te-ai vindecat ? ! Aici ivan se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]