6,536 matches
-
Credeți că "băieții deștepți" și fondurile lor speculative nu acționează și aici? Apoi, există "inconsistențe majore" la nivelul relațiilor sociale, care trenează de foar-te mult timp. Asistăm, într-adevăr, la sfîrșitul unei epoci, o epocă de stabilitate relativă bazată pe dominația S.U.A. și a dolarului american. Am intrat într-o zonă de mari turbulențe financiare, economice și politice, din care poate rezulta o nouă ordine mondială, dar asta numai după o dezordine cumplită. Deocamdată, durerile facerii sunt mari și nu știm
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
copilul și nici cît și cum va trăi. Perioadele stabile vin și pleacă. În momentul actual, avem multe incoerențe în sistem: avem o economie globalizată, dar în lume statele păstrează încă importante prerogative de suveranitate. Politicile lui Bush au redus dominația și credibilitatea Statelor Unite, dar nu se întrevede încă nici o alternativă reală la dominația S.U.A. Cu foarte multe convulsii pe toate planurile și pe toate meridianele, se configurează o lume multipolară. Dar va mai dura pînă la stabilizarea sa. Apoi, epoca
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
În momentul actual, avem multe incoerențe în sistem: avem o economie globalizată, dar în lume statele păstrează încă importante prerogative de suveranitate. Politicile lui Bush au redus dominația și credibilitatea Statelor Unite, dar nu se întrevede încă nici o alternativă reală la dominația S.U.A. Cu foarte multe convulsii pe toate planurile și pe toate meridianele, se configurează o lume multipolară. Dar va mai dura pînă la stabilizarea sa. Apoi, epoca dolarului a adus decenii bune o anumită stabilitate. S-a întîmplat ceva și
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de la în-ceput, atrăgînd comerț, capital și tehnologie de vîrf. Deci învinșii nu sunt neapărat victimele globalizării, ci mai curînd ale lipsei de globalizare. Este adevărat că piețele și transnaționalele sunt la putere, că ele conduc dansul, după bune decenii de dominație a statelor. E o rotație ciclică. Altminteri, atît piețele, cît și guvernele sunt cu adevărat necesare, chiar dacă ambele tind să înregistreze eșecuri. Diferența e că piețele corectează erorile mai repede și mai bine decît statele, crede autorul. De altfel, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
alternativa la ordinea americană este haosul. Restul lumii nu are teamă să experimenteze variante-alternativă, care să ofere o nouă ordine legitimă, progres, demnitate umană și sens. Potrivit revistei Foreign Policy, noiembrie/decembrie 2008, cinci mari idei au stat la baza dominației occidentale: Pacea este mai bună decît războiul; Hegemonia, cel puțin în forma ei benignă, este mai bună decît echilibrul puterilor; Capitalismul este mai bun decît socialismul; Democrația este mai bună decît dictatura; Cultura occidentală este mai bună decît orice altceva
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
raționalității instrumentale, devenind astfel "protoimaginea individului burghez". Deci rațiunea eliberează de constrîngerile naturii, iar acest proces "se metamorfozează cum arată Andrei Corbea în prefața la Minima moralia, Editura Art, București, 2007, p.8 într-o tot mai restrictivă extensie a dominației totalității asu-pra naturalului și individualului, prin care oamenii, maturizați prin rațiune întru autonomia in-dividuală, o sacrifică pentru a se supune de bunăvoie tentațiilor dominatoare ale edificiului social". Critica Școlii critice e nemiloasă, plină de patos lucid și vizează tot ce
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
individului, ceea ce duce la eșecul istoric al civilizației rațiunii. "Via-ța nu mai viețuiește". Se insistă asupra minciunii instaurate de sistemul colectiv al relațiilor de proprietate, care compromit gîndirea și acțiunea autonomă, ce nu se pot sustrage dictatului inevitabil al mecanismelor dominației totalizante. Pentru a rezista în fața violenței societății și a-i opune propria exigență etică și emancipatoare, individul ar trebui să facă precum baronul Münchhausen care se scoate din mlaștină tră-gîndu-se de propria-i perucă. Așa cum arăta Adorno, "de dragul posibilului, individul
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
previzibile, coerente și fiabile tuturor, fie slabi, fie puternici ai zilei. Dar cum s-ar putea realiza aceasta, în condițiile în care Statul chinez actual se confundă practic cu Partidul Comunist? Alături de reușita reformelor economice, a doua condiție pentru o dominație a Chinei în deceniile următoare este renașterea adevăratei sale religii daoismul, una din cele mai mari și, totodată, mai puțin cunoscute religii ale lumii, îmbrățișată după date neoficiale de aproape un sfert dintre pămînteni. Daoismul este religia Chinei profunde, o
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
lumi. Multinaționalele chinezești vor produce mărci occidentale mult mai rapid și mai ieftin, datorită mîinii de lucru ieftine și a milioanelor de specialiști de care dispune. Împreună cu diaspora, China beneficiază de cele mai mari rezerve de resurse umane. De la economie, dominația Chinei va trece la geopolitică și securitate. Începe secolul chinezesc. Cel puțin așa susține Oded Shenkar, în volumul cu același titlu apărut recent la Editura Teora, București, 2008, în traducerea Oanei Maria Dan. Autorul este ti-tularul catedrei de managementul afacerilor
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Ascensiunea sa stîrnește provocări ce vor marca întreg noul se-col. Vrînd-nevrînd, cu toții va trebui să ne raportăm la Noul Imperiu de Mijloc. Marele tigru asiatic a dormit aproape 500 de ani, iar acum s-a trezit și își începe dominația. Cartea lui Oded Shenkar ne oferă o viziune multidimensională, ca timp, spațiu și context asupra rolului Chinei în lumea contemporană. Ea subliniază faptul interesant că ascensiunea marelui tigru are multe în comun cu cea a Statelor Unite de acum un secol
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
a globului, dar apoi a încremenit. Marx o descria ca fiind "o semicivilizație putredă, ce vegetează înțepenită în fălcile timpului". Acum, cînd împlinește 60 de ani de comunism, China renaște într-un ritm uluitor, iar lumea se cutremură sub amenințarea dominației sale. Cel mai mare program de construcții urba-ne văzut vreodată, cele mai mari investiții străi-ne, cel mai mare și susținut ritm de creștere eco-nomică, cea mai mare producție de cărbune, oțel și ciment din lume și superlativele pot continua. Zeci
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
sau de ce nu? la un Ștefan cel Mare și Sfînt, Ceaușescu, Iliescu și alte glorii naționale. Oamenii mici simt mereu o nevoie de va-lidare din partea celorlalți. Atunci cînd n-o primesc, suprareacționează și se luptă pentru recunoaștere și chiar pentru dominație. Stau, în general, prost din punct de vedere afectiv, prea ocupați de ei înșiși, nu mai au disponibilitatea și generozitatea necesare iubirii, sau devin posesivi și geloși. Pînă și darurile lor au cel mai adesea motivația unui interes. Sunt materialiști
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
program, a grăbi activitățile vieții de toate zilele, a-ți spori capacitățile de a intra în relație, a-ți prelungi durata vieții, a-ți corecta imperfecțiunile trupului - un fel de „voință de putere” și voluptatea ei de a exercita o dominație asupra lumii și asupra propriei persoane își fac loc în sufletul hiperconsumatorului. Oare ce au în ele seducător noile obiecte de consum-comunicare (calculator, video, fax, Internet, telefon mobil, cuptor cu microunde), dacă nu capacitatea de a deschide noi spații de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
această „feminizare” stilistică. Regresia logicii standing-ului, reducerea imaginii virile a produselor: două manifestări ale aceleiași culturi hiperconsumatoriste, mai mult emoțională decât demonstrativă, mai mult senzitivă decât ostentativă. Dorința de putere individualistă nu progresează decât împreună cu eufemizarea semnelor emblematice ale dominației. Medicalizarea consumuluitc "Medicalizarea consumului" Nimic nu caracterizează mai elocvent declinul etosului consumului pentru prestigiu ca evoluția cererilor și a comportamentelor care se raportează la sănătate. Societatea de hiperconsum este aceea în care cheltuielile pentru sănătate se dezvoltă în toate direcțiile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
o colecție de încălțăminte la fiecare trei luni. Economia hipermărfii coincide cu cursa dezlănțuită pentru înnoirea accelerată a produselor și a modelelor. Industriile culturale sunt subordonate aceleiași legi „frenetice” a ceea ce este nou și a perisabilului. S-au evidențiat adesea dominația unui oligopol format din câțiva „mari”, megafuziunile, accelerarea concentrării grupurilor care însoțesc liberalizarea schimburilor economice și financiarizarea crescută a acestui sector. 85% dintre înregistrările de muzică vândute în lume sunt produse de patru mari grupuri; primele 15 grupuri audiovizuale reprezintă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nu fără succes, la a-l menține tot mai mult în stare de veghe, lărgindu-i regimul temporal. Logica turbo-consumerismului își găsește împlinirea perfectă în rețelele electronice datorită cumpărăturilor online. Dacă în fazele I și II clientul se emancipa de sub dominația vânzătorului, în faza III ciberconsumatorul se eliberează de toate legăturile spațio-temporale, nemaifiind obligat să fie prezent fizic într-un spațiu comercial și putând face comenzi, din orice loc și la orice oră, unei mașini, și nu unei persoane. Ridicare a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
autonom este mai mult ca oricând dependent de forma comercială pentru satisfacerea nevoilor sale. Luat în parte, fiecare dintre actele consumului e mai puțin dirijat din punct de vedere social, dar, global, forța de încadrare a existenței de către piață crește. Dominația generală a consumului asupra modurilor de viață și plăcerilor este cu atât mai evidentă, cu cât impune mai puține constrângeri sociale. 6tc "6" Fabulosul destin al lui homo consumericustc "Fabulosul destin al lui homo consumericus" Consumul de masă n-a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
globale a creștinismului care s-a adaptat idealurilor de fericire, hedonism, înflorire a individului difuzate de capitalismul de consum: universul hiperbolic al consumului n-a însemnat moartea religiei, ci instrumentul adaptării ei la civilizația modernă a fericirii terestre. Pe fondul dominației unei concepții intramundane și subiective a mântuirii, ia amploare comercializarea activităților religioase și parareligioase 4, oamenii având nevoie să găsească „în exterior” mijloace pentru consolidarea universului de sensuri pe care religia instituțională nu mai reușește să-l făurească 5. Fenomenul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
consum imposibil de controlat nu este câtuși de puțin hiperbolică. Nu-i vorba de a nega influența exercitată de publicitate, ci de a evita pur și simplu asimilarea ei cu atotputernicia lui Big Brother. În ciuda unui întreg arsenal de seducție, dominația publicității asupra sufletelor rămâne până la urmă redusă. Mai trebuie oare să amintim că religiile și marile ideologii politice au reușit cu mult mai mult succes să exacerbeze dorința, să dirijeze comportamentele private și colective? Întrucât se dovedește neputincioasă să modeleze
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
să exacerbeze dorința, să dirijeze comportamentele private și colective? Întrucât se dovedește neputincioasă să modeleze de la un capăt la altul gusturile și aspirațiile, să dezechilibreze masiv „realismul” consumatorilor, publicitatea se înrudește mai degrabă cu o putere moderată decât cu o dominație totalitară 21. Publicitatea-reflectaretc "Publicitatea‑reflectare" Nu numai că publicitatea din faza III nu este atotputernică, dar, în multe privințe, rolul său istoric și social este în declin. A început o nouă vârstă a publicității, care se îndepărtează pe zi ce
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
momentului său ironic, reflexiv, emoțional. Adversarii publicității se dezlănțuie pe motiv că, în ultimele ei tendințe, ea se străduiește să difuzeze valori și mesaje pline de sens, asemenea unui sistem totalitar. Atacul e puternic, argumentația fragilă. Unde e de găsit dominația despotică atunci când marketingul valorilor nu face decât să se alinieze la ideologia triumfătoare a drepturilor omului, a moralității minimale ori a ecologiei? Controlul brandingului asupra culturii? Suntem departe de asta, publicitatea nu exaltă decât ceea ce e acceptat prin consens 23
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
capăt la altul idealurile și scopurile existenței. Dacă lipsurile materiale - odată ce necesitățile „primare” sunt acoperite - nu generează un sentiment de frustrare insuportabilă, asta se întâmplă pentru că valoarea recunoscută a legăturilor interpersonale, a vieții relaționale și afective continuă să exercite o dominație considerabilă. Prin aceasta, raporturile cu celălalt sunt în același timp ceea ce poate ridica cele mai mari obstacole pentru fericire și ceea ce împiedică lucrurile să adâncească prăpastia insatisfacției. Toți marii filosofi moderni au insistat asupra transcendenței dorinței: Pascal nota că nu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mai mult sau mai puțin importante ale vieții, în momentul în care grila marxistă nu mai satisface gustul contemporanilor noștri. Ce anume ne mai oprimă? De ce boală mai suferim? Fiecare epocă propune o anumită cheie a descifrării nemulțumirilor existenței: teoria dominației unei clase asupra alteia nu se mai bucură de credit. Noi i-am substituit hărțuirea dezumanizată a normelor tehniciste, cursa generalizată spre excelență. În opinia mea, această problematică ridică o întreagă serie de întrebări. Citind anumite analize, ai uneori sentimentul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mai frumoase idei din câte există”9? Suntem, într-adevăr, martorii înlocuirii dreptului democratic cu o constrângere „despotică”? Adevărul este că avem de-a face nu atât cu un „mecanism pervers”, cât cu o dinamică implacabilă bazată tocmai pe dezvoltarea dominației individului și a pieței. Când individul e statuat ca valoare primă, fericirea se impune dintr-odată ca ideal suprem: acest proces n-a făcut decât să se amplifice. Departe de a fi o deviere aberantă, obsesia contemporană a plenitudinii reprezintă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
eficacitate” din cele mai reduse comparativ cu cea a dispozițiilor psihologice și metapsihologice ale oamenilor, fericirea și bucuria de a trăi fiind mai mult o „stare de spirit”, un „dar primit” decât rezultatul trezirii ori al transformării conștiinței. Simultan cu dominația tehnico-științifică a lumii, se perpetuează și neputința de a genera fericirea. Puterea noastră asupra lucrurilor urmează o curbă exponențială, cea pe care o exercităm asupra bucuriei de a trăi rămâne fără efect. Proiectul puterii nelimitate a modernilor își atinge aici
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]