2,836 matches
-
ele elogiind o temă sau categorie (vocație) bio-psiho-comportamentală: banalul, gafa, penibilul, impotența. Noțiuni îndeobște negative, cărora Valentin Tașcu nu ezită să le facă apologia în cele mai diverse contexte, apărându-le și ilustrându-le în răspăr, resuscitându-le din somnul dogmatic de idei primite de-a gata. La granița dintre seriozitatea moraliștilor și arta palinodiei, mult cultivatul autor recurge la stratageme varii, cum ar fi schimbarea de semn a axiomelor, nuanțarea sau forțarea unor convenții suspecte de anchiloză sub presiunea tradiției
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
eseist, publicist și italienist. Nu sunt uitate meritele eminescologului Ion Nica (1924 - 1999), dar nici activitatea literară și publicistică a uitatului Francisc Păcurariu (1920 - 1998), ca să nu mai vorbim de Ion Vitner (1914 - 1991), medic stomatolog și "critic literar proletcultist, dogmatic". Psihiatrul Ion Vianu (n. 1934), fiul prof. Tudor Vianu, figurează nu numai cu celebra lucrare "La repression psychiatrique en Europe de L'Est" (Paris, 1971), ci și cu eseuri despre "Nietzsche și sfârșitul prejudecății", "Psihoterapia ca delegare a puterii" (ambele
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
a "grupului 63" italian (opus "generației lui Vulcan", tip Marinettti), eșuată în nihilism și sterilitate, din care făceau parte Edoardo Sanguineti, Alfredo Giuliani, Antonio Porta, Nanni Balestrini, Cesare Vivaldi, Elio Pagiarini etc. Reamintim nu numai dezacordul monografului față de abordarea sociologizantă dogmatică, inspirată de Georg Lukacs sau Antonio Gramsci, vizibilă în manifestele respectivului grup, dar și conținutul novator al experimentelor. Remarcabilă este altitudinea stilistică și conceptuală a hermeneutului post-heideggerian în vârstă de 35 de ani, drept care vom spicui termenii de structurare a
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Popa). O lucrare serioasă și bine documentată este Prelegeri de estetica ortodoxiei (1995-1996), în două volume intitulate Teologie și estetică și Ipostazele artei. O altă carte, Biserici și mănăstiri ortodoxe (1988), ilustrează aceleași teze despre perspective inter și transdisciplinare: teologie dogmatică, istoria artelor, culturii și civilizației, poietică, părinții Bisericii. Volumul, Farmecul dialecticii și fenomenologia narativă (2001), conține în mare toate teoriile lui D. despre roman și natura specifică a epicului. SCRIERI: Visele au contururi precise, București, 1963; Culorile sângelui, București, 1973
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
determinare dintre economic și spiritual de către Marx însuși. Atitudinea lui Fondane se cuvine însă înțeleasă în contextul politic în care singura "lectură" a marxismului, cu consecințe dramatice în practica politicii culturale și nu numai, era cea a Puterii sovietice totalitare, dogmatice, deloc dispusă la nuanțări, luându-și drept unice călăuze viziunea leninistă încă agravată de stalinismul ce i-a urmat. Scriitorul e revoltat și dă replici severe tocmai acestui mod rigid-simplificator de a vedea lucrurile, așa cum îl poate constata în acțiunile
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
clar în ultimele părți. Romanul-fluviu, romanul-frescă sau romanul unei familii nu mai sunt pe gustul modernității, iar al postmodernității cu atât mai puțin. Robit conjuncturilor, romanul Cronică de familie e interesant astăzi pentru perfidia realismului critic ca mod de interpretare dogmatică a trecutului și de recuperare otrăvită a istoriei naționale. Pentru a ne da seama de acest lucru, de această pervertire realizată de realismul socialist, sunt de ajuns patru sute cincizeci de pagini de proză, nu e nevoie de o mie opt sute
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
vine din grația personajului principal. Steinhardt e un misionar prin vocație, unul din cei mai eficienți propovăduitori ai cuvîntului evanghelic, dar un misionar care acționează prin atracție, nu prin agățare. El nu face teorii, ci transmite emoții. Nu te acostează dogmatic, ci te absoarbe sufletește. Iar pîrghia prin care te atrage e arma miracolului. Steinhardt e un agent uimitor al minunii cristice, un popularizator rarisim al miracolului în genere, dar un popularizator care, în loc să-și degradeze prin vulgarizare tema, îi surprinde
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
Est, iar cucerirea și apoi represaliile din Odessa îl așază în prim-planul Istoriei. Deopotrivă salvator și călău, Georgian urmează, de fapt, traiectoriile sociale inaugurate de „fiul cherestegiului” din Roșu și negru. Ioan T. Morar nu se mulțumește cu nivelul dogmatic al „Restaurației” franceze de altădată și planifică ample căderi în Istorie. Războiul și pregătirile sovietice de la 23 august reclamă dereglări de macaz existențial. Tânărul locotenent colonel Georgian Nicolau trebuie să aleagă noua ordine sau fidelitatea surdă. Soluția scriitorului bănățean are
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
parveni la nucleul de sens, percepția trebuie să fie adecvată „conținutului operei”, altfel spus să reziste tentației de a înțelege „o operă literară prin istoria ei ulterioară”. Aici se află și motivul insatisfacției filologului Bollack față de ceea ce dînsul numește „pluralismul dogmatic” al interpretării prescrise de hermeneutica filozofică. Dezinteresul pentru singularitatea textului literar rezultată din singularitatea genezei acestuia face posibile toate interpretările, pînă la extrema unde sensul devine completamente indeterminabil. Dogmatismul unei asemenea proceduri analitice ar ține, după Bollack, de credința în
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
mare praznic al creștinismului Sfintele Paști, sau Învierea Domnului, sub forma peiorativa și stranie de "Pase". Site-ul creștinortodox.ro vine și clarifica această eroare , semnalând în acest timp și pericolul iminent de degenerare în erezie a conotațiilor biblice și dogmatice. În schimb, reputatul lingvist, George Pruteanu, spune că ambele forme sunt corecte. "Termenul de "Paști", are în limba română numai formă de plural pentru exprimarea corectă a multiplelor lui sensuri, din limba ebraica biblică: Chag ha’Ppesách= Sărbătoarea trecerii, sau
“Paşte” sau “Paşti”. Vezi care este forma corectă by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79532_a_80857]
-
pictură redă realitatea în măsura în care îi oglindește fundamentul de duh. Dacă însă duhul lipsește, pictura e în carență de orizont spiritual, și atunci observația lui Hegel intră în vigoare: tabloul devine accesoriu de umplut pereții. Paștina e un credincios fără principii dogmatice, un mistic fără argumente discursive. O natură clementă, tăcută, fără vehemențe oratorice. Decît să lege o conversație de politețe mai bine pictează zece acuarele. Un taciturn cu apetențe monahale și cu umori placide. Rugat să vorbească despre propriile tablouri, nu
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
E inutil să te lupți cu ideologii. E inutil să-i trimiți să citească răscolitorul poem al lui Allan Poe, "Annabel Lee", ale cărui ecouri transpar în roman chiar de la primele paragrafe. Atunci când sunt sinceri, ei sunt scrântiți întru puritate dogmatică, iar când sunt mincinoși, fiți siguri că n-au să-și retragă afirmațiile în fața argumentelor pe care oricum le disprețuiesc! Și totuși, ei au un rol pozitiv, mai ales atunci când e vorba de artă: sesizează imediat abaterea de la normă, "ieșirea
Vă plac fetițele de cincizeci de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7946_a_9271]
-
editură, nici măcar Cartea Rusă, nu răspunsese apelului său. Dezbaterile "în spirit critic și autocritic" cunoșteau - din nefericire, doar pentru scurt timp - o sincopă. Prefețele oferite ca instrumente de interpretare a operelor diferă ca valoare. Multe dintre acestea sunt aproape exclusiv dogmatice. Distanța culturală între discursurile unor personalități, precum Perpessicius și Al. Philippide și cel al lui N. Moraru ori Ion Călugăru este evidentă, chiar dacă și primele sunt marcate de elemente de circumstanță. Una dintre prefețele în care N. Moraru își dă
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
pentru creștinul „modern”, intitulat „Firimituri duhovnicești” (despre ecumenism, incinerare, feminism, dar și despre - atenție! - fariseismul ortodoxiei „la modă” sau contradicția dintre credință și știință ș.a.). Aș spune de la bun început un lucru: în ciuda titlurilor ușor anchilozate într-un aparent discurs dogmatic, nu foarte deschis față de nou-veniți (în sânul Bisericii, în lecturile teologico-duhovnicești etc.), textele lui Mircea Vulcănescu sunt foarte vii. Și foarte firești, pentru că traduc marea convingere, molipsitoarea credință a marelui intelectual nu doar în Dumnezeu, ci și în destinul aparte
Adevăratul interbelic by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2504_a_3829]
-
un "anacronic lipsit de valoare", un pseudodisident și - horribile dictu - un... "scriitor comunist". Comentariul pertinent al lui Antonio Patraș: "autoarea acestui așa-numit "studiu critic" are o singură obsesie, aceea de a nega validitatea tuturor afirmațiilor lui Sîrbu", "afirmațiile tendențioase, dogmatice, contradictorii proliferînd într-o argumentație falacioasă de proporții". Așadar prigoana lui I. D. Sîrbu din partea Isarlîkului, pe care, măcar în ceea ce-l privește, l-a intuit bine, n-a încetat nici post-mortem... Să nu pierdem din vedere că I. D. Sîrbu a
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
printre cei care l-au sprijinit în recăpătarea acestui drept - de a publica - mai întâi, sub pseudonim, apoi cu semnătura proprie. Mi-am dat seama curând de ce și-a atras diverse lovituri nedrepte și de ce era „incomod” pentru spiritele înguste, dogmatice, intolerante, care hălăduiau, în acel timp, în câmpul culturii: Regman era (și, din fericire, a rămas!) un om cinstit, o conștiință dreaptă șI severă, față de sine și față de lume și, cu toate că lealitatea lui față de regimul socialist, față de ideologia progresului și
Cornel Regman în documente semnate de Geo Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/2409_a_3734]
-
nu recunoaște, în cadrul criticii noastre de azi, cîteva personalități de indenegabilă autoritate, în felul în care am schițat-o mai sus, ne temem că disimulează nostalgia unui autoritarism desuet. A trecut vremea criticului cu mînă de fier, în numele unui cod dogmatic, ca și cea a monopolizării criticii de către o singură persoană cu discurs apodictic. Năzuim la o autoritate liberală, flexibilă, favorabilă dialogului, atît cît e cu putință să acceptăm “autoritatea” în cîmpul receptării și aprecierii operelor contemporane ori din trecut, a
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
fără pusee voluntariste și fără nici cea mai palidă prejudecată. Privind lucrurile ca un profesionist cu un îndelungat exercițiu și cu o solidă formație intelectuală, ea nu a căzut niciodată, așa cum ni se întîmplă multora, de nenumărate ori, în ierarhizări dogmatice și în exclusivisme grăbite. Deschisă în egală măsură către arta de tip tradițional și către experiment, către gîndirea de tip academic și către aventura limbajelor și a mijloacelor, ea a știut permanent să-și dozeze observațiile în așa fel încît
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
Alexandru Matei Ați făcut filozofie. Cum ați ajuns dintr-un domeniu adesea dogmatic, îndeobște disciplinat, la literatură? Nu se poate spune că am ajuns, pentru că am scris dintotdeauna. Voiam să fiu scriitor, dar nu-mi surîdea deloc să urmez Literele. În schimb, deși nu mă trăgea ața să scriu filozofie, îmi plăcea s-
Jérôme Ferrari, Premiul Goncourt 2012: „Premiile sunt o conjuncție fericită a unei multitudini de factori aleatorii.“ by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/3469_a_4794]
-
Dezbaterea continuă între intelectualul dubitativ Chiril și securistul absolvent de Filosofie, într-un veritabil simpozion, stimulat sau grevat (alternativ), desigur, de modul liber, inconformist și "periculos" de a răspunde (pe de o parte) și (pe de altă parte) de pararea dogmatică a răspunsurilor, corespunzătoare anului 1958, când are loc ancheta. Dar discuția, întinsă pe câteva zeci de pagini (p. 439-478), este, fără îndoială, extrem de interesantă, ca un document (e adevărat, literaturizat) de interogatoriu la Securitate. Ce i se poate reproșa ar
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
deveni personaje: e o «coborîre care nu se mai termină» a vieții în literatură în romanele lui Mircea Nedelciu, ca și în cărțile altor colegi de generație, dintre cei care au realizat «desantul» prin anii ’80, în plină epocă (neo)dogmatică”. (p. 258) În pofida unor neglijențe de concepție și redactare (cred că autorul ar fi trebuit să-și asume măcar obligația minimă de a aduce la zi bibliografiile tuturor scriitorilor analizați) și a unor absențe greu de explicat la nivelul selecției
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]
-
totul alt spirit decât acela pentru care pleda în amintita broșură, va construi opere critice durabile și va încuraja, se știe, cele mai îndrăznețe experiențe ale tinerilor din generația ’80. Unii dintre aceștia au luat act cu surprindere de trecutul dogmatic al mentorului lor. În perioada războiului de tranșee de până în 1964-65, sintagma „realism socialist”, constată Alex Goldiș, dispare „aproape complect din recuzita criticii“. Chiar și cei care o folosiseră abundent odinioară acum o evită, ceea ce nu înseamnă că trecuseră, toți
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
p. 34. 11 Sfinții Părinți - tâlcuitori autoriza i ai Sfintei Scripturi și misionari destoi l, operele rat inspirate, deosebindu-se de celelalte numite apocrife, astfel ei au ț nici ai Bisericii Sfinții Părinți nu au oferit doar lucrări de teologie dogmatică, pline de exprimări filosofice creștine sau opere cu un conținut moralizator și duhovnicesc, ci ne-au dăruit, tălmăcit și transmis nealterată Sfânta Scriptură. Învățătura Mântuitorului Hristos nu poate fi înțeleasă corect fără ajutorul Părinților, care, tălmăcesc și, până la un punct
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Chițescu, Introducere, la Tertulian, Despre pocăință, în Col. PSB., vol. 3, p. 202. 136 Actele martirice, 26, studiu introductiv, traducere și note de Preot Prof. Dr. Ioan Rămureanu, Editura IBMBOR, București, 1997, p. 99. 137 Sf. Grigorie de Nazianz, Poeme dogmatice, 8, P.G. XXXVII, col. 452 AB. 138 Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, 1, în Col. PSB., vol. 81..., p. 15. 139 Sf. Clement Romanul, op. cit., cap. II, 2, p. 51. 140 Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia 62, 3 la Ioan
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
aibă dreptate". Sadoveanu e surprins într-una din ipostazele lui conformiste: "Nenea Mihai e grav, umflat și plictisit. I-am spus ŤChristos a înviat!ť Mi-a răspuns ŤNorocť". în schimb, Iorgu Iordan îi apare ca ateu convins și comunist dogmatic, intolerant, apostrofându-l pe Galaction cu ocazia discursului de recepție la Academie despre o temă religioasă: Dacă știam că vei veni printre noi ca preot și că te vei afirma ca preot... dacă știam așa ceva nu te votam. Eu n-
între amăgire și dezamăgire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10216_a_11541]