2,955 matches
-
urma urmelor, și tu ai despărțit-o pe Emma de tatăl ei - și tu Însuți mi-ai spus că s-a opus cât a putut. — E adevărat, recunoscu Du Maurier. Dar cred că diavolul bătrân o făcea din motive complet egoiste, la fel ca mama ei. El pierduse o grămadă de bani și se bizuiau pe Emma să le poarte de grijă la bătrânețe. Iar dacă se mărita cu mine, nu mai puteau trage mari nădejdi În direcția asta. — Da, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îngăduit acestui experiment să continue: pentru a te pedepsi pentru eroarea ta gravă și prostească.“ Acest gest de respingere se dovedea Însă, ulterior, a fi o minciună, sau măcar o minciună față de ea Însăși. Oare Constance Îl considera cu adevărat egoist sau gândul acesta reprezenta singura modalitate În care Își putea controla sentimentele față de el? Suprapunerea dintre povestire și relația lor era profund ambiguă, dar și inconfortabilă, indiferent cum o interpretai. Când Constance Îl anunță că urmează să se mute la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
i se confirmau temerile inițiale. Un timp, narațiunea curgea pur și simplu la Întâmplare pe când autorul, prost ascuns după masca naratorului, se Întreba evident Încotro să se Îndrepte. „Citind și recitind aceste ultime pagini, constat că am fost impardonabil de egoist, exagerat de prolix și de difuz“, recunoștea Peter; și „Da, da, băiete dragă, mă tem că așa e“, murmură Henry În timp ce citea aceste cuvinte. Apoi, povestirea cârmea brusc spre domeniul supranaturalului. Peter, Închis Într-o instituție pentru nebunii periculoși (pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
recunoscu și că acceptase, În principiu, să monteze, imediat după ea, o piesă a lui Henry Arthur Jones. Lăsă să se Înțeleagă că se Îndoia că textul lui Jones avea să fie gata la timp și Henry, nădăjduind În mod egoist că avea dreptate, se puse pe treabă pentru a termina Guy Domville (după cum căzuseră acum de acord să o intituleze), pentru a fi pregătită să intre În producție În clipa În care se decidea Închiderea seriei cu Doamna Tanqueray. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rasă și cultură, după numai câțiva ani de trai printre ei? Nu-și făcea iluzii că va fi vreodată jelit În același fel plin de simțire, dar decise ca pe viitor să fie mai bun, mai umil și mai puțin egoist. Avea să Își accepte cu stoicism eșecul În teatru, să se rededice solitarului meșteșug al literaturii, să caute În el perfecțiunea fără grija faimei și fără lăcomia recompensei materiale, să se lepede de invidie și gelozie. Era prea târziu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
deranjul cauzate de electrificarea apartamentului. Vremea era În continuare frumoasă la sosirea lui Jonathan Sturges. Ca Întotdeauna, felul curajos și inventiv În care Își purta silueta schiloadă, țopăind sprinten În cârje, era un exemplu și o dojană pentru parapoanele lui egoiste, dar Jonathan era neobișnuit de melancolic. Aparent, se Îndrăgostise de o femeie În Franța și fusese, În modul cel mai blând cu putință - dar cu nimic mai puțin dureros -, respins. Nu mai era absolut nimic de spus sau de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mult timp gândindu-se la nevoile oaspeților săi și Îngrijindu-se ca ele să fie satisfăcute decât o făcuse vreodată la Londra. De aceea, când plecau, trăia Întotdeauna un sentiment tainic de ușurare și plăcere la gândul intervalului de liniște egoistă care urma până la sosirea următorului musafir. Gosse, ca să fim sinceri, nu-i crease probleme, mulțumindu-se să Își petreacă diminețile citind și scriind În salonaș, În timp ce el Îi dicta lui MacAlpine În Camera Grădinii. Își adusese cu el bicicleta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îl consideră un intelectual de excepție, ale cărui gânduri nu le poate urmări șirul. Domecq e plin de prejudecăți, dar lipsit de loialitate, ticălos și sărac ca un pícaro, dar tandru și duios uneori, ca orice porteño. E chilipirgiu și egoist, laș, mincinos și fanfaron. Își disprețuiește prietenii ajunși la ananghie, Îi vorbește de rău și aleargă cu limba scoasă după succes. Dar - a explicat Borges - cu ajutorul lui „ne puteam exprima nemulțumirea În legătură cu anumite situații din Argentina. În legătură cu superstițiile și defectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mine a privit atît viața ca sfîrșit, cît și iminența proprie cuvîntului. Moartea. Și-i invidiam pe stoici, calmi că li se va închide suferința reînglobîndui, prin virtutea morții, în curcubeul liniștii planetare. Între Socrate și Orfeu, sfidînd micimea mea egoistă, intoxicată de Elena, mă amăgeam că suport, ca pe o jumătate de sinucidere, o tortură mistică, un soi de inițiere. Să mor și să renasc perfect prin asumarea morții. Tărăgănam fără curaj. Dar amînarea sinuciderii e tot atîta lașitate cît
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
În spital Doctorul vorbește cu ziariștii. „-Încercăm o metodă nouă”-spune el. „-Vedeți, la el celulele creierului sînt inhibate, sînt oprite să lucreze de o substanță pe care o degajă neuronul mort. Semnalul agoniei. Ele păstrează un fel de solidaritate egoistă prin care moartea cere moarte. Am izolat această substanță și acum încercăm să-l vaccinăm împotriva ei.” Cei trei ziariști notează. Vîlva lovirii mele a trecut și acum mai vin aici doar din rutină. „Există posibilitatea ca, apărîndu-se de moarte
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
muncă de culegere a textului, Bredei, pentru organizarea marketingului și a publicității și lui Kieran pentru răbdarea cu care mi-a tratat contractul. Mulțumesc mamei și tatei, care au fost întotdeauna alături de mine. Ei doi sunt persoanele cele mai puțin egoiste și cu adevărat cumsecade pe care le-am întâlnit vreodată. Și mulțumesc minunaților mei frați și minunatelor mele surori: Niall, Caitriona, Tadhg și Rita-Anne. Toți sunt așa de frumoși, de talentați și de unici. Mulțumiri lui Charlotte și Niall pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Și, mi-e rușine să spun, mi-a fost teamă că dac-o să alăptez, am să cad victimă sindromului „țâțelor micșorate, aplatizate și lăsate“. Acum că eram cu copilul meu splendid și perfect, temerile legate de alăptat păreau meschine și egoiste. Într-adevăr, când naști, totul se schimbă. Niciodată n-am crezut c-o să apuc ziua în care să pun nevoile altei persoane mai presus de frumusețea propriilor mele țâțe. Așa că dacă dulceața mea nu se oprea curând din plâns, aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
stea. Și urându-mă pentru că o obligam să rămână cu mine. Foarte bine, du-te, îi aruncam eu cu răutate. Du-te! Pentru că eram așa de înfricoșătoare, nimeni, nici măcar Helen, nu avea curajul să-mi spună că eram incredibil de egoistă și, vorbind cinstit, o scârbă și jumătate. Îmi terorizam toată familia cu nebunia mea și cu schimbările mele imprevizibile de dispoziție. Kate era singura pe care o tratam cu respect. Și asta numai ocazional. O dată, când a început să plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
îngrozitor de sentimente. Era o combinație de rușine, umilință, jenă din cauza comportamentului meu copilăresc, stare defensivă din cauză că eram certată, furie fiindcă eram tratată ca un copil și conștientizarea faptului că venise momentul să încetez să mă mai port ca o scârbă egoistă. Tata s-a așezat cu toată greutatea pe pat, strivind o cutie goală de bere pe care nu o observasem zăcând pe pilotă. Tata a recuperat-o de sub el și mi-a arătat-o cu tristețe. —Ce-i asta? m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
goale de vodcă să doarmă în pace sub pat și să rămână nederanjate și nedescoperite timp de secole. Cu toate astea, am decis totuși să le arunc. Mă simțeam rușinată în ultimul hal de felul în care mă comportasem. Eram egoistă și iresponsabilă. —Ești egoistă și iresponsabilă, a zis tata. —Știu, am bolborosit eu. Îmi venea să vomit din cauza sentimentului de vină. Și ce fel de mamă eram pentru Kate? Și ce fel de mamă ești pentru Kate? m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
doarmă în pace sub pat și să rămână nederanjate și nedescoperite timp de secole. Cu toate astea, am decis totuși să le arunc. Mă simțeam rușinată în ultimul hal de felul în care mă comportasem. Eram egoistă și iresponsabilă. —Ești egoistă și iresponsabilă, a zis tata. —Știu, am bolborosit eu. Îmi venea să vomit din cauza sentimentului de vină. Și ce fel de mamă eram pentru Kate? Și ce fel de mamă ești pentru Kate? m-a întrebat el. —Una de rahat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de umilă. Încă aveam nevoie de ea. Helen se juca împreună cu Kate și nu a considerat necesar să comenteze zborul meu pe scări. Zbor care sfidase moartea. Ăsta era unul dintre avantajele de a fi alături de o persoană atât de egoistă ca Helen. Rareori observa ceva care nu i se întâmpla ei personal. Tocmai atunci a sosit Anna, cu părul în vânt, cu fusta largă și cu un aspect general vag. Eram încântată s-o văd. Nu ne mai întâlniserăm din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fi avut absolut nici un motiv. Eram așa de mândră de mine. Eram întristată, dar spiritualizată de greșelile pe care le făcusem, iar el se întorsese și stricase totul. Aura mea rozacee, introspectivă și pansivă se dusese pe apa sâmbetei. Ticălos egoist! Îmi venea să-i strig să se ducă naibii și să mă lase în pace. Cu nici cinci minute în urmă, mă împăcasem cu ideea că-l pierdusem. Și-acum ce trebuia să fac cu el? Să mă bucur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
câteva zile după un meci de fotbal deosebit de important și tocmai s-a întors în căminul familial verde la față, neras și terminat, potrivit ar fi să spuneți: Unde pizda mă-tii ai fost în ultimele trei zile, ratatule, bețiv egoist ce ești? Dar cum nimeni nu scrisese încă o astfel de carte, trebuia să mă bazez pe propriul meu instinct. —Ce mai faci? m-a întrebat James. De parcă ți-ar păsa, m-am gândit. — Foarte bine, am răspuns politicoasă. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fost o petrecere continuă. Și pentru tine chiar așa era. Tu mereu râdeai și te simțeai bine. Așa că eu am fost nevoit să joc rolul adultului. Eu trebuia să-mi fac griji din cauza facturilor și a banilor. Erai așa de egoistă. Eu eram cel care trebuia să-ți aducă aminte la o petrecere, la unu dimineața, că a doua zi amândoi trebuia să fim la serviciu. După care trebuia să te suport când mă făceai ticălos plicticos. Eram stupefiată de torentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-ți asumi vina pentru faptul că m-ai părăsit? Înțelegi? Dai vina pe mine și îmi spui că eu am provocat toată nenorocirea asta. —Of, pentru numele lui Dumnezeu, a pufnit James. Ăsta e exact genul de răspuns copilăresc și egoist la care trebuia să mă aștept din partea ta. —Îmi pare rău, am șoptit. N-ar fi trebuit să te întreb. A urmat un nou moment de tăcere. —De ce nu mi-ai spus? am izbucnit. Noi eram așa de apropiați. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
n-am putut deloc să dorm. Am rămas întinsă pe spate pe pat holbându-mă în întuneric. Tot felul de întrebări mi se învârteau prin cap. Tot ce aflasem mă șocase îngrozitor de tare. Niciodată nu-mi dădusem seama cât de egoistă și de imatură fusesem. Nimeni altcineva nu se mai plânsese de asta. Recunosc că fusesem o petrecăreață. Poate puțin cam prea zgomotoasă și plină de viață. Dar, sincer, fusesem convinsă că eram atentă la sentimentele celor din jur. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai amintise încă un fel îngrozitor în care îl tratasem? Omisese oare vreo critică importantă referitoare la comportamentul meu în public pe care avusese intenția să mi-o comunice în seara precedentă? Ai grijă, m-am avertizat singură. Nu fi egoistă și comportă-te ca un om matur. Îți vine să crezi? m-a întrebat el neîncrezător. Nici un chioșc de ziare din oraș nu se deschide mai devreme de ora nouă. De când m-am trezit, am încercat să fac rost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dacă te simți bine după seara trecută. Îmi dau seama că am fost poate puțin cam prea... ei, bine... prea dur cu tine. Am realizat că tu habar n-ai avut că te-ai comportat într-un fel așa de egoist și c-ai fost așa de aeriană. Probabil că adevărurile despre căsnicia noastră au venit ca un șoc pentru tine. —Cam așa e, am recunoscut eu. Eram, din nou, nedumerită. Mă simțeam ca un suspect interogat de doi polițiști, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vechea viață. Iar acum că obținusem toate astea, nu mai eram prea sigură de ce se făcuse atâta tamtam pe tema asta. De ce? Mi se oferise înapoi căsnicia, dar mai întâi trebuia să accept că eram o persoană imatură, dificilă și egoistă. Și că fusesem o povară pentru James. Iar asta mi se părea ceva foarte, foarte greu. Vreau să spun că eram conștientă că, probabil, ăsta era adevărul. Nu exista nici un alt motiv pentru care să mă fi părăsit James. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]