2,935 matches
-
ne-ntâlnim. Ai uitat? — A trebuit să plec din oraș. Chestiuni profesionale. — Ai fi putut să mă suni. Dacă nu mi-ai fi spus despre ascunzătoarea asta a ta, aș fi crezut că ai murit. — Madeleine, pentru numele lui Dumnezeu... — Dulceață, trebuie să te văd. Mâine dau jos literele alea din semnul cu Hollywoodland și demolează niște bungalow-uri pe care tati le deține acolo sus. Bucky, treaba asta a scăpat de ochii până acum primăriei, dar tati a cumpărat pământul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
după lăsarea întunericului. Tocmai ieșeam din mașină, ca să-mi mai dezmorțesc picioarele, când am auzit: — Bucky? Tu ești? Era Jane Chambers, care își plimba spanielul maro cu alb. M-am simțit ca un copil prins cu mâna în chiseaua cu dulceață. — Bună, Jane. — Bună și ție. Ce faci? Spionezi? Te ții după Madeleine? Mi-am amintit de conversația noastră despre familia Sprague. — Savurez aerul proaspăt al serii. Cum îți sună? — A minciună. Vrei să bei ceva răcoritor la mine? Am aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
umbrelă de pe hol și păși afară În ploaie. Apa Înghețată lovea cu zgomot pânza umbrelei În timp ce Îl aștepta pe Colin Miller să urce treptele. — Comisare! spuse Miller zâmbind. Nu te-am mai văzut de mult! Ești În continuare escortat de dulceața aia de... Zâmbetul i se lăți și mai tare În momentul În care o văzu pe Watson privindu-l Încruntată din ușă. — Polițisto! Tocmai vorbeam despre tine! — Ce vrei? Vocea Îi era mai rece chiar decât acea după-amiază cenușie. — Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
indiferent cum progresăm și prin ce etape ne definim și ne redefinim în această lume, descoperind ceea ce ne este benefic să fim. Învățăm de la natură să zburăm ca păsările, să fim neînfricați ca leii, să apărăm ceea ce iubim, să avem dulceața mierii și limpezimea apei, să fim frumoși ca pomii înfloriți și miraculoși ca înnoirea primăverii, să creștem ca grâul auriu, să ajungem înțelepți și infiniți ca cerul și oceanele... să ne simțim eterni ca munții și rapizi ca apele râurilor
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
o veioză. Izzie își vârâ capul sub pătură și mormăi: — Cât e ceasul? — E aproape unsprezece și nu știu cum sunteți voi, dar eu n-am niciun chef să ies în oraș acum. Se aplecă și o sărută pe Izzie pe frunte. Dulceață? Vrei să te culci? Izzie nu reuși să îngaime decât “Ahââm”. — Nici eu n-am chef, mormăi Emmy. Petrecea șaizeci și cinci de ore pe săptămână în restaurante și întotdeauna se bucura dacă avea ocazia să rămână acasă. Nu se relaxa deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de mine, Emmy, nu m-am gândit niciodată c-o să pierd șirul bărbaților cu care ieși tu. Oare Adriana era supărată pe Emmy? O judeca? Să îndrăznească să creadă că poate o invidia? — Rafi e drăguț și inteligent, e o dulceață. Ne-am simțit foarte bine împreună. — Să nu uităm că e evreu, a zis Adriana, iar Emmy parcă o și vedea arătând mustrătoare cu degetul. Știm cu toții ce înseamnă asta...soțul ideal! Emmy a oftat teatral. — Acum șase luni, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
sunt cam speriați. Și obosiți. Eu, ăă, mai aveam niște zile de concediu și m-am gândit că aș putea să stau până târziu, așa că m-am oferit să am eu grijă de copil noaptea. Clătină din cap. E o dulceață. Leigh și Adriana se uitară una la alta. Pe fruntea tipului ăstuia ar putea foarte bine să scrie VIITORUL TATĂ AL COPIILOR LUI EMMY. — Oh, ce drăguț! făcu Emmy uitând imediat de toată furia și dezamăgirea. Cumnata ta se mulge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și frumoasei lui consoarte le plăcea mîncarea chinezească - ceva pe care părinții lui rareori puneau gura - iar cămara era plină, precum depozitul unui comprador chinez, cu intestine și fructe uscate. Exista totuși o singură cutie de lapte condensat, de o dulceață și savoare pe care Jim nu și le mai amintea. Bău laptele șezînd la masa de lucru din biroul stomatologului, În timp ce dinții Îi zîmbeau, apoi adormi Într-un dormitor de la etaj, În așternuturi de mătase, pline de parfumul trupului femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În Piața Palatului. Lângă restaurantul „CINA” stă un brad Înalt până la cer În mijlocul Orășelului Copiilor. Câte nu și-ar dori, dar se alege doar cu o vată de zahăr și semințe de susan Încremenite În zahăr ars. În timp ce mușcă din dulceața mincinoasă și fadă ca aerul, are puterea să mai simtă și azi frigul care Îi Înțeapă degetele de la picioare. Îl strâng ghetele din cauza ciorapului de lână, croșetat de bunica. Din anul 1954, am urmat clasele primare la Școala nr. 48
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de alpaca englezească și unul de fier. Mereu când vin țiganii ea dă la spoit serviciul de fier. De când a murit domnul Ursu, madam Ursu mănâncă numai cu serviciul de fier. Lingurițele de argint sau de alpaca le scoate la dulceață sau la șerbet numai când vine lumina de plată sau poștașul cu scrisori din Brazilia. Azi au venit țiganii. Așa că te-ai plictisit să vezi cum calcă mama ta cămășile apretate și te duci În curte să-i vezi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
influența, deține puteri imense. Specialiștii sovietici În genetică au obținut deja vizoni cu blana de culoarea dorită, inclusiv albastră. Ei au selecționat și un mic animal cu blana prețioasă - „mura” - care nu exista până acum În natură. Tu mănânci o dulceață de mure. Ești În vizită. În casă la Remus Doctor miroase a iod, a busuioc și a naftalină Învechită. Mobilele sunt de nuc lustruit cu uși și sertare burtoase de care atârnă mânere de bronz. Farfuriile stau aliniate pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Sonata În La major pentru vioară și pian de César Franck. Nu ești Încă student. Ai lucrat În schimbul de noapte, acum ești delegat neutru la Inspecția Comercială de Stat, ai descărcat toată noaptea un tren de sare, cinci vagoane cu dulceață și două cu vinete În ulei și fasole la I.C.R.A. Vamă, ai avut ceva lipsuri, de ce naiba muncitorii care descarcă preferă să fure dulceață de nuci și cutiile de vinete În ulei? Cearta nesfârșită cu gestionarul depozitului, că trenul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
la Inspecția Comercială de Stat, ai descărcat toată noaptea un tren de sare, cinci vagoane cu dulceață și două cu vinete În ulei și fasole la I.C.R.A. Vamă, ai avut ceva lipsuri, de ce naiba muncitorii care descarcă preferă să fure dulceață de nuci și cutiile de vinete În ulei? Cearta nesfârșită cu gestionarul depozitului, că trenul a stat câteva zile pe șină și a intrat umezeală În sare, ce să facă el cu plus În gestiune. Programul continuă cu „Ciclu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Uzina vie. Lângă turnul Bisericii, vizavi de teatru, Între tufele Încă verzi, În iarba prăfuită doarme un bărbat fericit. Care a găsit calea. În jurul lui câteva sticluțe de frecție Diana, goale. Pe un cotor de pară o viespe suge disperată dulceața fructului parfumat. Drumul tău este spre hotel. În hol dai nas În nas cu Cristian Țopescu Îmbrăcat În uniformă militară. Steaua joacă În deplasare. La restaurant se bea puternic. Vermut, Quik și vin la kil. În cameră, după ce citești o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cezariană la urgență. Era o gâză minusculă născută cu două luni mai devreme zăcând Într-un incubator, și Claudia s-a decis că nu-l mai vrea. —Ce? Nu și-a vrut propriul copil? Vrei să zici că a respins dulceața asta de bebeluș? De ce? Are un handicap. Chanel se Încruntă. —Ce handicap? N-are nici urmă de handicap. E absolut perfect. —Nu, nu e. E roșcat. Nu și-a mai vrut propriul copil pentru că e roșcat. — Hai, mă, replică Ruby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
călătoriei de întoarcere, vorbim puțin. La un moment dat Italia spune: — Ți-e rușine cu mine, nu-i așa? O zice fără să mă privească, ghemuită pe scaun, fixând strada. Sacul ei patchwork e plin cu cutiuțe de miere și dulceață de la micul dejun, pe care le-a pus deoparte în fiecare dimineață. Zâmbesc, întind mâna și aranjez oglinda retrovizoare. Capul mi-e plin de gânduri confuze, care se amestecă între ele, fără nici o legătură precisă. Azi dimineață a telefonat Elsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Părinții Elsei s-au plimbat toată ziua între patul fiicei și nursery. Sosiră rude îndepărtate și prieteni apropiați. Bunica Nora vorbea, îi întreținea pe vizitatori, stabilea asemănări cu tine. În pauzele dintre o vizită și alta aranja lucrurile din salon, dulcețurile, florile în vaze. Manierele ei, ca întotdeauna, prea grijulii, o deranjau pe Elsa, care stătea pierdută în pat, cu mâinile încrucișate pe umflătura burții și brățara de gumă roz la încheietura mâinii. Când îmi întâlnea privirea, ridica din sprâncene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
luase de la barul benzinăriei. Îl rupse și îl goli în gură. Eram atât de aproape, încât am auzit zgomotul firișoarelor de zahăr sub dinții lui, un hârșâit care mă făcu să mă cutremur. Își mișcă limba pe palat să simtă dulceața care se amestecase probabil cu saliva. Privi în jos, unde priveam eu, la întunericul povârnișului pe care pluteau lumini. — Nu știu, spuse. — Ce? — Este nedrept să mori. Înghiți ultima picătură de salivă îndulcită. — Și totuși, e drept. Am privit spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
propriu, le „mănâncă“, după cum spune Unamuno, și le metabolizează, le transformă în propria-i substanță vitală, în timp ce și el, deopotrivă, își proiectează-n ele propriu-i statut existențial, pe care și-l recuperează apoi dramatic modificat, pătruns de amărăciune sau dulceață, într-o cascadă de schimburi și substituiri ontologice reciproce: în urma unor asemenea lecturi nici cartea, nici cititorul ei nu rămân la fel. Cartea sau cărțile-vortex ajung astfel să aparțină cu drepturi depline și cititorului, care își asumă în raport cu ea/ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mă puteam gândi să-l fac pe Jugo de la Raza al meu să se plimbe decât prin Gand și Geneva și Lucerna și Veneția și Florența... Astăzi l-aș pune să se plimbe prin această idilică țară bască franceză care dulceții Franței îi adaugă preadulcele acrișor al Țării Bascilor a mea. Ar lua-o de-a lungul malurilor tihnite ale umilului râu Nivelle, printre domoale pășuni de smarald, pe lângă Ascain, și la poalele muntelui Larrún - alt derivat de la larra, pășune -, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o arătase și am încuviințat. Și ați avut un orgasm satisfăcător? Nici o disfuncție? Se simți o adiere lascivă dinspre biroul lui. Nici o disfuncție, am murmurat. — Dar soția dumneavoastră? Ea a avut orgasm? Soția mea, doctore, nu e treaba ta. Nici dulceața gurii ei care te înghite cu totul sau curbura șezutului ei, cum l-am numi dacă ar călări un cal, nici geamătul înfiorat care îmi amintește întotdeauna de notele trompetei lui Bunny Berigan la finalul melodiei „I Can’t Get
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cincizeci și patru de ani și, din pricina vieții sale solitare, se obișnuise să vorbească uneori singur. I se părea un lucru firesc, ca și restul maniilor sale de burlac bătrân, de pildă, faptul că rătăcea tot timpul capacul borcanului de dulceață, că Își tăia părul numai dintr-o nară, uitând de a doua, că Își descheia fermoarul pantalonilor În drum spre baie pentru a economisi timp, că nu nimerea vasul de toaletă când Începea să facă pipi sau că trăgea apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de zaharină și două lingurițe de cafea solubilă, apoi se duse să-și facă patul. Lupta cu cuvertura Îi luă trei-patru minute. Când se Întoarse În bucătărie Își dădu seama că uitase frigiderul deschis peste noapte. Scoase din el margarina, dulceața și un iaurt pe care Îl Începuse ieri, dar descoperi că un gândac tâmpit hotărâse să se sinucidă exact În iaurtul deschis. Încercă să pescuiască Încet cadavrul cu o linguriță, dar nu reuși decât să-l scufunde. Aruncă iaurtul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de ritual, chiuveta și closetul. Abia apoi se așezau să bea Încă o cafea, să se contrazică În legătură cu poezia angajată politic sau cu guvernul de unitate națională, Nina fumând țigară după țigară, iar Fima Înfulecând o felie de pâine cu dulceață după alta. Nu era niciodată În stare să reziste pâinii negre și calde pe care i-o aducea ea de la o mică brutărie gruzină. Bucătăria lui Fima părea veșnic părăsită În grabă. Sticle goale și coji de ouă sub chiuvetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pâinii negre și calde pe care i-o aducea ea de la o mică brutărie gruzină. Bucătăria lui Fima părea veșnic părăsită În grabă. Sticle goale și coji de ouă sub chiuvetă, borcane deschise pe blatul de bucătărie, pete uscate de dulceață, iaurturi Începute, cutii cu lapte Înăcrit, firimituri și insule lipicioase pe masă. Uneori Nina, cuprinsă de o fervoare misionară, Își sufleca o mânecă, Își punea o mănușă de cauciuc și, cu o țigară aprinsă În colțul gurii, parcă lipită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]