5,962 matches
-
altele, ca să dureze casa mult și să trăiască stăpînii. La ridicarea argelei* unei case, se leagă pe vîrf un șumuiag de paie, de fîn sau un tîrș*, ca să nu se apropie rălele de ea. Niciodată să nu acoperi case ori edificii în zi de vineri, că-și fac cuiburi în ele paserile. Cînd se intră în casă nouă, se pune în costoroabe* la toate patru cornuri cîte-un ban, ca să aibă casa noroc. Casa nouă nu se văruiește toată, ci se lasă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de mucenici și intră în pămînt în dimineața Zilei Crucii. Dacă șerpele nu ar fi văzut de nimeni șapte ani, se face balaur. Șerpele cînd trece drumul, îl doare capul. La Bobotează, pruncii încunjură cu clopoțele casa, grajdurile și alte edificii ca să nu se apropie șerpii. Să nu dormi duminecă dimineața cînd auzi clopotele la biserică, că trec șerpii peste tine. Cînd pui la foc un șerpe viu și-l ții așa pînă mai se frige, atunci el scoate de sub solzii
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
în mine printr-o obsedantă și inconturnabilă nevoie de formare și instruire: a cunoaște, a ști și a înțelege"). Prevenindu-și cititorii că deocamdată a pus punct operei sale de ficțiune, preferă să "se salveze" prin scrisul zilnic la vastul edificiu al "Jurnalului infidel", să-și ia în posesie sinele necunoscut și să facă prognoze pentru destinul literaturii române în mileniul III: redescoperirea gândirii mitice/sacre, un nou mod de experiență religioasă, o nouă idee a alterității, și chiar o nouă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
tocmai acestea îi spuseră mai limpede că nu mai e nici o speranță. Spaima că a stins o viață omenească i se răsucea în suflet ca un pumnal." De parcă ar intui lunga încercare ce-l așteaptă, Bologa se grăbește a reconstrui edificiul inexpugnabil, la prima vedere, al "argumentelor", care fac din condamnarea lui Svoboda un act justificat: "Și numaidecît, ca la poruncă, îi răsăriră în minte argumentele, cu zecile, îmbulzindu-se să-l încredințeze că Svoboda a fost vinovat, a încercat să
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în antecamera morții. Simetria înfățișează, cum se știe, pe Lenora intrată în palatul morții ei apropiate, pe Maxențiu în palatul cavou de marmore albe, casa Razu. O singură "jertfă" fericită în zidirea simbolică, identificarea destinală cu spațiul locuirii sau al edificiului emblemă: Mini. Euforia ei nelimitată o transportă spre îmbrățișarea arhetipului: Își asemui sufletul cu soția Meșterului Manole, cu picioare mici, vajnice, care șovăiau, dar nu se dau învinse, zorind fără preget, nerăbdător, curagios, prin torente, izbit, bătut de vînt, udat
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
lumea, cu toată lentoarea unui examen "rece, fără concesii", cum îl vedea Camil Petrescu, este un răgaz care nu a stat întotdeauna la dispoziția naratorului. Este o schimbare de optică în maniera romancierului de a construi, în a așeza proporțiile edificiului său. " Condiția" umană poate fi reprezentată în simplificare tipologică sau în perpetuarea infinitezimală a individualului, irepetabil și acut particular. Eroii romanului "static" sînt atrași în sfera observației cu forța unei curiozități răbdătoare și inalterabile. Insațiabile. Roman "fără subiect", după declarația
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
celuilalt", mistificarea este un catalizator al obsesiei personajelor. Teama de a nu fi mințiți le ascute vigilența, cum admite personajul lui Proust : "Mais les amoureux sont si soupçonneux, qu'ils flairent tout de suite le mensonge"(4), în vreme ce propriul lor edificiu de presupuneri este sursa unui mare potențial mistificator. Pentru G. Călinescu, "latura cea mai curioasă (și foarte interesantă totuși) a acestei cărți e incomprehensibilitatea eroului față de sufletul femeii pe care o scrutează cu atîta atenție. (...) Sandu caută mereu contradicții în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
va reprezenta punctul de plecare pentru Pădurea spânzuraților. Din ritmurile unui dans argeșean apare Ciuleandra. Romanele au personaje dilematice, aflate în situații de criză, conturate fără note de lirism. Fiind un excepțional observator al concretului, Rebreanu e un constructor de edificii monumentale, atent la plan, la construcție, la episoade și situații, la împărțirea fiecărui capitol în mici diviziuni. El folosește procedeul cercului închis. Romanul Ion se sfârșește așa cum a început, cu descrierea drumului din Pripas; Pădurea spânzuraților se încheie cu execuții
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și un umor popular: „Operă de pătrunzătoare viziune politică și artistică, O scrisoare pierdută îmbină luarea fermă de poziție a autorului, într-un moment istoric dat, cu datele unei creații literare de nesfârșită durată în moștenirea culturală românească, contribuție la edificiul pe care umanitatea înainte mergătoare a înscris opera și numele lui Gogol și Molière.“ 5.5. ISAC, DUMITRU: „Logica personajelor lui Caragiale, mijloace de satirizare a burghezomoșierimii“. În: „Almanahul literar“, III, 1952, n. 1, ianuarie, p. 119-124. În articolul său
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
libertății. Lumea noastră, în orice sector de activitate, e datoare să țină cont de legitimele aspirații ale tinerilor, să le asigure acel climat formativ, curățit de dogme și prejudecăți, pentru ca puritatea sacrificiilor de azi să-și pună pecetea, indelebil, pe edificiul social de mâine. Nu e deloc pretențios să spunem că aceasta ar trebui să fie nota specifică a oricărui nou proiect de rezonanță socială. Cei care s-au complăcut în obediență și conformism trebuie să ia aminte la semnalul cuprins
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
celor care au murit în temnițele vechiului regim nu e deocamdată cu putință. Studiile, memoriile, cronicile deja scrise înregistrează numai o parte din cei care nu mai pot striga prezent, acum, în ceasul libertății. Jertfa lor stă însă la temelia edificiului democratic pe care ni-l dorim. Tinerii care au preferat să moară în piețe decât să continue calvarul unei dictaturi demente n-au știut-o, desigur, dar ei mergeau la întâlnirea cu alți eroi. Sunt mulți și merită pietatea noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pentru dascăli (1785) făcea din "chemarea" învățătorului o "temelie" pentru comunitate, lucru admis și de Asachi atunci când aprecia munca respectivă ca fiind "cea mai grea, mai demnă de al nostru respect și recunoștință". Pe ea, numai, se poate clădi un edificiu social armonios. Și aceasta voia să însemne, pe lângă difuziunea obișnuită de cunoștințe, un apostolat. În plină renaștere românească, Vicențiu Babeș le cerea învățătorilor, de aceea, să fie "apostoli" și să deschidă mintea poporului spre știință, bine, frumos. Datoria lui era
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
aflate de câteva decenii în curs de aclimatizare, trebuiau să inspire și să organizeze munca societății românești. Ele fuseseră prinse în programele mișcării de la 1848, dar adoptate abia în adunările ad-hoc ca principii structurante, pe seama cărora se putea înălța noul edificiu statal, garant indispensabil al dezvoltării în direcția dorită. Nimeni n-a definit mai bine această direcție decât M. Kogălniceanu, atunci când reclama, la 1857, să se refuze atât "zidul chinezesc" al conservatorismului cât și republica socială a spiritelor utopice, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Este spiritul acelor tineri admirabili care au știut să asume datoriile momentului istoric și să dea răspunsuri colective. Rezultatele se cunosc. Cei șapte ani cât a durat domnia alesului de la 24 Ianuarie au însemnat punerea pietrelor de temelie pentru noul edificiu statal, care trebuia să devină un instrument eficace al democrației și liberalismului. De aceea, când a fost chemat a rosti cuvântul din urmă în fața mormântului abia deschis la Ruginoasa, Kogălniceanu a ținut să spună: "Și cât va avea țara asta
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
civilizație, aceleași instituții, aceleași legi și obiceiuri, aceleași dureri în trecut, același viitor de asigurat și, în sfârșit, aceeași misie de îndeplinit". Evenimentele externe au fost, deci, pentru a ne exprima în termenii lui Bălcescu, ocazia, iar nu cauza noului edificiu statal, nou prin ambițiile de renovarea adâncă puse îndată la lucru, dar vechi prin aspirația spre unitate și prin acea energie morală ce venea din veac, liant miraculos și indispensabil al oricărui organism național. A evoca astăzi faptul petrecut la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
dintre bărbat și femeie, care înseamnă întoarcerea la origini, triumful vieții, dovadă fiind faptul că nu s-a sinucis nimeni până acum "pentru Dumnezeu, pentru natură, pentru artă"66. Dar iubirea este pentru Cioran, în același timp, un atentat la edificiul de veacuri al urii, iubirea "sapă sistematic bazele istoriei. Dacă salvarea n-ar fi o salvare din lume, ci în lume, atunci drumul ei ar trece prin ură. Iubirea este prin esență pesimista. Optimiștilor nu le rămâne decât să facă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mai asiduu, tribunalele de arbitrare cele mai imparțiale, idealismul cel mai înalt, jurisprudența cea mai chibzuită și oamenii de stat cu ideile cele mai îndrăznețe nu pot să realizeze nimic trainic dacă baza socială și economică a națiunilor nu corespunde edificiului politic și juridic pe care vrem să-l construim în mod pașnic.” . Conflictul chino-japonez, atacarea Etiopiei de către Italia fascistă, reocuparea zonei renane de către Germania hitleristă, războiul ruso finlandez, reprezintă tot atâtea crize în fața cărora Liga Națiunilor s-a dovedit a
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
irațională le-a tulburat curînd armonia: ei nu se mai înțeleg între ei, fiecare nemaitrăind decît în funcție de dorințele sale exaltate și "vorbind propria lui limbă". Sensul vieții este simbolizat de Dumnezeu, care nu trebuie decît să atingă cu un deget edificiul superb pentru ca acesta să se prăbușeasă (simbol al declinului culturilor). Vezi de asemenea mitul Sodomei și Gomorei. Simbolizarea cea mai elocventă este potopul, trimis de divinitate ca pedeapsă, și mijloc de purificare. Așa cum epoca mitică s-a cofruntat cu pericolul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
tărîmul inefabil al logosului interior, menindu-ne unui "loc" și unui "timp" covîrșit de suferință și deznădejde. În cercul strîmt al babiloniei pămîntești, "bunătățile" noastre sunt în fapt deșertăciuni cu care ne mîndrim fără a folosi nimănui. "Somptuoasele și strălucitoarele edificii alcătuite din școli, autori, sisteme, doctrine nu sunt nimic altceva decît plămădiri himerice, iluzorii ale ficțiunii filosofice profane, translații de o clipă ale vălului Mayei, ce ecranează, obstaculează accesul spre esența unică a adevărului"14. Secolul al XXI-lea va
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
fi "deranjat" prea tare, cu opiniile noastre, hulubăriile înaltelor cancelarii... 1. FILOSOFIA ȘI METODOLOGIA ȘTIINȚEI ECONOMICE 1.1. ESTE ECONOMIA O ȘTIINȚĂ? Stiința economică este una aparte. Chiar de la începuturi (sec. al XVIII-lea), metodologia sa a fost extrem de controversată. Edificiul său s-a înălțat pe o serie de platitudini și simplificări de genul : "indivizii preferă mai multe bunuri decît mai puține", "indivizii sunt capabili să-și ordoneze opțiunile după ordine de preferințe", "mărfurile sunt divizibile", "indivizii aleg acea opțiune pe
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
pe o serie de platitudini și simplificări de genul : "indivizii preferă mai multe bunuri decît mai puține", "indivizii sunt capabili să-și ordoneze opțiunile după ordine de preferințe", "mărfurile sunt divizibile", "indivizii aleg acea opțiune pe care o preferă" etc. Edificiul a integrat și un complicat aparat matematic, în dorința de a demonstra că într-adevăr "omul e un animal care calculează" și de a dobîndi un prestigiu mai bun în rîndul științelor prin recursul la matematici. Avem, oare, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
sunt niște supoziții bazate pe experiență. Experimentele nu prea sunt posibile. Pe aceste postulate se bazează teoremele mai complicate ale analizei economice avansate. Ele au, la rîndul lor, un număr nedeterminat de postulate subsidiare. Adevărul concluziilor deduse din tot acet edificiu depinde de consistența logică a postulatelor în cauză și de întinderea domeniului lor de aplicabilitate. Orice cunoaștere științifică este istoricește relativă. Istoricismul seamănă cu instituționalismul, dar e mult mai interesant, ori-cum amîndouă combat ortodoxia, care susținea că analiza economică ar
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Au vrut unii să se apropie prea mult de soarele cunoașterii globale? Astăzi, zborul frînt al gîndirii economice lasă, față cu problemele timpului nostru, economistul de-zarmat, cu cunoștințele sale fragmentate, cu vederile sale parcelate și acest fascinant abis între un edificiu teoretic în căutarea coerenței și o lume în căutarea soluțiilor și a răspunsurilor"63. 6.1. RITMURI ECONOMICE Viața economică evoluează ciclic, elipsoidal; omul îi imprimă propriul arhetip, ADN-ul său. Ritmurile succesiunii fazelor de creștere și a celor de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
program au fost incluse obiectivele cuprinse în programul adoptat de Adunarea revoluționară de la Blaj, ca și în Proclamația de la Islaz. Cererea de unire a Moldovei cu 11 Țara Românească era caracterizată drept „cheia bolții fără de care s-ar prăbuși tot edificiul național” În timpul dezbaterilor pentru Adunările Ad-hoc îl găsim prezent pe marele om politic. La 7 octombrie 1857, Mihail Kogălniceanu declara în Adunarea Ad-hoc de la Iași că “ cele întîi, cele mai mari , mai generale dorințe ale țării sunt: respectarea drepturilor Principatelor
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
Traian Săvulescu a Secretariatului General al Academiei, el releva rolul pe care l-a îndeplinit Lapedatu în cadrul înaltului for, precizând următoarele: ,,A ajutat Academia când s-a găsit în impas. Prin stăruința lui s-a obținut ceea ce trebuia pentru ridicarea edificiului Bibliotecii. El a stăruit și pentru realizarea construcției întregului edificiu al Academiei, după planurile ce se făcuseră, realizare pe care însă au împiedicat-o vremurile grele care au urmat”32. Alexandru Lapedatu se desparte senin de postul său, spunând: Mi-
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]