2,465 matches
-
al poveștii". Derrida, care deconstruiește mitul Logosului, mitul originii absolute, al arhé-ului, și care retrage orice privilegiu acordat "vocii" (inclusiv sau mai ales "cuvântului originar"), ajunge să patroneze, cu ajutorul lui Th. Codreanu, recuperarea miticului "cuvânt primordial", și încă în ipostaza duioasă de "glas al mamei". Performanța criticului român e remarcabilă: încercând să-l modernizeze pe Eminescu, reușește să reducă poststructuralismul lui Derrida la o variantă vag reajustată a filosofiei romantice. Un alt straniu termen e acela de "model cosmologic schopenhauerian", pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mulți și fericiți ani lângă acel ce va ști să te prețuiască ca pe un adevărat odor al vieții sale, ca pe o dulce și înțelegătoare soție ce vrea să transplanteze în sufletul unui bărbat cele mai gingașe și mai duioase simțăminte. Mă văd iarăși la sfârșitul acestor câteva fețe de hârtie, ca de atâtea ori în trecut. Aveam impresia că m-am dezvățat a-ți scrie, însă m-am înșelat. Vezi ce faci cu fotografiile pentru carnet și cu analizele
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
cu drag, fostul d-tale profesor, P Todicescu, Iași”. 28 iunie 1972 Iubite domnule Mânăstireanu, Nu am răspuns ultimei scrisori a d-tale, fiind plecat în ținutul Sucevei în anumite interese. M-a impresionat mult scrisoarea d-tale, răscolindu-mi duioase amintiri, când îmi scrii despre fosta mea tovarășă de viață, o ființă superioară. Și m-am întâlnit cu Victor Apostoleanu - a fost pe la mine și m-a întrebat dacă se mai menține hotărârea întâlnirii seriei d-stră, că na mai primit
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
mai multe și mai trainice bucurii în viață. Împliniri tot mai mari în viață, muncă și în viața familială. La mulți ani 1983 ! Soția mea este alături de mine la cele scrise mai sus. Rândurile primite de la Dvs. sunt aducătoare de duioase și nostalgice amintiri bârlădene, apuse pentru totdeauna. Cu toată dragostea, V. Apostoleanu”. Fără să știe de ce se întâmplase la Bârlad, profesorul ieșean punea la poștă altă scrisoare: 19 septembrie 1983 Iubite domnule Mânăstireanu, Scrisoarea primită m-a afectat în mod
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
și sărutări de mână Doamnei. V. Apostoleanu”. Pe o vedere din orașul Roman, foto I. Petcu, Hotel Roman, la 6 noiembrie 1986: „Dragi salutări, din orașul copilăriei mele. Am venit aici cu dorința de a-mi vedea surorile și nepoții. Duioase și nostalgice aduceri aminte, dintr-un trecut îndepărtat, m-au cuprins. * 25 decembrie 1986, Iași Iubite domnule Mânăstireanu, Cu ocazia Sărbătorilor de iarnă și Anul Nou 1987, cu sănătate și fruntea sus, mereu spre alte culmi, tot mai înalte și
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ca pe vremea când trăia soția. Pe de altă parte, eu scot totul din dormitor, fac loc pentru aproximativ 25 de persoane și totul s-a desfășurat sub cele mai bune auspicii. Cadrul intim, familial, a dat aceeași notă de duioasă revedere la ultima noastră întâlnire! Eram acum ca niște adevărate rude apropiate, care serbau un eveniment important. Cu promisiuni că nu vom întrerupe legăturile dintre noi, ne-am despărțit, fiecare mergând la rostul său. Greu a fost pentru mine când
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
amărăciune mă sîcîie. Mă gîndesc că pe la noi nu există această preocupare. Monica a deschis poarta mare, ne-a pregătit loc de parcare la umbră și, încă ținîndu-se bine, ne invită în salonașul ei. Un salonaș plin de amintiri rare, duios întreținute. Tot acolo era și o micuță cățelușă, Pușa, extrem de ageră. De unde o ai ? întreb ca să mă aflu în treabă. N-o recunoști? Era artista cu un punct forte în spectacol. Pușa vine la mine și mi se așează în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Să fie primit. Tu știi că și-a planificat doar trei dinari pe zi? Un litru de lapte și o pîine, e destul pentru ea. Am rîs, am trecut la ale noastre și ne simțeam bine. Povești de acasă, amintiri duioase ne muiau sufletul. Florea povestea cu o savoare rară. Eram asistent, în halat, și făceam analizele chimice ale unei fîntîni din centrul Timișoarei. Lume și fete frumoase se uitau admirativ la mine. Eu, fudul și neatent, trag dintr-o pipetă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
negociabilă. Pur și simplu nu se confirmă. Ajuns în papuci, domesticit prin rutină, erosul cunoaște calmul amărui al relativității. Ideea unei întâlniri „destinale“, pregătită laborios in divinis, încă de la facerea lumii, se transformă într-o metaforă adolescentină, de un romantism duios. „Așa ne-a fost dat!“ e înlocuit prin „Asta i situația!“. Cât despre „unicatul“ experienței, hai să fim serioși! Fiecare om, fiecare generație trec, inevitabil, prin inflamații asemănătoare. „Unicatul“ e ecumenic, global, „general-uman“. Pe scurt, după momentul, mai mult sau
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de a și alege momen tul morții, atunci când o maladie incurabilă sau o suferință atroce devin dezumanizante și împovărătoare pentru cei din jur. În câteva țări, „moartea asistată“ a devenit legală. Un „expert“ binevoitor te trece profesionist dincolo, sub privirile duioase ale familiei. Cei care pledează pentru acest fel de a muri folosesc frecvent sintagma „moarte demnă“, moarte care reușește să evite mizeria umană asociată, de obicei, sfârșitului. Demnitatea ar însemna, în acest caz, eludarea componentei de frică, tristețe și deznădejde
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
madam Carol!“ nu e vorba nici de antimonarhism, nici de critica pedagogiei „burgheze“, ci, înainte de toate, de hazul imanent al unui simplu caraghioslâc. Nu mă grăbesc să evacuez pe „abisalul“ Caragiale, pe expresionistul grotesc, pe antipaticul „nepatriot“ sau pe idilicul duios al unei benigne clase de mijloc. Treacă de la mine și analiza structuralistă a textelor („funcția actanțială“ a scrisorii pierdute). Dar recunosc că, din când în când, mă trezesc spunând prompt: „Mofturi!“ și mă întorc, destins, la deliciile înveselitoare care îmi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
stilul renașterii italiene. Chipurile blânde și ochii ce te urmăreau din toate părțile îmi dădeau sentimentul că icoanele erau în realitate niște ferestre, iar în spatele lor se aflau însăși cei imortalizați etern în ulei. Ce om bun și ce glas duios avea părintele... Tot îmi răsare în minte imaginea mustăcioasă a bunicului când mi-a dăruit o tavă mică de plăcinte, pentru a lucra cot la cot cu bunica. Nu era atât de arțăgos pe cât voia să fie crezut. În fiecare
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
cu colbul drumului, babele de tot bătrâne șed torcând la umbră pe prispă și moșnegii adunați la crâșmă își petrec restul vieții lor bând și povestind. Abia sara, când satul devine centrul vieței pământului ce-l înconjură, se începe acea duioasă armonie câmpenească, idilică și împăciuitoare. Stelele izvorăsc umede și aurite pe jumalțul cel adânc și albastru al cerului, buciumul s-aude pe dealuri, un fum de un miros adormitor împle satul, carile vin cu boii osteniți, scârțâind, din lanuri, oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
gândește-ndată/ Și la trupu-i potrivit// Când privea acea roșață/ Trandafirii ce o au/ I se pare că văpseala/ De pe buzele-i o iau.// De-auzia un stol de pasări/ Ciripind voios pin crâng/ I se pare că pe dânsul/ Tânguind duios îl plâng 172. Pătrunzând miezul problemei, în Trăire și poezie Wihelm Dilthey spune că la temelia creației poetice stă [...] trăirea personală [...]. Punctul de pornire al creației poetice este întotdeauna experiența de viață, ca trăire personală sau ca înțelegere a altor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se poate pretinde că există câte o lună, un cer înstelet și un sunet de corn pentru fiecare loc al globului pământesc. Se poate susține însă că numai cerul acela înstelat, numai acea lună sfântă și clară, numai acel sunet duios al buciumului, îndulcind cu dor de moarte, au marcat prin mister universul fantastic al copilului sensibil și singuratic. Ele au fost și au rămas semne ale mirării existențiale, dar și forme durabile ale unei legături netrădate. Mai palide, se adaugă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
amintiri pe glasuri molcome, venite din alte timpuri. Întocmai ca în poemul baudelairean, Les correspondances, senzațiile (auditive sau vizuale) se întrețes în mod natural abia sara, când satul devine centrul vieței pământului ce-l înconjură și când se începe acea duioasă armonie câmpenească, idilică și împăciuitoare 24. Când ar părea că satul trebuie să adoarmă, trudit de munca istovitoare de peste zi, abia atunci el se arată în toată splendoarea sa, prinzând viață, înviorat de răcoarea serii, uitând cu totul apatia și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sunt îngropați Și foarte mulți boieri. Căci moartea este crudă Dar este tare dreaptă Ea nu mai ține cont De om, că-i de altă teapă. De la mamă-am învățat Ca să recit frumos. Când mă duceam pe dealuri Cântam tare duios De hăulea tot satul De cântecele mele. Și-acum, la această vârstă Îmi amintesc de ele. Oițele pășteau Eu și lor le cântam. Și îmi pun întrebarea La stradă, o mai fi poarta Care a făcut-o bietul tata? Unde
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Să nu mă depărtezi De la fața ta, aliluia, Aliluia, aliluia, slavă ție, Doamne Ucenicii ... Și lumea toată va cunoaște Că sunteți ucenicii mei Când pacea vă iubiți de-a pururi Și va fi dragoste-ntre voi. Așa pe ucenici adesea Duios Iisus îi învăța. Și nu s-a auzit vreodată Mai blândă voce ca a Sa. Și cântă pururi mărire Și slavă biruinței lui. Slăvit să fie-ntotdeauna În veci numele Domnului. Nu mai fi trist o suflete dragă Nu mai
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mai vadă pe fecioru-i Astăzi „domn cu multă carte”! A bătut sfios la poartă, Grabnic i-am ieșit în prag; I s-a umezit privirea De iubire și de drag. Sărutându-i mâna dreaptă, Ea m-a strâns la piept duioasă; Și spunându-i câte toate, Am intrat apoi în casă. În lăuntru-casei mele, Din ce brumă-am adunat Dă prilej ca biata mamă Să se creadă-ntr-un palat. Nu-ndrăznește nici să intre Cu opincile-n picioare; Și cu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
trecut. Nu e nici un nume din Societatea vechiului muzeu și nici o aluzie la anii de închisoare și torționarii care-au încercat să-l distrugă, ci, dimpotrivă: în cele aproape 500 de pagini ale cărții e o istorie densă, emoționantă, enciclopedică, duioasă, captivantă a unei lumi de creatori, extrem de mulți și de feluriți; unii împliniți și vestiți în țară și străinătate, alții știuți și cunoscuți doar în epocă sau pe plan local, dar toți legați între ei prin fire tainice și trainice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
tem de moarte, ba chiar o doresc și, atunci când vine, o salută cu surâsul pe buze. Îmi vine-n minte chipul femeii pe care am întâlnit-o la templul din Eryx. Mâinile ei tandre mi-au dat mângâieri atât de duioase; ea a fost aceea care mi-a sugerat să vin la Tomis, afirmând că, tocmai în acest locus amoenus, aveam să-mi găsesc mântuirea. Medeea Copilă neștiutoare, n-a fost prea greu să cazi în plasa ambiguuă a iubirii, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
acea zi, casa din Roma părea să se opună îndârjit plecării mele. Fiecare ungher și fiece lucru reprezentau tot atâtea clipe din viața mea trăită, de care mi-era extrem de greu să mă despart. Am început să mângâi cât mai duios tot ce era în jur cu privirile: aș fi vrut să iau orice lucru cu mine, toate obiectele acelea neînsemnate ce se lăsaseră atinse de mâna mea, care mă cuceriseră prin prezența lor în intimitatea mea și de care mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a epocii noastre contemporane.”2 O anticipație la fel de fericită - în cazul lui D. R. Popescu: „Autor până acum, ca proză narativă, al unui roman (Vara olteniloră, al unui volum de nuvele (Doră, iar mai de curând al unei nuvele singuratice (Duios Anastasia treceaă, e posibil ca D. R. Popescu să-și fi limpezit de pe acum unele constante ale viitoarei lui cariere de prozator.” 3 Anticipare optimistă, confirmată strălucit de scriitorul de astăzi. 1 Pagini de critică literară, vol. I, p. 183
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
soare, cântecul, strălucește, iarba, aripioara, Îndeamna. 2. Jocul Cuvinte cu Înțeles opus (Dacă nu-i așa, cum e?): mic - ......... harnic.............. gros - ......... frumos.............. 3. Jocul Găsește Însușirea potrivită (din paranteză): mama - ......... tata............. bunica - ......... ....bunicul............. (blândă, Înalt, bătrân, puternic, Înțelept, harnică, slăbuță, duioasă, gospodină). 4. Jocul Cuvintele Încurcate: Razele soarelui sunt mai ........ veseli Pasările călătoare pleacă În țările ..... palide Elevii merg spre școală ........ voioase Pe ogoare răsună glasuri ......... calde FIȘE DE LUCRU CLASA a Il-a 1. Găsește semnele de punctuație din textul
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
Ana-Maria - Cls. I C Bunica În timpul vacanțelor merg la bunici. Uneori Îi vizitez și la sfârșitul săptămânii. În casa bunicilor petrec clipe minunate. Ei Îmi fac multe suprize plăcute. Bunica mea este micuță, uscățivă, cu parul nins și ochii mici, duioși. De câte ori Îmi vorbește, glasul ei dulce este plăcut ca soarele de vară.Când mă vede,chipul ei se Înveselește. În odaia bunicii este cald și liniște. Pe pereți sunt laicere, iar divanul bătrân este plin de cărți și jucării. Cu
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]