8,806 matches
-
VASILESCU, Lucian (23.X.1958, Ploiești), poet și gazetar. Este fiul Emiliei (n. Tacu) și al lui Vasile Vasilescu, economist. În orașul natal a absolvit Liceul „Mihai Viteazul” (1977) și Facultatea de Tehnologia Chimizării Țițeiului și Petrochimiei din cadrul Institutului de Petrol și Gaze (1983). Lucrează ca inginer la Borzești și Ploiești, apoi ca inspector pentru Prahova în Ministerul Aprovizionării Tehnico-Materiale
VASILESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290453_a_291782]
-
, Dumitru (11.XI.1923, București-20.X.1994, București), istoric literar. A absolvit în 1947 Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, iar în 1962 Academia de Studii Economice. A lucrat ca economist la Centrocoop până la pensionare, în 1988. Debutează cu Bibliografia lui Ion Neculce în „Limbă și literatură” (1964), contribuție urmată de monografia dedicată cronicarului (1968), carte căreia i se vor alătura altele, despre Miron Costin (1973, 1995), Grigore Ureche (1979) și
VELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290477_a_291806]
-
VANCEA, Viola (23.VI.1943, Rădăuți), poetă, critic literar și editoare. Este fiica Elenei Vancea (n. Moraritis-Dumitrescu), funcționară, și a lui Gheorghe Vancea, economist. A urmat la București școala generală (1950-1957), Liceul „Dimitrie Bolintineanu”, absolvit în 1961, și Facultatea de Limba și Literatura Română (1962-1967). După licență, în 1970 a colaborat ca redactor extern la „Almanahul literar”, în 1972 devenind redactor la Editura Eminescu
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
, Cătălina (19.XII.1941, București), istoric literar și editoare. Este fiica Speranței Brezuleanu (n. Trașcă) și a lui Petru Brezuleanu, economiști. După absolvirea Liceului „Zoia Kosmodemianskaia” din București, urmează tot aici Facultatea de Limba și Literatura Română (1960-1965). Lucrează în calitate de cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române, iar din 1991 devine și cadru didactic universitar. Își
VELCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290478_a_291807]
-
cocotieri (1979), cartea de debut a lui V., ilustrează o specie satirică specifică paginilor din presă. Se mizează pe caricatură groasă, cu patronime străvezii, pretins caracterologice: Țănel Obraz-de-mătase, traficant de alcool, Filion Pițigoi, un soi de responsabil al întreprinderilor meșteșugărești, economistul Biștaru. Următorul roman, Locuri vacante în Pantheon (1985), continuă tribulațiile lui Țănel, „achizitor de versuri în sprijinul sarcinilor de plan concrete”, procedeu de a stabili o similitudine între infracțiune și „cântarea patriei” socialiste. În același plan al caricaturii apar personaje
VERES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290491_a_291820]
-
ZĂRNESCU, Narcis (11.XI.1948, Cîmpulung), eseist și traducător. Este fiul Elenei Zărnescu (n. Theodorescu), profesoară, și al lui Stelian Zărnescu, economist. Urmează cursul primar și liceal la Câmpulung și Facultatea de Limbi Străine a Universității din București, secția limba și literatura franceză (1967-1971). Va fi asistent la Institutul Pedagogic din Pitești (1974-1984), ulterior intrând în presă, ca redactor, apoi redactor-șef
ZARNESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290714_a_292043]
-
tinerei generații (februarie 1933). Ține, sub pseudonimul Ivy, o cronică a modei („Moda și noi”) în săptămânalul „Index”. Mai înainte scrisese versuri și publicase în „Azi”, în noiembrie 1932, poezia Iarna, sub pseudonimul Merica Urlea. V. este surprinzător: filosof, sociolog, economist, teoretician al eticii sistematice și al statisticii morale, profesor, poet, cercetător pe teren, teolog, jurist și critic literar deloc convențional. Se vrea un spirit al totalității, nu un spirit al fragmentului. Nu evită nici discipline mai frivole, cum ar fi
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
Cercetător științific la Institutul de Economie Mondială din București (1969-1973), devine ulterior cadru didactic al Academiei de Studii Economice, unde este, din 1995, profesor titular la Catedra de comunicare și istoria gândirii economice. În 1973 a fondat revista „Tribuna studentului economist”, pe care a condus-o ca redactor-șef până în 1978. Este vicepreședinte (din 1993) al Societății Române de Economie, membru în Comisia Consultativă a Consiliului pentru Coordonare, Strategie și Reformă Economică de pe lângă Guvernul României și Președinția României (1992-1997), precum și membru
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
stimularea tendinței de extindere a suprafețelor cultivate pentru piață și, „ca o consecință firească, la creșterea valorii pământului” și a aspirației de a-l preface în proprietate privată individuală. Credibilitatea acestor evaluări poate fi sporită de analize statistice efectuate de economiști prestigioși, cum sunt cele întocmite de Nicolas Soutzo, I. Brezoianu, C. Băicoianu. Plecând de la statisticile întocmite de aceștia, Ștefan Zeletin prezintă un tablou foarte convingător al schimbărilor structurale produse în societatea românească după liberalizarea comerțului (Adrianopole, 1929): dacă în 1831
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a sesizat autorul era emergența procesului de diferențiere a țărănimii în pături opuse, ca efect al acțiunii producției de mărfuri capitaliste, proces care nu se putea produce în proporții semnificative decât după emanciparea țăranilor și apariția proprietății țărănești. Or, cercetările economiștilor Ion Ionescu de la Brad, Gheorghe Maior, G. D. Creangă, Constantin Garoflid, I. Ionescu-Sisești, ale istoricilor Radu Rosetti, Constantin G. Giurescu, Georghe Panu ș.a. arată cu certitudine producerea unei diferențieri accentuate a țărănimii în anii de după reforma agrară din 1864, a
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
des sciences politiques, la care s-au adăugat ulterior Collège libre des sciences sociales și Ecole des hautes etudes sociales. Regenerarea politico-economică și spirituală a Franței care a urmat după 1871 se datorează, în mare măsură, pleiadei de oameni politici, economiști, publiciști, scriitori și diplomați care au fost, toți, profesori sau studenți ai acestor instituții. În același fel a procedat și Germania, care, după înfrângerea catastrofală din primul război mondial, a înființat o universitate pentru științele politice - Hochschule fur Politik. Ce
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
propus să dezbată „problematica” globală, luând în seamă multiplele conexiuni între cele mai diferite domenii de cercetare, în cadrul unui grup ce întrunea până la o sută de persoane în nume propriu și provenind din toate categoriile factorilor de decizie: intelectuali, politicieni, economiști, profesori, cercetători din diverse domenii (spre exemplu, atât științe sociale și politice, cât și matematicieni), de pe toate continentele. Aurelio Peccei spunea în termeni ce rămân actuali: „Viața pe planetă constituie o imensă rețea de interacțiuni; toate activitățile, toate națiunile, regiunile
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
regiunile și regimurile sunt, de fapt, interdependente într-o sigură lume”. Clubul a fost constituit în aprilie 1968 în urma unei sesiuni de brainstorming ce a avut loc la Roma (de unde și numele Clubului), întrunind 36 de oameni de știință și economiști europeni. Grupul - ulterior Club - se autodefinea ca „grup de cetățeni ai lumii care împărtășesc aceleași preocupări pentru viitorul omenirii și care acționează ca un catalizator în stimularea dezbaterilor publice, a cercetării și analizei problematicii mondiale, precum și a aducerii acestei problematici
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
termen lung (mai lung decât cel de o sută de ani prevăzut ținând cont de ritmul curent al creșterii) dacă ritmul curent al creșterii economice va fi încetinit. Aceste formulări au făcut ca Clubul să fie asociat - mai ales de către economiști și de către specialiștii din domeniul tehnologiilor - cu o instanță ce se împotrivește în mod absolut creșterii economice și tehnologice, pledând pentru o creștere economică zero și pentru stoparea inovațiilor tehnologice. Îndeosebi specialiștii din domeniul tehnologiilor criticau Clubul, susținând că acesta
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
proiecte de dezvoltare întreprinse până prin anii ’80-’90 au privilegiat factorii tehnici și financiari și planificarea „din birou”, mai degrabă decât înțelegerea factorilor sociali și culturali prin contactul direct (deși uneori minimal) cu comunitățile-țintă. O conferință recentă ce a reunit economiști de vârf ai Băncii Mondiale (Culture and Public Action, iunie 2002) și câțiva dintre cei mai cunoscuți antropologi (Arjun Appadurai, Steven Gudeman, Mary Douglas, Keith Hart) a stabilit un dialog real între două discipline cu presupoziții, metode de cercetare și
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
2002) și câțiva dintre cei mai cunoscuți antropologi (Arjun Appadurai, Steven Gudeman, Mary Douglas, Keith Hart) a stabilit un dialog real între două discipline cu presupoziții, metode de cercetare și implicații practice foarte diferite. Antropologii nu pot asimila ușor modelele economiștilor; pe lângă aceasta, ei nu sunt de acord cu presupozițiile universaliste ale economiștilor despre natura umană ca fiind orietată spre maximizare, profit și individualism. Economiștii, pe de altă parte, găsesc relativ inutil particularismul studiilor de caz și exagerat principiul relativismului cultural
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Mary Douglas, Keith Hart) a stabilit un dialog real între două discipline cu presupoziții, metode de cercetare și implicații practice foarte diferite. Antropologii nu pot asimila ușor modelele economiștilor; pe lângă aceasta, ei nu sunt de acord cu presupozițiile universaliste ale economiștilor despre natura umană ca fiind orietată spre maximizare, profit și individualism. Economiștii, pe de altă parte, găsesc relativ inutil particularismul studiilor de caz și exagerat principiul relativismului cultural potrivit căruia economia poate diferi enorm în culturi diferite. Aceast dialog urmează
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cu presupoziții, metode de cercetare și implicații practice foarte diferite. Antropologii nu pot asimila ușor modelele economiștilor; pe lângă aceasta, ei nu sunt de acord cu presupozițiile universaliste ale economiștilor despre natura umană ca fiind orietată spre maximizare, profit și individualism. Economiștii, pe de altă parte, găsesc relativ inutil particularismul studiilor de caz și exagerat principiul relativismului cultural potrivit căruia economia poate diferi enorm în culturi diferite. Aceast dialog urmează o serie de conferințe ținute de alți antropologi, de asemenea foarte cunoscuți
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de cultură și de norme din interiorul comunității care reduc motivația mobilității și a spiritului antreprenorial; 3) oamenii trebuie să fie reeducați pentru a accepta comportamente „moderne” (acumulare individuală, atitudine pozitivă față de risc, mobilitate geografică etc). Un alt mod al economiștilor și al practicienilor industriei de dezvoltare de a privi cultura, este că aceasta e o variabilă reziduală. Avem, astfel, de-a face cu „cultura neacțiunii”, „cultura acțiunii”, „cultura pesimismului”, „cultura optimismului” etc. Exemplele se pot multiplica la nesfârșit: ceea ce nu
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
noile resurse de apă și ezitanți să treacă la agricultură, beduinii găseau, de asemenea, că localitățile ce li se propuneau sunt prea mari față de cele cu care erau obișnuiți. Dialoguri interdisciplinare și practica antropologică Atunci când proiectele de dezvoltare dau greș, economiștii de obicei atribuie cauzele eșecului calculelor tehnice eronate aplicate la presupoziții fundamental corecte, mai degrabă decât lipsei unei perspective culturale. Potrivit lui Kottak, uneori ei ignoră consilierea preliminară asupra compatibilității, din cauza faptului că aceasta presupune o componentă de cercetare de teren
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de proiecte. Potrivit lui Allen Hoben (1982) rolul antropologului pare să fie limitat la dimensiunea compatibilizării relației dintre scopuri și mijloace, mai degrabă decât la stabilirea scopurilor, lucru care rămâne, de cele mai multe ori, în zona de expertiză (și de putere) a economiștilor. Totuși, antropologii pot contribui la planificarea și elaborarea unor politici relevante pentru populațiile-țintă prin câteva activități. Una dintre ele este chiar îmbunătățirea planificării, prin oferirea unei perspective de la „firul ierbii”. Proiecte de dezvoltare identice vor avea rezultate diferite în funcție de diferențele
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pe o antropologie negativă (oamenii nu „știu”, nu „înțeleg”, nu își schimbă „mentalitatea”). Rezultat al unei cercetări de teren ce a avut loc între 1990 și 2001, studiul este bazat pe modalitățile concrete în care oamenii își trăiesc viața. Spre deosebire de economiști și juriști, Verdery insistă că proprietatea poate fi înțeleasă doar dacă știm cu exactitate cum e folosit pământul și din ce motive (de multe ori extra-economice) este valorizat. Studiul descrie pe larg procesul de decolectivizare început în 1991, dar și
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
niveluri, mai mult sau mai puțin instituționalizate, mai vaste ori mai restrânse. Folosind alți termeni, în teoretizările menționate mai sus - participare politică, apartenență asociativă sau implicare comunitară - problema comună este cea a implicării voluntare a indivizilor în furnizarea a ceea ce economiștii numesc bunuri publice. Printr-o astfel de abordare, putem încadra problematica generală a participării în matricea conceptuală a acțiunii colective. Problema fundamentală a acțiunii colective, așa cum a fost ea formulată inițial de Olson (1966), este realizarea unui nivel satisfăcător de
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
economice. Un alt exemplu notabil îl reprezintă raportul Social Indicators - (1966 autori: B. Gross și A. Biderman: editor R. Bauer), lucrare care are la bază activitatea Comisiei NASA privind efectele zborurilor cosmice asupra calității vieții. O serie de sociologi și economiști au fost implicați în lucrări de acest tip: D. Bell, The Idea of Social Report; O. Mancur, The Plan and Purpose at Social Report (1969); O.D. Duncan, Toward Social Reporting (1969). Multă vreme indicatorii dezvoltării au măsurat creșterea economică
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
referă la elaborarea unor indici care vizează accesul la tehnologiile comunicațiilor și informațiilor, nivelul progresului tehnologic și capacitatea unei țări de a fi participant la „era rețelelor” („Technology Achievement Index”, introdus în Human Development Report, UNDP, 2001; „E-readiness Index”, The Economist Intelligence Unit, 2000). Abordarea dezvoltării sociale prin intermediul indicilor a fost criticată (Atkinson et al., 2002), iar alternativ sunt utilizate seturi de indicatori relevanți pe dimensiuni ale dezvoltării. Dintre obiecțiile apărute, menționăm: eterogenitatea dimensiunilor, selecția indicatorilor în urma unor opțiuni metodologice conjuncturale
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]