2,407 matches
-
Mihail Sadoveanu, I. Al. Brătescu-Voinești, dar mai ales Liviu Rebreanu și Cezar Petrescu, pe care L˜. i-a tălmăcit cel dintâi în limba polonă. Interpretările insistă asupra aspectelor tematice, a conflictelor psihologice, tipologiilor, pitorescului (cu precădere etnografic) - pentru proză și dramaturgie, iar la poezie - asupra motivelor, a viziunii lirice, structurilor prozodice. Imaginea literaturii române oferită cititorului polonez se dovedește cea mai cuprinzătoare și mai consecvent propagată pe teritoriul Poloniei de un autor pe care, în 1939, anuarul Universității Jagellone îl prezintă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
1936). Oprindu-se asupra controversatului termen de „supramarionetă”, exegetul nu înțelege prin el „actorul-păpușă”, ci un interpret de superperformanță. Craig răspunde printr-un gest cordial, scriind un „cuvânt înainte” la cartea cea mai importantă a lui A., Pretexte pentru o dramaturgie românească (1936). Dramaturgul este îndrumat spre modelul clasic, care e bine să-și tragă sevele din substanța legendelor, a credințelor populare; un alt izvor ar fi ortodoxia. În Limitele artei (1939), A. se aventurează pe tărâmul esteticii idealiste. E un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
în multe dintre observațiile lui, A., acest excesiv cu gustul insolitului, își probează și în Shakespeare posibilitățile de reflecție modernă asupra teatrului. SCRIERI: Agonia, Craiova, 1929; Urmare, [București], 1936; Gordon Craig și ideea în teatru, București, 1936; Pretexte pentru o dramaturgie românească, pref. Edward Gordon Craig, București, 1936; După un veac de teatru românesc, București, 1937; Organizarea teatrului, București, 1938; Shakespeare, București, 1938; ed. 2, introd. Marian Popescu, București, 1995; Limitele artei, București, 1939; Dragoste și viață în lumea teatrului, îngr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
Ion Peretz, „România”, 1939, 265; Predescu, Encicl., 647; Călinescu, Ist. lit. (1941), 835, Ist. lit. (1982), 920; Ciorănescu, Teatr. rom., 240; Valentin Silvestru, Clio și Melpomene, București, 1977, 125-127; Ion Zamfirescu, Drama istorică universală și românească, București, 1976, 245-246; Modola, Dramaturgia, 138. V.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
D. față de teatru rămâne contradictorie. Pe de o parte, el proclama că „un teatru național se naște din nevoile poporului”, pe de alta, îl considera loc de „petrecere, odihnă intelectuală, uitare”. Aprecia că binevenită influență traducerilor și localizărilor asupra unei dramaturgii tinere, dar, cronicar de formație clasicista, privilegia capodoperă, recomandând marele repertoriu universal: Shakespeare, Molière, Hugo. De o analiză nuanțata se bucură interpretările shakespeariene datorate trupelor Rossi și Salvini. Cultură, finețea judecății de valoare privind jocul actorilor - voce, dicție, mișcare scenica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
Conul Leonida, el însuși, nu ar mișca la o adică nici un deget, temându-se și tremurând de „furia poporului”. Nu e de mirare că ia zgomotul unui zaiafet de Lăsata Secului drept o zaveră. O scrisoare pierdută (1884) rămâne capodopera dramaturgiei românești. Acțiunea piesei se desfășoară într-un târgușor de munte, în preajma noilor alegeri necesitate de revizuirea Constituției, revizuire propusă de guvernul liberal. Strașnică ocazie pentru C. de a lua în cătare, punând exploziv în sarcasme, parșivul mecanism electoral, cu manevrele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
pseudonimul Grigore Storin. Ca editor, N. și-a îndreptat preocupările cu precădere asupra scriitorilor din perioada interbelică (G. Bacovia, Gib I. Mihăescu, Damian Stănoiu, Ionel Teodoreanu, George Acsinteanu). Unele din studiile sale introductive au aspect monografic, precum cel din antologia Dramaturgia istorică română contemporană (I-II, 1974) ori din ediția Damian Stănoiu, Nuvele și romane (1987). Este preocupat, de asemenea, să recupereze texte necunoscute din periodice (Gib I. Mihăescu, G. Bacovia, Lucian Blaga) și ajunge să realizeze în 1998 o ediție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288464_a_289793]
-
Fanache, București, 1973; Damian Stănoiu, Necazurile părintelui Ghedeon. Cum petrec călugării, I-II, pref. edit., București, 1974, Nuvele și romane, introd. edit., București, 1987, Furtună în iad, București, 1991, Cazul Maicii Varvara, București, 1991, O noapte cu ghinion, București, 1993; Dramaturgia istorică română contemporană, I-II, introd. edit., București, 1974; Lucian Blaga, Poezii, București, 1982; Al. Davila, Vlaicu Vodă, pref. C. Ciuchindel, București, 1988 (în colaborare cu C. Ciuchindel); George Acsinteanu, Piatra neagră. Convoiul flămânzilor, pref. Al. Piru, București, 1990; Ionel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288464_a_289793]
-
la masa umbrelor, București, 2003. Repere bibliografice: Mihai Drăgan, Despre unele omisiuni și adaosuri, ATN, 1973, 9; Martin, Metonimii, 291-295; Constantin Sorescu, Teatrul identității, SPM, 1982, 592; Ion Bogdan Lefter, Damian Stănoiu, „Nuvele și romane”, RL, 1988, 43; Ilie Dan, „Dramaturgia istorică română contemporană”, CL, 1989, 14; Mircea Anghelescu, Bacovia și bacovianismul, LCF, 1994, 29; Vârgolici, O nouă ediție Bacovia, ALA, 2000, 534; Valeriu Râpeanu, Poezia noastră așa cum era în anii ’20, „Curierul național”, 2000, 3022; Barbu Cioculescu, Firul vremii în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288464_a_289793]
-
atât prin traduceri, în special din literatura franceză - prozatorul preferat e Maupassant, în transpunerea lui M. Sever, cu nuvelele Moarta, Idila, Ordonanța, dar și Memnon sau Înțelepciunea omenească de Voltaire -, cât și prin ample prezentări și comentarii: Poezia lirică franceză, Dramaturgia sârbească, Portrete scandinave, Aspecte din literatura rusă, Scriitori celebri și autobiografiile lor, O incursiune în literatura bulgară ș.a. „Cronica teatrală” (cu variantele „Teatrele bucureștene”, „Note teatrale”) e semnată de Dem. Theodorescu, C. Săteanu (Arald) ș.a. L.Cr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288184_a_289513]
-
scrierile lui G. Baronzi și traducerea lui C. Aristia din Iliada lui Homer. El condamnă moda dramelor „epileptice”, produse ale degradării romantismului, îl apreciază pe Gogol, dar și pe V. Alecsandri, pe care îl consideră singurul creator de tipuri din dramaturgia vremii. Pledând în favoarea criticii literare și pentru încurajarea talentelor locale, cere o evaluare a operei pornind de la conceptul hegelian al frumosului ca aparență sensibilă a ideii (Critica literară). Câteva traduceri - din Mickiewicz, Horațiu, Schiller - sunt datorate lui Gr.H. Grandea, Radu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286660_a_287989]
-
proză, unde alături de Constanța Hodoș (nuvela Jurământul, un fragment din romanul Din carnetul unui medic ș.a.), Ion Gorun, Al. Cazaban ș.a. figurează Gala Galaction cu povestirea Hârcă pentru hârcă, reprodusă din „Viața românească”. Este meritorie intenția redacției de a promova dramaturgia originală, dar chiar publicând piesele Constanței Hodoș, dezideratul nu este satisfăcut. Aceeași scriitoare e prezența cea mai consecventă în paginile ziarului, cu recenzii, cronici literare, teatrale și muzicale, articole pe teme culturale, educative etc. Mai semnează articole Ion Gorun, I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286642_a_287971]
-
ale lui Catul (Către Lesbo ș.a.), F., eminent latinist, a mai transpus în românește din Cicero (Pledoaria pentru Titus Annius Milo, 1914) și Vergiliu (Eneida, 1920; versiune revizuită trei ani mai târziu de E. Lovinescu). S-a apropiat și de dramaturgie, piesa Doamna Inger la Ostrot, după Ibsen, figurând în stagiunea 1909-1910 în repertoriul primei scene a țării. SCRIERI: Inimă de student, București, 1904; Antonio Fogazzaro, București, 1912. Traduceri: Cicero, Pledoaria pentru Titus Annius Milo, pref. trad., București, 1914. Repere bibliografice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287095_a_288424]
-
La ce bun romanul? Romanul se află într-o permanentă criză. Mai ales de vreo două secole, de cînd a devenit vedeta incontestabilă a peisajului literar. Cîtă vreme a fost considerat un gen minor, ținînd umil trena poeziei și a dramaturgiei, nimeni nu-i plîngea de milă. Dar de cînd a înflorit exploziv, "genofag", nu doar subordonîndu-și vechile rivale, ci și împrumutîndu-le dezinvolt tehnicile și registrele specifice, trece din criză în criză. De la antiroman la nou roman, roman-document, roman oulipian, auto-ficțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
inocenți, cu buzele vopsite în mov, mîinile pictate cu henne, și capul încadrat de dread-locks roz și negre care îi curg în valuri pînă la genunchi. Născută dintr-o mamă estoniană și un tată finlandez, a studiat întîi literatura, apoi dramaturgia, înainte de a începe să scrie. Despre romanele sale anterioare, vorbește astfel: Oricît de curios ar părea, prima mea carte, Vacile lui Stalin, amesteca bulimie și istorie sovietică. În a doua, Baby Jane, m-am interesat de atacurile de panică și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de ceasuri din regiunea Neuchâtel. În ciuda muncii grele și monotone, zgomotul ritmic al mașinăriilor îi trezește creativitatea poetică, astfel încît în pauze și seara, acasă, începe să scrie versuri, în limba maghiară, dar treptat învață franceza și se lansează în dramaturgie. Exigența scriiturii teatrale îi netezește stilul nud, lipsit de sentimentalisme, iar piesele sale, care se învîrt în jurul temei schimbului de identitate între personaje, au fost publicate în două volume L'Heure grise et autres pièces, 1998, și Le Monstre et
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
adânci păduri, Sună din cimpoaie, buciume, tamburi, Turcii stau și-ascultă larma depărtată. * Printre stânci râpoase, prin adânci strâmtori, Unde urlă apa. * Într-o mantă neagră el e coperit Și e trist ca plopul ce s-a desfrunzit. Proza și dramaturgia reprezintă latura cea mai ridiculă a operei lui Bolintineanu. (Călătoriile sunt însă excelente.) COSTACHE STAMATI Poezia basarabeanului Costache Stamati (1786-1869) este impregnată de accente byroniene, prin poeții ruși, și e în general de tipul romantic, cu o vocație hotărâtă în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la noi tema e adoptată în poezie, deci nu în scopul studiului, este vădit că ia aspectul unei filozofii a vieții. Mai aproape de leagănul lumii grece, cu care a trăit amestecat, poporul get are sentimentul adânc al tragicului fatal. Când dramaturgia română va fi mai dezvoltată, noi mai mult decât oricare alții vom putea relua marile motive ale tragediei clasice, reduse în Occident la o simplă analiză a pasiunilor. Eminescu e străbătut profund de sentimentul destinului implacabil, înțeles nu ca o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Exact sau Un câine de vânzare, colaborând apoi la „Contrapunct”, „Caiete critice”, „Echinox” ș.a. Este prezent în antologia Desant’ 83 cu un fragment, de proză, Șic. A scris piese de teatru, risipite prin reviste, și a obținut un premiu pentru dramaturgie la Colocviul de literatură studențească (1969). Primul volum, incluzând piesa Cine mă trece strada?, îi este editat abia în 2001. Asiduu frecventator al cenaclului Junimea, condus de Ov. S. Crohmălniceanu, P. s-a remarcat întotdeauna printr-o discreție autoimpusă. A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288692_a_290021]
-
vieții unui erou (Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Tudor Vladimirescu ș.a.), complicate frecvent prin introducerea unei intrigi secundare de natură sentimentală. Temele sunt lupta pentru neatârnare, apărarea pământului străbun, slujirea neamului până la jertfa de sine. Tipică pentru întreaga dramaturgie istorică de sursă națională, rezumativă într-un fel, e „tragedia antică în trei acte” Răzbunarea pământului. O țară nenumită e invadată și supusă de un rege străin. Reacția oamenilor - și a pământului însuși - față de ocupant e cea enunțată de Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
5-121, III, 5-108; N. Iorga interpretat de..., îngr. și pref. Florin Mihăilescu, București, 1979; Cubleșan, Teatrul, 107-110; Șerban, Ispita, 61-63; Dan Zamfirescu, N. Iorga. Etape către o monografie, București, 1981; Iorgulescu, Ceara, 90-95; Săndulescu, Portrete, 168-186; Zaciu, Viaticum, 181-207; Modola, Dramaturgia, 103-115, 133-135; Sângeorzan, Anotimpurile, 15-26; Marcea, Concordanțe, 205-216; Cubleșan, Civic-etic, 87-89; Ciopraga, Propilee, 22-33; Păcurariu, Scriitori, II, 158-168; Adam, Planetariu, 187-191; Râpeanu, Scriitori, 5-12; Dinuța Marin, N. Iorga și creația populară, București, 1986; Băncilă, Portrete, 167-180; Nicolae Dragoș, Mihai Stoian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
comunicarea politică implică actori și recuzite specifice, o regie prestabilită, urmărind maximum de eficiență în raport cu finalitățile. Extinzând conceptul de dramatizare la întreaga sferă a vieții sociale, Erving Goffman aprecia că partenerii unei interacțiuni verbale sunt prinși într-un fel de dramaturgie cotidiană, viața de zi cu zi nefiind altceva decât o permanentă punere în scenă, într-un echilibru determinat de raporturi între forțe instabile 146. Din această perspectivă, fiecare individ este preocupat în mod constant să-și definească identitatea pentru a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și celei libertine; al doilea precizează că acest tip de logică este legat în mod organic de funcționarea secretului; al treilea aspect se referă la faptul că ambiguitatea secretului și rolul său esențial jucat în această logică se reduc la "dramaturgia Ființei și a Neantului" în care se găsește "toposul esteticului"552. În zona esteticului, susține Parret, logica seducerii se impune atât seducătorului, cât și celui sedus, astfel încât ideea "strategiei" devine superfluă − logica seducției se prezintă atât ca derealizare, cât și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
semnului, Ioan S. Cârâc • Teoria narațiunii, Franz K. Stanzel • Termenii cheie ai analizei teatrului, Anne Ubersfeld • Parodia literară, Livia Iacob • Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean • Poetica teatrului modern, Nicoleta Munteanu • Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană, Loredana Ilie În pregătire: Povestirile lui Alice Munro. De la Dance of the Happy Shades la Open Secrets, Dragoș Zetu 1 E. Lovinescu, Memorii. Aqua forte, ediție îngrijită de Gabriela Omăt, Editura Minerva, București, 1998, p. 158. 2 Idem
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
toate compartimentele sale, se dovedește inegalabil și inventiv. În cabinetul său directorial, ca și pe scenă, în calitate de regizor sau scenograf, deosebit de înzestrat, lucrează titanic, până la epuizare. Acea „fragilă statuetă” cum spunea E. Lovinescu se dovedea infragibilă. Victor Ion Popa sporește dramaturgia română cu cîteva piese remarcabile: “Ciuta”; “Tache, Ianche și Cadîr”; “Mușcata din fereastră”; “Act familiar”. G. Călinescu a ținut să sublinieze că Victor Ion Popa „s-a ilustrat în chip deosebit și în teatru”. El a avut o concepție clară
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93467]