5,649 matches
-
evoluția sa se constată la Biserică, toată lumea admirându-l pentru felul cum cântă „Îngerul a strigat”. La 13 ani este dat să învețe la un psalt de la biserica Adormirea din Tg. Neamț, iar după un an se înscrie la Școala Domnească din Tg. Neamț. Ziua în care aceasta s-a deschis coincide cu ziua de sfințire a paraclisului spitalului, evenimentele bucurându-se de prezența domnitorului Grigore Ghica-Vodă. Această coincidență, dar și cuvintele domnitorului, transmit încă o dată ideea menirii clericale din destinul
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
-vă de ele și vă luminați, și pre Domnul lăudați!" (2, p. 199 ) Cuvintele au avut ecouri în mințile și în sufletele celor prezenți, printre care și humuleșteanul Nică, înscris între primii școlari ai instituției: „Aceste vorbe, rostite de gura domnească, au brăzdat adânc inima norodului adunat acolo, și fără întârziere școala s-a umplut de băieți doriți de învățătură, între care eram și eu.” (2, p. 199 ). La Școala Domnească va lua contact Creangă și cu Isaia Teodorescu, preotul ce
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
între primii școlari ai instituției: „Aceste vorbe, rostite de gura domnească, au brăzdat adânc inima norodului adunat acolo, și fără întârziere școala s-a umplut de băieți doriți de învățătură, între care eram și eu.” (2, p. 199 ). La Școala Domnească va lua contact Creangă și cu Isaia Teodorescu, preotul ce-i învață cu dragoste și har, învățător pe care îl admiră și îl va invoca în scrieri sub numele de Popa Duhu. Deși nesubliniat de scriitor, putem deduce din povestirile
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
genunche”; căciula n-o mai purta ca un aristos, cu mîndrie dacică; gluga, succedaneu al unui acoperămînt de taină și de sacerdoțiu, devenise simplă gluguță. Aștepta să i se facă dreptate și nu se îndoia de rezultatul favorabil al hotărîrii domnești, dacă îi va fi ascultată povestea cu oile, corect și pînă la capăt. Nu suferințele individului ca individ contau pentru ambele părți care operau cu elemente ale dreptului mitic, ci povestea oilor: cîtă dragoste a depus solicitantul pentru ele și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
numai al lui, că a biruit în cele din urmă, adică a refăcut turma/turmele exact ca la început, la numărul și la starea inițială. Cu acest „început” a operat judele-voievod, în voie și după tradiția mitică. În această instanță domnească, actul juridic avea nu numai o componentă umană, ci și una superioară, a forțelor patronale, care reglementau bunul mers al păstoritului. Partea materială cădea în sarcina slujbașilor de rînd, la înțelegere dintre stăpîni și slujitori. Instanța constata prin jude-domn dacă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
altele, și onomastica, după cum am văzut, alături de toponimie), dar se vede că erau stăpîni pe locuri bine cotate, cum „mic de ciobănaș” dispunea de turme fabuloase. Moșnegii purtau în fală „vîslele la spinare” și se înfățișau fără sfială la curtea domnească. Vîslele erau însemne ale breslei pescarilor. Se purtau la vedere poleite și împodobite cu pietre prețioase, ca individul să fie zărit de departe și respectat cum se cuvine. Problema capătă înțeles dacă se urmărește apariția, dezvoltarea și recunoașterea breslelor în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
iveală un document probatoriu, scris, firește, de mînă omenească. Acesta convinge pe toată lumea, frații se recunosc, se iartă și se îmbrățișează. Abia după consumarea acestui act, în existența eposului este solicitată (ca fapt devenit secund ?) proba însemnelor cosmice.: Îi găsea domnești odoare: Sfînta lună, sfîntul soare, Iar în cei doi umerei, Găsea doi luceferei. S-a produs mutația de imagine probatorie în favoarea susținerii dreptului familial la domnie, eventual prin rotație; nu idealizarea păstoritului, ca în colindul despre Dumnezeu cioban. Relația dintre
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
jupoanele cu dantele de spumă. Nu se simțea apăsată de nici o vină. Era mamă bună și soție grijulie. Era ca și cum trecuse printr-un foc în care-și lăsase să ardă toate patimile și toate visele. Cât despre Barbu, avusese nume domnesc, îl doriseră domn și cei din neamul Brâncovenilor și bunică sa, Ilinca Basarab, Cantacuzina. Ajunsese ajutor de capuchehaie la Istanbul de la nouăsprezece ani, ca să învețe cum se face politica. I-au făcut pomana la Brâncoveni, în Valahia. L-au plâns
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ajunul Crăciunului, nu a fost totdeauna dreaptă și este loc de pocăință ca după orice bătălie câștigată. Pentru călugării de la mânăstirea Ivir din Athos avea de dus o evanghelie grecească meșteșugită de egumenul Partenie, ca să poată fi deslușite tainele răvașelor domnești ce se vor trimite prin fieștecine. Se trezi deodată vorbind cu glas tare: — Dar dacă nu s-a copt vremea? — Ei vezi, la asta l-am ajutat eu pe tatăl vostru, că sultanul a vrut să-l pună domn și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
el contează, că el este acela care urcă neamul acolo unde îi este locul, la domnie, pe când mama știe că domnia este un fum, după care vine mazilirea, și că doar averea te face om... — Dar mama dumitale este neam domnesc, nu-i așa? — Eh, da, mama e de neam domnesc. Este, cine poate spune altfel? Dar doamna Maria, noră-sa, cine e? Știu eu? Judecă și dumneata: taică-său, negustor de abale din Rusciuc. Și crezi că se pot răbda
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
unde îi este locul, la domnie, pe când mama știe că domnia este un fum, după care vine mazilirea, și că doar averea te face om... — Dar mama dumitale este neam domnesc, nu-i așa? — Eh, da, mama e de neam domnesc. Este, cine poate spune altfel? Dar doamna Maria, noră-sa, cine e? Știu eu? Judecă și dumneata: taică-său, negustor de abale din Rusciuc. Și crezi că se pot răbda una pe alta, nora și soacra? Evlavioasa doamnă Maria nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
jupânesele și jupânițele la Biserica Doamnei. Când se aude clopotul de la Mitropolie că iese mitropolitul, popa de la Biserica Doamnei zice amin la predică și miruiește grăbit înaltele fețe, astfel încât cele două alaiuri cucernice să se întâlnească chiar în fața porților curții domnești. Și atunci vodă intră curtenitor alături de soața lui, care se uită grijulie în jur s o vadă toți, boieri și prostime, că ea, doamna, intră prima, lăsând-o la urmă pe soacră-sa. — Ei, n-o fi chiar așa, domnia ta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de aur și tivite cu blănuri scumpe, cu toate că se aștepta o zi călduroasă. Bătrâna îi salută scurt și ei se aliniară în spatele ei ca o escortă falnică. Așa au intrat și au traversat biserica până în față, la tronurile arhiepiscopești și domnești. Ilinca a înaintat doi pași în spațiul care rămânea liber pentru diacon, a ridicat ochii să se cuprindă de frumusețea catapetesmei, s-a închinat și a oftat. S-a întors și a înclinat capul, salutând mai întâi mitropolitul și apoi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu doamna iar bărbații cu mitropolitul Theodosie și cu vodă. Sala în care mâncau era foarte frumoasă, cu zugrăveala iscusită imitând marmura albă cu vine roz-gălbui, cu ferestre largi. Mihai o privea uimit, nu o mai văzuse. Șerban mutase Curtea domnească în casele sale noi, peste drum de Biserica Doamnei și de casa beizadelelor, în care locuia de fapt doamna sa, Maria. Totul se ridicase în timpul în care spătarul fusese trimis pe drumul pocăinței. Clădirile, cu toate acareturile lor, fuseseră zidite
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să te încălzești la foc. A fost odată, să fi fost acu’ mai bine de cincizeci de ani, pe vremea când Radu Vodă Mihnea ducea din Iași trebile și ale Moldovei și ale Valahiei, căci pusese la Târgoviște în scaunul domnesc pe fiu-său Alexandru Coconul... Fetele stăteau pe jos pe scoarța groasă și ascultau cum Radu Vodă, vrând să se încuscrească cu Scarlatos, grecul care făcea și desfăcea domniile țărilor dunărene, a pețit-o pe Ruxandra lui Scarlatos pentru Alexandru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
minute se întoarse spunând că vodă o așteaptă pe jupâneasa Stanca Brâncoveanu. Stanca duse degetul mâinii drepte spre buze cerându-i arnăutului să vorbească încet și se îndreptă spre treptele de marmură albă. Târgul abia se trezea. Intrând în cancelaria domnească, Constantin Brâncoveanu nu întâlni grămăticii cu care lucra de obicei, ci fețele simandicoase ale celor mai înalți dregători ai țării, unchii săi. Nașul Dinu, marele stolnic Constantin Cantacuzino, moțăi din cap la salutul răspicat al finului său, marele spătar Mihai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a se limpezi. Cât ținea ziua, sacagiii cărau apă și strigătul lor era ca o melodie pe ritmul ciocanelor bătând pene la butii. Mirosea a fum iute de frunze și a pastramă de oaie prăjită la proțap. Orașul, spre curțile domnești, își făcuse obiceiurile lui care nu țineau de aspritul mustului și de limpezitul tulburelului... Încă din vremea lui Matei Vodă toată negustorimea aleasă, ba chiar și boierii căftăniți, intrau la cafeneaua lui Hamie, ienicerul măriei sale împăratului de la Stambul. Ținea Hamie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-le titluri înalte, onoarea cu care-i trata onorându-l pe dânsul. Cafeneaua era din vremuri vechi așezată în Târgul de Sus, iar măria sa Șerban Vodă, zidind hanul ce-i purta numele, mări faima cafenelei, pentru că acum drumul de la casele domnești spre casele beizadelelor și spre Biserica Doamnei, și de aci spre han, trecea pe lângă pragul prăvăliei lui Hamie. Peste catul de jos era înălțat încă unul, în întregime din lemn, semn că negustoria mergea bine. Cei care intrau aici nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Cum? — Am vrut să spun să oprești, măria ta, pentru o săptămână vânzarea grâului. Nu-i greu. O săptămână, scrâșni fostul ienicer. Mâine e Sfântul Dumitru. Te duci acum la spătărie și dai poruncă să stea vânzarea grâului de la jitnițele domnești și-o oprești și măria ta. Nu trebuie să afle Ahmed aga baș-capegiul cui se vinde grâul. Și pe urmă, afacerile oprite o săptămână dau neliniște, și atunci or să se grăbească și graba lucrează pentru măria ta. Știi bine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la București; atunci când Grigore Ghica și apoi Gheorghe Duca au prigonit Cantacuzinii, Theodosie a fost scos din scaunul său și trimis să se pocăiască șapte ani la mânăstirea Tismana. Însă imediat cum Șerban s-a întors de la Istanbul cu firmanul domnesc, și sfinția sa a fost adus înapoi ca să sprijine domnia cu rugăciunile, cu sfatul și cu înțelepciunea sa. Era o tăcută rivalitate între mitropolit și Dinu-Constantin, marele stolnic - fratele măriei sale. Dinu era cel care știa toate trebile domniei și într-un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vorba țăranului, n-apucă să se prindă-n horă; dar îmi pare bine că m-a ajutat Dumnezeu să ridic mânăstirea de la Cotroceni și că am avut unde să o îngrop la rangul ei de domniță. Am terminat și casele domnești și am pus să le facă sobe ca să pot merge acolo și sta aproape de câte ori am un răgaz. Frumoasă mânăstire, Smărăndițo, l-am adus pe Pârvu Mutu ca s-o zugrăvească. S-a întrecut Mihai pe sine când le
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că l ați fi ucis domniile voastre. Trebuie să se hotărască repede totul în divanul mare, să nu ne găsească turcii dezbinați. Acum merg iute acasă. Prinseră a bate într-o dungă clopotele de la Mitropolie. Odată cu ele porneau pe poarta caselor domnești dorobanți călări ca să spună oamenilor ce se iveau speriați de prin curți că Io Șerban Cantacuzino Basarab s-a stins din viață. Până să ajungă Brâncoveanu acasă, clopot după clopot de la toate bisericile începură să-și plângă domnitorul. Se lumina
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că dorește să plece iar fostul ienicer îl conduse, făcând temenele la fiecare trei pași și-i ținu chiar el scara șeii când încălecă. — Și mai ar fi ceva de adăugat. — Poruncă, măria ta. — Să se adune prostime în fața curții domnești. Să fie mulți. — Bine gândit, măria ta. — Să ne vedem cu bine. Brâncoveanu dădu pinteni calului care porni în trap spre casă. În sala mare de jos îl așteptau jupânesele Stanca și Marica îmbrăcate în haine cernite. De ce ai zăbovit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aga era în strana din stânga. Theodosie citi clar cu glas tare rugăciunile și jurământul pe care Brâncoveanu îl repetă cuvânt cu cuvânt. Îl mirui și-i dădu crucea să o sărute. Dinspre strana din stânga, capugiul îi aruncă pe umeri caftanul domnesc. Noul domn Io Constantin Brâncoveanu se întoarse și pentru o clipă îmbrățișă cu privirea adunarea înmărmurită. Înaintă spre ea, se opri și făcu un semn spre mitropolit, acesta îl înțelese, se închină la cele două mari icoane, se îndreptă spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Se uită lung la cruce. Crescuse fără tată, de taica mare abia își aducea aminte. O să mă înalț ca să fac veșnică pomenirea voastră, își spuse în gând, apoi își sumeți spre cer capul, privind mulțimea. Când au ajuns în dreptul curților domnești, doi comișei s-au repezit să-i țină calul și scara șeii. A descălecat sprinten și s-a întors cu spatele spre poarta larg deschisă, privind spre biserica domnească ridicată de Mircea Vodă Ciobanul. Pe trepte îl așteptau protopopul și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]