KorAP: Find »[drukola/base=drac & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...84 85 86 ...580 >

14,485 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

Leandru, să-l audă cei care făceau note informative la Securitate. Abia după '89, la coliva unui poet (Ioanid Romanescu), am aflat de la Fluturel: "Practic, nu mai aveai drept de semnătură în revistele ieșene". Practic ăsta mi-a sunat ca dracu'. Am bătut la tot felul de uși capitonate, fără să știu sesamul. Nu mi s-au deschis. M-am zbătut, am încercat să conving cu... argumente, dar n-am stîrnit decît un vîrtej de hîrtii. Vreo doi "activiști luminați" au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-ntr-o nevroză: obsesia a înghițit realitatea. A destrămat-o, a distrus-o. Mi-am tot repetat, cu încăpățînare de adolescentă amețită, că n-o să mai fie altul pentru mine. Știu din tratatele de psihologie că sentimentele, lua-le-ar dracu' de sentimente, durează numai 2-3 ani. Așa scrie în tratate! În fapt, oricîte mîngîieri mi-ar fi atins gura, obrazul, trupul, Iordan ar fi ieșit ca untdelemnul la suprafață. Am devenit complet indisponibilă. Disponibilă numai pentru el. Eu n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
materialism dialectic. Țin minte că mi se repartizase, pentru serbarea de sfîrșit de clasă întîi, o rochiță din hîrtie creponată, albă. Visam la altceva: costumul popular ucrainean, cu o bogăție de cunună, din care atîrnau o mulțime de panglici. "Pe dracu' naibii, doar nu-ți place sorcova asta sovietică". Brăduț purta o rubașcă de mătase și trebuia să joace pe ruptele cazaciocul. Eu, să recit din Maiakovski: Noi avem un tătic mare-mare Clasa muncitoare De oțel". "Te duci cu rochie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
foarte rece, cu brînzoaică fierbinte) și încercam să înghit o sofisticată pèche Melba, vag alcoolizată. Nu-ți place? Tu trebuia să rămîi țărancă-n Dorobanț, să coci plăcinte ca preoteasa de bunică-ta. Și ce-i cu peruca aia? Pe dracu' naibii, du-te la toaletă și fă-o să dispară. Puțin îmi păsa, atunci, de felul cum arătam. Îmi explic vălul kabul. Cu Iordan, eram sclava mahomedană a bărbatului. N-aveam ochi, timp pentru altcineva; mă aflam dincolo de timp. Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
a tovarășului Ceau; după marea schimbare-n modificare, mîncăm pipote de... vacă și bem ceai de Mușetescu". "Ce, Magdo? Nu-s bune legumele spaniole? Nu-ți plac merele grecești și pîinea turcească? Preferi harbuz în loc de avocado?" "Cum nu! Românu-i dat dracului. În avicolele privatizate crește găini Isa Brown. Din ouă evreiești, aduse de libanezi. Și știi cum le hrănește? Cu porumb din Ucraina. Ce fel de cocoși or ieși din combinația asta? Apocaliptici cumva?" "La șasă sară, ironizează valaha de ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
leandrul frunzos. Se stătea la coadă, 3-4 ore zilnic, pentru combustibil. Într-o tabletă (din "Adevărul"), Arghezi își muiase condeiul nu-n oficiala "limonadă roz", ci-n gazul cu pricina. A scos la iveală "tinichelele" păzite zile-n șir. Lucru' dracului, tinichelele au zornăit de s-au auzit pîn' la Groza. Ceasul rău. Pamfletarul a fost amuțit. Și-i mai transmisese lui A. Toma că volumul (în piele de căprioară, pe hîrtie cretată) îi pare o batistă cu muci uscați. "Coane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
rămînea închis (a ieșit mai subțiat decît un sfînt din icoanele bizantine); tata și el ca un pește scos pe mal era sub anchete. Mai spera: a spera egal a amîna să trăiești. "Cu Jenică Maurer o să fie altfel". "Pe dracu' naibii! E-un nemernic, la fel ca toți nemernicii. Cum poți crede într-o schimbare în bine de la ăștia, coane Victorache?" "Ești prăpăstios, Iordan". "Nu-s prăpăstios, sînt obiectiv". N-a fost "altfel". Sigur că aveau muzica. Tata compunea piese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
intestinele la vedere, cu ficații, cu rinichii, cu toate orificiile la vedere. Mi se pare că-i invers. Ție mereu ți se pare că e invers. Subliniază cu un zîmbet ce numește ea "vultureala Iordanei," cedează și poartă discuția la dracu-n praznic: Mă tem că mileniul trei o să aducă superioritatea sexului masculin, ca-n Evul Mediu. Știu și eu? Femeile au învățat deja lecția de la bărbați. S-au masculinizat și ele. Sînt agresive, atacă. Ce, ar mai spune jurămîntul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
cultură". Pe marxturbări*. Leandru venise de la București (cred că asta era prin iulie '72) cu vestea că cinci scriitori ("Niște puțoi, n-au talent! Ați auzit de Gabriel Iuga?") fac greva foamei în Bulevardul Kiseleff, numărul 10. "Să-i ia dracu'! Din cauza lor o să ne arate nea Nicu pisica". Și Leandru se dădea de ceasul morții să le afle numele, nu cumva să intre-n pagină o referință la vreo "javră". "Tovarășa Fericeanu, fă-mi legătura cu tovarășul Marandu". Un minimum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Acuma recunosc: n-am știut să mă apăr pentru că n-am știut să atac. "Nici măcar n-am pierdut într-o bătălie ca lumea, pe față. Am obținut un dat afară "la cerere"", m-am plîns lui Iordan. "Lasă-i la dracu' naibii, mi-a aruncat el, furioso. Ai pierdut o slujbă, nu o cruciadă. E de preferat afară decît înăuntru, cu Lerești. Fii fericită că te-a exclus de la editoriale, reportaje, treburi agitatorice, instructaje potitice". Sigur, el avea scenă. Intra în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
lui și a cărei întîie dimineață de femeie fusese în brațele seducătorului unchi. Nu, nu puteam renunța la Iordan. Nu atunci. Trecuseră ca veacuri cîteva luni fără el. Motivul păcatului, după Sfîntul Maxim Mărturisitorul, este egoismul. Îngerul (cu blîndețe) și dracul (persuasiv) tot asta îmi șopteau: Nu vezi în ce hal ai ajuns de cînd bați cîmpii cu rațiunea? Ce urît îți este? Ești, dar îți este urît". A urmat împăcarea. Și iarăși trăiam la tensiunea partiturii impuse de Iordan. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
cît marea în mine. De ce trebuie să pun pe masă trăirile cele mai intime, cele mai bine ascunse? Să le scot la vînzare, cum cere Adameșteanca, într-un roman "tare"? N-o fac. Am s-o fac în ultima carte? Dracu' știe. Da' dacă nu știe? Îmi păzeam pe mine costumul de baie "ca pe-un lăcaș de muze", cum ironiza Iordan. Să-mi țină acoperiți sînii, "prea mari pentru modelling". Degeaba am înțeles în timpul din urmă că veșnica ironie era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
am desărcinat din funcție". Personajul Magdei U. își poartă nedreptatea în ochii tuturor, n-o ascunde. Romanul e o egobiografie (în terminologia lui Marcel Moreau), cu rol de katharsis. Lia se zbate într-o luptă, nu cu îngerul, ci cu dracul gol. Mistrie lunecase pe-un sîmbure de cireașă, căzuse-n noadă și se sprijinea într-o cîrjă. În mitologie, diavolul, uneori, e șchiop; piciorul infirm e totdeauna stîngul. Da, Miron ar fi putut juca rolul nebunului pe tabla de șah

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
cu neseriozitate". Miron nu se lăsa. Predispus la farsă, îl apela pe Botez cu... tovarășul Crăciun. Așa, de frondeur ce era, de bizutor. "To'arășu Crăciun, rețeta unui cercetător bun include independența. Trebuie să fie foarte personal, altfel se duce dracului și rapița!" "Ce rapiță? se înciuda Botez, în necunoașterea lui Caragiale. Neserios, repet, neserios. Și-n comportament, și-n limbaj". "Mai ridicați talpa de pe gîtul meu, to'arășu Crăciun. Pardon, Botez!" Și mie: "Știu o mulțime de chestii care or

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

ea ține mereu o lulea mare în colțul gurii înfiptă între dinții ei rari și negri, pufăind tutun pe toate orificiile. Baba are nasul lung și încârligat, gura cavernoasă ca o peșteră, urechile cornoase și ochii bulbucați. Pipa sau "cădelnița dracului" e nelipsită din gura Pâcăi, fie că mănâncă, ori că bea, ori că deapănă povești despre bolile de care sunt atinși acoliții ei, mestecătorii tutunului. Suflă în ea și face: Pâc! Pâc! Vizavi de casa Zmeului locuiește Zâna Zorilor, într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
mai ești! Idiot ce sunt! Măcar dacă te-ai fi abținut să-i faci acele mărturisiri. Asta a declanșat totul. După aceea a urmat delirul... Din acel moment mi-a torționat creierii zi de zi și ceas de ceas. Vaca dracului! Păi cum să-i faci mărturisiri unei vaci. Ce înțelege ea, bovina? Unei vaci nu ai ce să-i explici, pentru că nu înțelege nimic dincolo de apăsarea ugerelor ei; pricepe numai ce-o doare pe ea. Cum ai știut să taci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
a face toată viața. De aceea ne merităm soarta. Acum umblăm ca vitele legate la același jug. (Încearcă iar să se repeadă spre ea cu violență. Sinele Mare și Masca îl rețin.) Spuneți-i să tacă, altfel o trosnesc. Vaca dracului! Masca face un pas înainte.) Masca: Iertați-l, domnule judecător, dar într-un fel are dreptate. Philomena nu are dreptul să vorbească despre viața noastră privată. Cu Dora e cu totul altceva, căci este vorba de o legătură oficială. Sinele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
tomahawk. Era o apariție de-a dreptul înfricoșătoare în contextul plajei curate și aliniate, a cerului spuzit de stele, a mării cenușii și suspinătoare și mai ales a cuștii cu arcuri și pereți de plasă, puternic luminată, în care săreau draci mari și mici în toate direcțiile. Haide! Nu te-au învățat la școală să desenezi? Arată ce știi să faci! Desenează o broască țestoasă, o floare, un inorog... La ce te pricepi tu mai bine! Îl privesc cu oroare în timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

Opus, în care se îmbinau partitura incantațiilor profane cu oda descătușării și dezlănțuirii simțurilor, promulgând frenezia ciclonică a distrugerii a tot ceea ce era cumințenie, neprihănire, nevolnică escaladă a refuzului și expunerea steagului victoriei pe câmpia sărăcită de senzualitate în care dracii s-ar fi plictisit, atât era de neispititoare, lipsită de atribute și condimente proprii femeilor frumoase, pentru că tocmai de aceea, posedând infirmitatea staturii, opulența sânilor și inestetica protuberanței dorsale și-a inaugurat propriul templu în care Alimentară era vestală promovând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
carnea cutată a zdrenței umane. Ultima picătură din sufletul ei prăfuit a mai avut timp să vadă holograma din creierul plăpumăresei, întipărită pe retina lăcustei (în cabinet) și care o și trimisese hotărâtă spre mormânt. Prin tunelul timpului, hăt, la dracu' în praznic și mai departe de el, la capătul capătului, se vedea incredibil de frumos, ceea ce nu se putea tăgădui, Big-Bang-ul! Dacă în acest timp designerii, pictorii scenografi, Baronul metaforei românești, piloții, surferii și vatmanii lumii alergau ca să găsească cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
fiare care maltratau, pe rugul proletcultismului revigorat, pe Autor și personajele sale. Foile deveneau fum negru, smog-ul dintr-o uzină de idei, din coșurile înalte, umplea străzile, casele, halbele cu bere, măicuțele catolice îmbrăcate în alb deveneau negre ca dracii, iar tichiile apretate ale preoților deveneau caschete cu coarne. Copiii plângeau pe băncuțele de pe Esplanada Dunării pentru că desenele animate mâncau din cuvinte. Caricaturile nu mai erau împuternicite cu frumos, iar printr-o cultă influență Ministerul Educației încâlci materiile școlare în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
în case, în biserici, în autobuze, pe liniile de tramvai, lângă grătare care salivau după clienți, în școli, sub pământ, în canalizări, pe schele, între cuvintele limbii române, copilul nu mai era mic, era little iar slujba devenise job, ce dracu', mai rezonant, mai cosmopolit! Ciumecul nu mai ascultă la radioul cu tranzistori, ci la telefonul mobil, marfă care se vindea la kilogram, cu care se și imortaliza pe scuter sau ATV. Pe poze se imprima, desigur, și linia melodică a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
dar ministrul Transporturilor avea cap de cauciuc, așa că undele telepatice transmise de Timp săreau înapoi cu viteza cu care fuseseră trimise, ba mai mult: uneori, se întorceau deformate, depășind granițele trupului său divin și ajungând în ținuturi de care nici dracu' nu auzise, cum ar fi: Vărsătura sau cartierul Braigal. Aici înfloreau vilele, casele, magazinele mai ceva decât zgârie-norii în New York, câte una pe oră, motiv de spaimă pentru Primar, acoliți et company, care, împreună cu cei de la Bruxelles, hotărâră, în secret

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
bietul patron e îndrăcit de necaz, nu știe cum să scape de ei, mi-a spus un prieten care a ieșit de acolo pentru bună purtare și bogat, i s-au calculat două zile la una și la final cinstiții draci i-au dat omului și ultima unghie, plângând în urma lui ca după un mort, așa de mult l-au plăcut, dar cu chitrele astea două a încurcat-o rău, a pus mâna pe telefonul roșu de urgență pentru a-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
încurcat-o rău, a pus mâna pe telefonul roșu de urgență pentru a-l informa pe Iahve Bossul, dar s-au răzgândit cu speranța că imaginația le va născoci vreo drăcie care să le limiteze gurmandismul financiar. Dacă aș fi drac zise Bau și el mort la rându-i, fără să știe le-aș falsifica bancnotele ca pe la noi, un rând bune, să-ți ia fața și dedesubt ziare. Și în loc de aur, gablonz, ei, dracu' ăsta ar trebui școlit în Brăila

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]