KorAP: Find »[drukola/base=ebraic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...84 85 86 ...217 >

5,416 matches

Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421

sfârșitul secolului al VIII-lea, după cucerirea arabă. Adoptarea târzie a codexului de către evrei, ce coincide de fapt cu cristalizarea versiunii masoretice a Bibliei ebraice, poate reflecta totodată natura orală a transmiterii literaturii ebraice postbiblice - talmudică și midrașică. Primele codice ebraice cunoscute au fost scrise la începutul secolului al X-lea, în Orientul Mijlociu 4. Codicele ebraice din secolul al XI-lea, care s-au păstrat, provin din Italia și Maghreb, iar cele datate în secolul al XII-lea provin din Peninsula

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
coincide de fapt cu cristalizarea versiunii masoretice a Bibliei ebraice, poate reflecta totodată natura orală a transmiterii literaturii ebraice postbiblice - talmudică și midrașică. Primele codice ebraice cunoscute au fost scrise la începutul secolului al X-lea, în Orientul Mijlociu 4. Codicele ebraice din secolul al XI-lea, care s-au păstrat, provin din Italia și Maghreb, iar cele datate în secolul al XII-lea provin din Peninsula Iberică, Franța, Germania, Anglia și Bizanț; în mod surprinzător, numărul codicelor ebraice datate în secolul

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Orientul Mijlociu 4. Codicele ebraice din secolul al XI-lea, care s-au păstrat, provin din Italia și Maghreb, iar cele datate în secolul al XII-lea provin din Peninsula Iberică, Franța, Germania, Anglia și Bizanț; în mod surprinzător, numărul codicelor ebraice datate în secolul al XIII-lea este destul de mic, mai ales în afara Orientului Mijlociu, secolul al XV-lea este cel mai bogat, mai mult din jumătatea codicelor scrise până în 1540 datând din acest secol 1. Pe lângă cultura iudaică, codicele ebraice

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
ebraice datate în secolul al XIII-lea este destul de mic, mai ales în afara Orientului Mijlociu, secolul al XV-lea este cel mai bogat, mai mult din jumătatea codicelor scrise până în 1540 datând din acest secol 1. Pe lângă cultura iudaică, codicele ebraice medievale reflectă tradițiile scribale, practicile tehnice, principiile care stau la baza întocmirii unui codex precum și tipologiile caligrafice specifice civilizațiilor și culturilor din Apus și din Orient. Beit Arie2 a demonstrat că putem vorbi despre cinci entități geoculturale în cadrul cărora se

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
tradițiile scribale, practicile tehnice, principiile care stau la baza întocmirii unui codex precum și tipologiile caligrafice specifice civilizațiilor și culturilor din Apus și din Orient. Beit Arie2 a demonstrat că putem vorbi despre cinci entități geoculturale în cadrul cărora se întâlnesc codice ebraice medievale: 1. așkenazică: centrul și nordul Franței medievale, Germania medievală, Anglia; 2. italiană; 3. bizantină: Turcia Apuseană, Grecia, Balcanii, Creta; 4. sefaradică: Spania, Portugalia, Provence, Maroc, Alegeria, Tunisia; 5. orientală: Yemen, Egipt, Palestina, Siria, Turcia Răsăriteană, Iraq, Persia, Bukkara, Uzbekistan

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
2. italiană; 3. bizantină: Turcia Apuseană, Grecia, Balcanii, Creta; 4. sefaradică: Spania, Portugalia, Provence, Maroc, Alegeria, Tunisia; 5. orientală: Yemen, Egipt, Palestina, Siria, Turcia Răsăriteană, Iraq, Persia, Bukkara, Uzbekistan. Orice încercare de clasificare a diferitelor stiluri și caracteristici ale codicelor ebraice medievale trebuie să țină cont de regiunile religiilor și culturilor dominante în momentul introducerii codexului ebraic. Clasificarea caracteristicilor tehnice ale întocmirii codicelor ebraice medievale a demonstrat puternica stereotipie a componentelor codicologice specifice fiecărei arii geoculturale. În același timp, asemănările între

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Tunisia; 5. orientală: Yemen, Egipt, Palestina, Siria, Turcia Răsăriteană, Iraq, Persia, Bukkara, Uzbekistan. Orice încercare de clasificare a diferitelor stiluri și caracteristici ale codicelor ebraice medievale trebuie să țină cont de regiunile religiilor și culturilor dominante în momentul introducerii codexului ebraic. Clasificarea caracteristicilor tehnice ale întocmirii codicelor ebraice medievale a demonstrat puternica stereotipie a componentelor codicologice specifice fiecărei arii geoculturale. În același timp, asemănările între practicile scribale existente în cadrul aceluiași spațiu cultural au condus la stabilirea unei tipologii codicologice a manuscriselor

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Turcia Răsăriteană, Iraq, Persia, Bukkara, Uzbekistan. Orice încercare de clasificare a diferitelor stiluri și caracteristici ale codicelor ebraice medievale trebuie să țină cont de regiunile religiilor și culturilor dominante în momentul introducerii codexului ebraic. Clasificarea caracteristicilor tehnice ale întocmirii codicelor ebraice medievale a demonstrat puternica stereotipie a componentelor codicologice specifice fiecărei arii geoculturale. În același timp, asemănările între practicile scribale existente în cadrul aceluiași spațiu cultural au condus la stabilirea unei tipologii codicologice a manuscriselor ebraice 3. Prin urmare, practicile scribale iudaice

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Clasificarea caracteristicilor tehnice ale întocmirii codicelor ebraice medievale a demonstrat puternica stereotipie a componentelor codicologice specifice fiecărei arii geoculturale. În același timp, asemănările între practicile scribale existente în cadrul aceluiași spațiu cultural au condus la stabilirea unei tipologii codicologice a manuscriselor ebraice 3. Prin urmare, practicile scribale iudaice din Evul Mediu pot fi împărțite în trei categorii importante: 1. Practici specifice teritoriilor aflate sub stăpânire musulmană, atât în Apus, cât și în Răsărit, puternic influențate de caligrafia arabă, în care ca instrument

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
asemănătoare celor utilizate la întocmirea codicelor latine. Ca instrument de scris, predomină pana. 3. Practici specifice Imperiului Bizantin (înainte de cădere), influențate de caligrafia greacă 1. 5tc "5" Manuscrisele Vechiului Testamenttc "Manuscrisele Vechiului Testament" Până la jumătatea secolului XX, majoritatea manuscriselor Bibliei ebraice erau de origine medievală; cercetătorii au comparat sute de astfel de manuscrise și au compilat din ele liste cu texte deviante, așa cum este, de exemplu, ediția Kennicott a Vetus Testamentum Hebraicum cum variis lectionibus (1776-1780), care unește peste 615 manuscrise

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
de manuscrise și au compilat din ele liste cu texte deviante, așa cum este, de exemplu, ediția Kennicott a Vetus Testamentum Hebraicum cum variis lectionibus (1776-1780), care unește peste 615 manuscrise și 52 de ediții tipărite ale unor părți din Biblia ebraică; colecția lui De Rossi, Variae lectiones Veteris Testamenti (1784-1788), cu 731 de manuscrise și 300 de ediții tipărite ale unor părți din Biblia ebraică 1. În cursul secolului al XIX-lea, diferite librării din Europa aveau deja pe rafturile lor

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
1776-1780), care unește peste 615 manuscrise și 52 de ediții tipărite ale unor părți din Biblia ebraică; colecția lui De Rossi, Variae lectiones Veteris Testamenti (1784-1788), cu 731 de manuscrise și 300 de ediții tipărite ale unor părți din Biblia ebraică 1. În cursul secolului al XIX-lea, diferite librării din Europa aveau deja pe rafturile lor multe liste cu manuscrise, a căror importanță a fost îndelung dezbătută, motivele principale fiind inspirația și principiul sola Scriptura. Dacă Biblia reprezintă singura normă

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
inspirația și principiul sola Scriptura. Dacă Biblia reprezintă singura normă în doctrina Bisericii, se pune întrebarea: la care Biblie ne referim? Așa cum am mai spus, răspunsul la această întrebare era foarte clar pentru reformați și pentru succesorii lor: la Biblia ebraică. Însă dacă Biblia este inspirată, atunci cum se explică diferențele dintre manuscrise? 5.1. Manuscrisele Ben Așertc "5.1. Manuscrisele Ben Așer" 5.1.1. Codex Aleppotc "5.1.1. Codex Aleppo" În colofonul acestui text se spune că punctele

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Kislev, în anul 1241 de la numărarea documentelor 4, pentru rabbi Abraham și rabbi Salih, fiii lui rabbi Maimun”. Din aceste două pasaje putem trage câteva concluzii importante privind redactarea codexului Aleppo: 1. Solomon ben Buya’a obișnuia să copieze textul ebraic, lăsând introducerea vocalelor, a accentelor și a tuturor celorlalte note masoretice în seama unui specialist în aceste probleme. 2. Efraim ben Buya’a care a vocalizat textul și-a încheiat lucrul în anul 1241 al erei seleucide, adică în anul

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
ales acest codex pentru că și-a dat seama de inestimabila sa valoare. Ceea ce a rămas din Codex Aleppo și ceea ce s-a descoperit mai târziu din el reprezintă acum textul de bază al ediției Jerusalem Hebrew Bible Project a Bibliei ebraice. 5.1.2. Codex Leningradensistc "5.1.2. Codex Leningradensis" Potrivit colofonului acestui text ce datează din 1008-1009, este vorba despre o copie pe care o face Samuel b. Iacob, după lucrările corectate de către Aaron ben Moșe ben Așer; a

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
adevărată comoară: aproximativ 200.000 de texte, manuscrise și fragmente. Imediat au venit cercetători 1 din întreaga lume spre a analiza aceste texte, astfel încât, în zilele noastre toate aceste materiale sunt răspândite în mai multe librării și muzee: Seminarul Teologic Ebraic din America, din New York, Biblioteca Universității din Philadelphia, Biblioteca Universitară din Cambridge, The British Museum, Biblioteca Alianței Israelite Universale din Paris, Biblioteca de Stat din Frankfurt, Biblioteca Universității din Strasbourg, Biblioteca Colegiului Prezbiterian Westminster din Cambridge. Numeroase alte fragmente au

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
din Paris, Biblioteca de Stat din Frankfurt, Biblioteca Universității din Strasbourg, Biblioteca Colegiului Prezbiterian Westminster din Cambridge. Numeroase alte fragmente au intrat în posesia unor persoane particulare 2. În genizah de la Cairo s-au descoperit texte ale Vechiului Testament (în ebraică și în aramaică), texte din Midraș, Mișna, Talmud, scrieri liturgice, scrisori, liste etc. Tot aici s-a descoperit primul manuscris ebraic al Înțelepciunii lui Isus fiul lui Sirah; înainte de această descoperire, cartea Înțelepciunea lui Isus Sirah era cunoscută numai dintr-

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
intrat în posesia unor persoane particulare 2. În genizah de la Cairo s-au descoperit texte ale Vechiului Testament (în ebraică și în aramaică), texte din Midraș, Mișna, Talmud, scrieri liturgice, scrisori, liste etc. Tot aici s-a descoperit primul manuscris ebraic al Înțelepciunii lui Isus fiul lui Sirah; înainte de această descoperire, cartea Înțelepciunea lui Isus Sirah era cunoscută numai dintr-o traducere grecească. Întrucât parte din manuscrisele descoperite la Cairo datează din secolul al V-lea d.Hr., avem în față

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Adler 1 menționează, în 1921, un manuscris provenind din Yezd (Iran), care conține cărțile profeților postexilici, scris cel mai probabil în secolul al IX-lea. Acest manuscris, care nu a fost încă publicat, aparține în prezent bibliotecii de la Seminarul Teologic Ebraic din New York și poate fi găsit la cota „Lutzki 232”. Începând cu Is. 17,3 și terminând cu Zah. 1, 15, textul prezintă grave deteriorări. Din cauza folosirii unui reactiv chimic foarte puternic, multe pagini ale manuscrisului s-au înnegrit. 5

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
ce conține 229 de pagini s-a păstrat într-o formă foarte bună: începe cu Fac. 9,26 și nu prezintă decât o singură lacună (de la Ieș. 18,1 la 18,23). În anul 1975 a fost achiziționat de către Biblioteca ebraică universitară și națională din Ierusalim, unde poate fi găsit la cota „Heb Quart. 5702”. A fost publicat în facsimil, în două volume 1. În introducerea primului volum, D.S. Loewinger 2 datează acest manuscris în prima jumătate a secolului al IX

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
armata romană în timpul primului război israelian împotriva Romei, în anii 64-74 d.Hr. Prin urmare, toate aceste documente provin dintr-o perioadă importantă a evoluției și a dezvoltării ideilor religioase. Aceasta este perioada care precedă fixarea definitivă a textului Bibliei ebraice, formarea iudaismului rabinic și nașterea creștinismului 3. Deoarece aceste manuscrise au fost păstrate în limba lor originară - ebraică, aramaică și câteva în greacă -, studierea lor va putea completa cunoștințele noastre despre cum erau scrise și vorbite aramaica și ebraica în

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
provin dintr-o perioadă importantă a evoluției și a dezvoltării ideilor religioase. Aceasta este perioada care precedă fixarea definitivă a textului Bibliei ebraice, formarea iudaismului rabinic și nașterea creștinismului 3. Deoarece aceste manuscrise au fost păstrate în limba lor originară - ebraică, aramaică și câteva în greacă -, studierea lor va putea completa cunoștințele noastre despre cum erau scrise și vorbite aramaica și ebraica în Palestina în timpul perioadelor elenistică și romană. Întrucât majoritatea sunt texte religioase care provin direct de la un grup de

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Bibliei ebraice, formarea iudaismului rabinic și nașterea creștinismului 3. Deoarece aceste manuscrise au fost păstrate în limba lor originară - ebraică, aramaică și câteva în greacă -, studierea lor va putea completa cunoștințele noastre despre cum erau scrise și vorbite aramaica și ebraica în Palestina în timpul perioadelor elenistică și romană. Întrucât majoritatea sunt texte religioase care provin direct de la un grup de evrei, analizarea lor ne va permite să înțelegem cum era în realitate lumea ebraică înainte de căderea Ierusalimului din anul 70 d.

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
cum erau scrise și vorbite aramaica și ebraica în Palestina în timpul perioadelor elenistică și romană. Întrucât majoritatea sunt texte religioase care provin direct de la un grup de evrei, analizarea lor ne va permite să înțelegem cum era în realitate lumea ebraică înainte de căderea Ierusalimului din anul 70 d.Hr. Manuscrisele de la Marea Moartă au o importanță deosebită pentru studiul Vechiului și Noului Testament, întrucât suplinesc lipsa documentelor biblice din perioada veterotestamentară, lucru firesc dacă ne amintim de obiceiul evreilor de a

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Marea Moartă sunt importante atât pentru că descoperirea lor ajută la stabilirea unui text cât mai apropiat de originalul cărților canonice ale Vechiului Testament, cât și pentru că oferă posibilitatea alcătuirii de noi dicționare biblice, concordanțe și liste cronologice privind evoluția limbii ebraice biblice 1. Clima extrem de uscată și temperatura constantă din grote au contribuit la păstrarea, mai bine de 2000 de ani, a unei părți importante din aceste manuscrise. Încercând să răspundă la întrebarea referitoare la alegerea acestui loc pentru depozitarea manuscriselor

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]