5,880 matches
-
oră nu era voie să plecăm acasă. Fixat de secretarul O.B. și întărit de directoare, acest orar nu se schimba. Costică care, către ora cinci se înființa în fiecare seară la cămin, ne supraveghea. Băiat bun, dînsul scotea din dulap jocul de remi în care devenise as. De aceea îl și porecleam Hant, fapt care îi făcea plăcere Pronunțînd corect cuvîntul, dovadă că citea broșurile cu rîvnă, odată secretarul îmi ceru o recenzie. Am propus subiectul Robinson Crusoe. În timp ce vorbeam
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
masă, fetele își pierd sărita și se rostogolesc pe tăblie, hohotind isteric. M-am dus să mă culc. În lampă gazul se terminase, așa că am aprins lumînarea; mă lungii cu mîinile sub cap pe pat. Gras, un șoricel apăru de sub dulap. Ridicîndu-se în două lăbuțe, cu ochișori ca de neghină cercetă atent odaia. „Iată un ins fără probleme” mi-am zis eu cu invidie. Apucînd o cale cunoscută, șoricelul tipăi grăbit către sacul cu nuci, căci doamna Tomulescu, între altele, îmi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
la el În casă. Odaia În care se lăuda mucosul c-a intrat e plină de n-ai unde arunca un ac cu calabalâcul din alte Încăperi, că grecul s-a apucat de zugrăvit. Iar În dreptul ferestruicii e proptit un dulap greu, din lemn de nuc, moștenire de la Costas Dagdelinis, bătrânul. Mi-am văzut de cititul meu și i-am lăsat În boii lor pe sclifosiți. Abia după ceva vreme am băgat de seamă că de la ultima masă plecase, cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
niște draci, jucau lapte-gros ori poarca. Când Îi venea vremea să se coacă, se cățărau În cireșul amar ce se Înălța, singuratic, pe obrazul spân al coastei. În primărie duhnea a tutun stătut și a praf, iar hârțoagele de prin dulapuri răspândeau iz de mucegai. Secretarul, despre care se știa că era omul celor care nu-l aleseseră, Îl lăsa să se descurce singur și să greșească. Îi aducea la semnat hârtii pe care nu avea vreme să le citească ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a mamei, un fier de călcat ce se umple cu jar și care netezea ca nealtul, dar și cu valoare artistică dată de capacul dantelat și mânerul În formă de sirenă cu sânii feciorelnici goi și coadă solzoasă de pește , dulapuri din lemn masiv, lada de zestre a mamei adusă - cu multe generații În urmă - ca marfă de contrabandă din țara nu tocmai prietenă pe ai cărei negustori sași oamenii lui vodă Țepeș Îi vămuiau la sânge chiar și la modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu băiat și, când se dusese la primărie să Înregistreze nașterea, el un singur nume avea În cap și pe-ăla Îl rostea de fiecare dată când secretarul țipa la el, lovea cu pumnul În masă și cu piciorul În dulapurile de fier care bubuiau Îndelung și-i produceau fioroase dureri de cap fericitului și bietului tată, copleșit de vinișor roșu și neînțelegând cu nici un chip de ce se rățoia atâta slujbașul. În cele din urmă, secretarul se liniștise brusc, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
potopit de emoția unei atât de grele alegeri, mergea Încruntat și foarte grav, pipăia ca un cunoscător materialul din care erau făcute niște fuste, ceruse o pereche de șosete cenușii, Împletite grosolan, așa cum văzuse Într-un străvechi sertar al unui dulap șchiop din odaia bunicii sale bune. Deasupra dulapului cu lemnul găurit de cari era așezat la loc de cinste, lângă o icoană care Îl Înfățișa pe Iisus rugându-se pe Muntele Măslinilor, un ștergar cusut de bunica cea bună pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mergea Încruntat și foarte grav, pipăia ca un cunoscător materialul din care erau făcute niște fuste, ceruse o pereche de șosete cenușii, Împletite grosolan, așa cum văzuse Într-un străvechi sertar al unui dulap șchiop din odaia bunicii sale bune. Deasupra dulapului cu lemnul găurit de cari era așezat la loc de cinste, lângă o icoană care Îl Înfățișa pe Iisus rugându-se pe Muntele Măslinilor, un ștergar cusut de bunica cea bună pe când Încă nu se măritase. Ștergarul Înfățișa un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țeava, azvârlise mecanismele cât colo, confiscase capsele și, cu un ciocan, le bubuise pe toate, iar tuburile turtite de alamă roșiatică le aruncase Împreună cu alicele În hazna. Se repezise acasă, cotrobăise În fundul prăfuit și plin de lucruri inutile al unui dulap din magazie și scosese - spre adânca deznădejde și presimțire a morții Încercate de sufletul tremurător al lui Ectoraș - câteva cartușe vechi și adevărate de vânătoare, cu partea de metal coclită. Le distrusese Învelișul de carton, răspândise prin curte iarba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
își face loc pe fereastră, primul lui țipăt ce spune mumii și lumii: Eu sunt! Sunt stăpân pe pământ! Primii pași îi va face între scaun și masă, pe scoarța rărită și roasă ce ‐ am adus‐ o cu noi ... Colțul dulapului va păstra amintirea primu lui cucui, ‐ Usciorul ușii, semnele creșterii, fereastra îi va aduce ‐ nainte lumea de schele unde încă zidim ‐ să dureze pereții - anii și sufletul generației mele ... Iar casa însăși n‐are să uite nicicând primul țipăt, rămas în
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
regrete! spuse cu glas tare Nobunaga. Ranmaru îi auzi strigătul și alergă înăuntru. Stăpânul său, îmbrăcat cu un kimono de mătase albă, zăcea deja cu fața în jos pe podea, îmbrățișând un șuvoi de sânge proaspăt. Ranmaru scoase ușile unui dulap scund și le depuse peste corpul neînsuflețit al lui Nobunaga, ca și cum ar fi alcătuit un sicriu. Închizând liniștit ușa la loc, se îndepărtă de alcov. Apucă sabia cea scurtă cu care s-ar fi putut să-și facă și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Pe jos erau țoale din cordele viu colorate, pe pereți domnea o întreagă lume pierdută în fotografii îngălbenite de timp. Mai erau două paturi cu tăblii înalte, așezate în paralel, iar la mijloc, lipit de peretele din față, străjuia un dulap din lemn pentru vase, dar nu numai, putea fi și o masă pentru scris, după cum aveam să descopăr mai târziu. Cât timp discută cu mama, eu nu mă mai săturam să privesc oamenii caremi zâmbeau nepăsători din poze. Când plecăm
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
încolo? a izbucnit ea. Ție îți convine să-mi spui s-o las încolo. Doar nu ești tu ăla care trebuie să pună curcanul la cuptor și să-l învelească în folie de aluminiu și care nu mai găsește în dulap decât rola goală. Nu curcanul tău e ăla care ajunge mai uscat decât Sahara! —Mary, te rog, pentru numele lui Dumnezeu... — Măcar dacă mi-ar fi spus c-a terminat-o. N-ar mai fi fost așa de grav. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
toate hainele lui Helen, numai că soră-mea era micuță și firavă, iar eu aveam 1,74, așa că nu avea nici un rost să iau altceva decât chestiile cu măsuri universale. în afara faptului că momentul în care Helen ar fi deschis dulapul și ar fi descoperit că-i dispăruseră toate hainele ar fi fost de-a dreptul hilar. în timp ce mă izbeam de zidurile cu varul sărit, chinuindu-mă să urc treptele îmbrăcate în linoleum, mi-am blestemat ghinionul care făcuse ca vizita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
toate chestiile haioase care se fac cu alge! OK, mi-am spus morocănoasă, de parcă n-aș fi vrut să-ncetez cu plânsul de milă. Fără prea mare tragere de inimă, mi-am despachetat câteva lucruri. Asta până când am descoperit că dulapul și așa micuț era plin până la refuz cu hainele lui Chaquie. Așa că, în speranța că voi întâlni ceva celebrități în grupul lui Josephine, mi-am refăcut machiajul și m-am forțat să cobor la parter. Dădusem o adevărată luptă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tatăl tău? a întrebat Josephine. —Aaaaaa, a trecut mult timp de când a dat ortu’ popii... —Spune-ne ce-ți amintești, a spus ea fermă. Cum arăta? — Era un bărbat solid și arătos, a răspuns John Joe rar. Era înalt cât dulapul. Și putea să care câte-un bou la fiecare subsuoară. Care e cea mai veche amintire pe care o ai despre el? John Joe s-a gândit îndelung, holbându-se înapoi, în trecut. Am fost foarte surprinsă când a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe Celine să-mi dea un timbru, ea mi-a răspuns: —Sigur. Adu-mi scrisoarea și după ce-o citesc îți spun dacă ai voie s-o trimiți sau nu. Eram atât de furioasă că m-am dus țintă la dulapul cu produse de cofetărie, am deschis larg ușa și am așteptat să fiu îngropată sub avalanșa de ciocolată de duminică seara. O clipă am ezitat, încercând să găsesc puterea să mă abțin. Dar, când Chris a spus „Dumnezeule, sora aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
gură. Când terminam, eclerurile lui Margaret erau neatinse. Normal că atunci începea să-mi pară rău că nu le păstrasem și eu și începeam să le vreau pe ale ei. Luni de zile, oul de Paște a stat cocoțat pe dulapul din camera noastră, făcându-mi cu ochiul și ademenindu-mă cu hârtia lui roșie și strălucitoare. Tânjeam după el cu fiecare centimetru din trupușorul meu grăsuț. Eram obsedată de el. — Când crezi c-o să-l mănânci? o întrebam pe Margaret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am vrut să mănânc decât punguța de celofan cu bombonele Beano din mijloc. Planul meu era să învelesc oul la loc în staniolul ăla roșu, să-l bag înapoi în cutia de carton și să-l pun din nou pe dulap. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Și dacă Margaret se hotăra vreodată să-l mănânce și descoperea că-i lipsește punguța cu bombonele, putea să creadă că oul fusese defect din fabrică. Ba chiar aș fi putut spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ceea ce se traducea printr-o excursie de câteva ore în care mama stătea în picioare lângă gard și vorbea cu doamna Kilfeather, mama Angelei, cea cu bucle blonde și angelice. Am târât un scaun galben, din răchită împletită, până lângă dulapul maro, masiv îdulapurile încastrate, albe, subțiri, care păreau făcute din plastic se aflau încă într-un viitor îndepărtat. Astfel de dulapuri erau considerate niște obiecte care-ți ușurează viața, iar în casa noastră nu exista așa ceva.). M-am suit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Kilfeather, mama Angelei, cea cu bucle blonde și angelice. Am târât un scaun galben, din răchită împletită, până lângă dulapul maro, masiv îdulapurile încastrate, albe, subțiri, care păreau făcute din plastic se aflau încă într-un viitor îndepărtat. Astfel de dulapuri erau considerate niște obiecte care-ți ușurează viața, iar în casa noastră nu exista așa ceva.). M-am suit pe scaun și m-am ridicat pe vârfuri, întinzând o mână ca să ajung la ou. îmi repetasem de nenumărate ori că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ajungând în cele din urmă la un compromis. Puteam să mănânc jumătate. Cealaltă jumătate aveam s-o acopăr la loc cu hârtia roșie, după care aveam s-o bag din nou în cutie, iar cutia intenționam s-o pun pe dulap, cu partea cea bună în față, astfel încât Margaret să nu observe nimic. încrezătoare în planul meu, mândră de cât de inteligentă eram, am luat în mână o jumătate din oul de Paște al lui Margaret și, gâfâind ușor de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
eclerurile mele Cadbury. Dar fă în așa fel încât să nu fiu prinsă. în cele din urmă, am reușit să proptesc resturile oului în fereastra din față a cutiei. Apoi am închis capacul și am pus cutia la loc, pe dulap. M-am convins că arăta bine. Partea din față era perfectă. Nici nu-ți dădeai seama că partea din spate nu mai exista. Oul de Paște al lui Margaret era ca bărbatul pe care-l găsiseră în mlaștina lui O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu Claire și Margaret. Nu pot. Sunt în piscina Hildei Shaw. Pauză. —Mami, de ce e iarba? De ce e iarba cum, Rach...?) în orice caz, mi-am spus că oul de Paște rearanjat al lui Margaret arăta foarte bine sus pe dulap. Liniștită, m-am dus să verific ce făcea mama. Era tot în grădină, vorbind cu doamna Nagle. Despre ce vorbesc? m-am întrebat. Și cum de pot să vorbească atâta? Adulții erau ciudați. Mai ales când venea vorba de spart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ar fi fost așa de simplu să... Nu! Nu trebuie, mi-am reamintit. Dar de ce nu? o altă voce a încercat să mă convingă. Dă-i înainte, n-o să se supere. Așa că m-am întors la locul crimei. înapoi la dulap, sus pe scaun și jos cu oul de Paște. De data asta l-am mâncat pe tot și n-a mai rămas nimic de pus în cutie pe post de fațadă. Frica și rușinea au revenit, dar într-o formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]