3,359 matches
-
scumpe, plantându‑și degetele de la picioare astfel Încât călcâiele abia de atingeau pământul. Avea noțiunile ei originale despre felul de a merge, de a vorbi, de a ridica din umeri, de a zâmbi. Cunoștințele noastre americane o considerau Întruchiparea grației și eleganței europene. Și Rosamund gândea la fel. I‑am explicat că sub această fațadă se ascundea un soi de atrăgătoare stângăcie. Dar prestigiul ei, reputația de care se bucura În ramura ei de fizică, salariul gras cu care era plătită, inimitabila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Nemaipomenit, îmi spuse Gongku după ce totul se sfârși, câtă grație. Trebuia s-o fi văzut. La fiecare pas degetele i se strângeau în aer, apoi i se desfăceau și călcau lemnul cu fermitate, de parcă podeaua îi impunea strictețea, iar aerul eleganța plutirii libere. Nu semăna nici pe departe cu mersul cocorului. Maestrul a inventat un stil care se cheamă al cocorului, e adevărat, dar de la potârniche s-ar putea lua unul și mai bun. I-am comunicat deja impresiile mele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Mincu și pe doi poeți al căror nume l-am uitat. Era pe vremea când mă interesau poeții și făceam încercări lirice, care mă descumpăneau de cum le vedeam așternute pe hârtie sau pe ecranul computerului, adică în mintea mea vedeam eleganța și frumusețea unor imagini, dar când le amestecam în porcăria cuvintelor ieșeau niște banalități sau niște chestii mult prea căutate, care n-ar fi prostit pe nimeni. Pe de altă parte, unii scriau poezii bune, și mă tot întrebam cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
A fost o alegere grea, recunoscu Hugo. Dar, în cele din urmă, m-am hotărât să dau câștig de cauză pantalonilor. Nici nu se compară cu țigările Sobraine. Poză. Pilea neagră, care părea la fel de moale ca și catifeaua, îmbrăca cu eleganță membrele lui subțiri. Observasem deja cam cum are fundul, iar acum speram că are și picioare bune. La statura lui, ar fi putut fi slabe, lucru pe care-l urăsc. Și nici nu prea poți să faci mare lucru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
suflete pereche. De ce nu vii pe la mine, la ceai, să ne uităm împreună la el? — Nu scap nici o ocazie să-l văd pe Tony Curtis în pantaloni de piele mulați. — Tu și cu mine, după cum ar spune fără pic de eleganță verii noștri Americani... deși Tariq ar fi făcut o treabă mult mai bună cu pantalonii mulați. Să zicem mâine la patru? Îți dau adresa. N-ar trebui să repeți? —Toți ceilalți pun la cale un mini-exod pentru audițiile pentru Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu circuit închis. Am auzit că-i cam plac filmele porcoase. — Cam tuturor le plac, zisei eu. Nu, draga mea, n-ai înțeles. Se spune că lui Steve îi plac pe bune, zise Hugo cu subînțeles. —Îh, făcui eu, cu eleganță. Acum chiar că trebuie să beau. O să beau să uit de amar, o să beau să uit de jale, cântă Hugo. Da’ carnavalul ăsta de suburbie din Chelsea uitată de Dumnezeu n-are nici un bar? Ne simțeam atât de bine încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
răscolea ceva foarte adânc în el, că îl năpădeau din nou amintiri uitate. Ajunseră la cel mai mare cort din tabără, în fața căruia așteptau doi bărbați. Unul purta uniformă militară cu stele de căpitan, celălalt era îmbrăcat cu o anume eleganță, în pofida locului în care se găseau. Sergentul luă poziție de drepți: — La ordinele dumneavoastră, salută el. Omul ăsta zice că vine din teritoriul yubani. Căpitanul răspunse la salut și-i făcu semn să se îndepărteze. — Mulțumesc, sergent. Vă puteți retrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la discuții cu musafirii, indiferent de rangul acestora. Însă câteva priviri fugare, aruncate seara, la sosirea, și În dimineața următoare, la plecarea musafirilor, mi au fost deajuns ca să-l rețin pe bărbatul mai impozant. Distincția i-o acorda nu atât eleganța vestimentară, egală, de altminteri, cu a celuilalt bărbat (probabil șofer sau secretar), cât barba. Vedeam o barbă ce mă fascina. Deși nu Întâlnisem până atunci o barbă atât de lungă și de stufoasă, totuși nu mi-l puteam Închipui pe
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
filosofie; Ana (Anișoara)H., bănățeancă, frumoasă tare, afectuoasă, sociabilă, cu multă putere de dăruire; Serafima (Sima) H., bănățeancă, frumoasă, blondă cu ochii verzi, inteligență Înclinată spre pozitivism, caracter ferm; Anastasia (Sica) M., basarabeancă, frumoasă, brunetă cu ochi verzi, migdalați, sensibilă, eleganță plină de distincție; Nina M., cea mai frumoasă din grup, o perfecțiune fizică, fire tăcută, retrasă, nevoie de afecțiune; Angela-Elena T., moldoveancă, blondă, un păr bogat, cu totul ieșit din comun, o adevărată splendoare, ochi albaștri, o remarcabilă soprană; Lucia
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
caută mai ales românce, unguroaice și poloneze. Trebuie să fii dispusă să călĂtorești cu diverși oameni de afaceri, să te Îmbraci după gusturile lor, să Îi Însoțești peste tot și să cauți să Îi mulțumești, dând dovadă de discreție și eleganță. — Cum adică să-i mulțumesc ? am Întrebat eu cu prefăcută naivitate. — Poți să fii drăguță cu ei dacă vrei, dacă Îți place, nimeni nu-ți cere socoteală, se eschivă olandezul. Adina Dabija 108 — E obligatoriu ? am insistat eu. Face parte
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
După ce trecem de prim-minis- tru, Jean- Claude se Întreține cu fel de fel de domni la patru ace, iar eu mă duc să-mi iau ceva de băut. recepția, care are loc pe peluza unui club privat, e de o eleganță desăvârșită, iar oficialitățile par mai puțin formale, mai vesele și binedispuse decât orice fel de politicieni pe care i-am văzut vreodată. Față de recepțiile la care participasem În românia, se simte un fel de briză În aer. De fapt, mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cu adevărat bun și iubitor nu ar fi fost capabil de violență. Un astfel de spirit ar fi renunțat la iubire, rănit, dar cu Înțelegere. Jean-Claude avea Însă un ego atât de mare Încât nu era capabil să piardă cu eleganță. Am luat sticla de Chardonnay pe care am găsit-o În cameră - o golisem pe jumătate Împreună cu Jean- Claude Într-o seară În care nu putuserăm să mergem la el pentru că aveam de predat o lucrare a doua zi - și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
caută mai ales românce, unguroaice și poloneze. Trebuie să fii dispusă să călătorești cu diverși oameni de afaceri, să te îmbraci după gusturile lor, să îi însoțești peste tot și să cauți să îi mulțumești, dând dovadă de discreție și eleganță. — Cum adică să-i mulțumesc ? am întrebat eu cu prefăcută naivitate. — Poți să fii drăguță cu ei dacă vrei, dacă îți place, nimeni nu-ți cere socoteală, se eschivă olandezul. — E obligatoriu ? am insistat eu. Face parte din job ? O
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Canada. După ce trecem de prim-ministru, Jean-Claude se întreține cu fel de fel de domni la patru ace, iar eu mă duc să-mi iau ceva de băut. Recepția, care are loc pe peluza unui club privat, e de o eleganță desăvârșită, iar oficialitățile par mai puțin formale, mai vesele și binedispuse decât orice fel de politicieni pe care i-am văzut vreodată. Față de recepțiile la care participasem în românia, se simte un fel de briză în aer. De fapt, mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu adevărat bun și iubitor nu ar fi fost capabil de violență. Un astfel de spirit ar fi renunțat la iubire, rănit, dar cu înțelegere. Jean-Claude avea însă un ego atât de mare încât nu era capabil să piardă cu eleganță. Am luat sticla de Chardonnay pe care am găsit-o în cameră - o golisem pe jumătate împreună cu Jean- Claude într-o seară în care nu putuserăm să mergem la el pentru că aveam de predat o lucrare a doua zi - și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
literat și rector al Universității din Salamanca, don Miguel de Unamuno, temă pentru a scrie o ingenioasă scrisoare, din care copiem câteva paragrafe, a căror lectură, cu siguranță, va părea interesantă publicului, care va ști să savureze agerimea observațiilor și eleganța stilului autorului "Paz en la Guerra" (Pace în război). Deși în realitate păsărica ce a motivat scrisoarea domnului Unamuno nu rezistă la cea mai mică critică anatomică, ne felicităm de inabilitatea meșterului care a făcut-o, pentru că ea a dat
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
riguroase. Coada și ciocul său sunt unghiulare, adică a patra parte dintr-un unghi drept, adică 22´50 grade și în îndoiturile sale toți trebuie să caute unghiul complementar. Și acum apare problema cea mai gravă, dacă asemenea perfecțiune și eleganță de forme, plan ajustat, asemănător celei mai stricte geometrii, se face din întâmplare sau din cauza unor scopuri. Nu vedem oare Providența în păsărica de hârtie? Se află cine să spună că dublând hârtia nu pot să iasă asemenea unghiuri, dar
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
ce-i trebuia toată povestea asta? Avea liniște, Îndestulare, ceva economii, locuia Într-o garsonieră dublă, mînca la o pensiune convenabilă, purta Îmbră căminte aleasă cu mult gust, nu prea scumpă; Thomas era socotit de unii cunoscuți un arbitru al eleganței, asta pentru că mereu găsea croielile și culorile potrivite, avea ceva de artist, considerau aceștia. Nu mergea În concedii, bea puțin și doar la ocazii; țigări blestemate - de parcă, miliarde, celelalte ar fi fost sfințite! - nu mai fuma de mult; nu mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pentru culoarea ochilor, atunci, un albastru cer de iarnă, În arșița din jur. Și În autobuz privise de vreo două ori, pe furiș, spre străin; și alții o făcuseră, era atletic, la o vîrstă nu tocmai tînără, avea o anume eleganță În mișcări, În expresie, poate era un actor ratat, nu-l văzuseră În nici un film, era În impas, de aceea mergea cu autobuzul; poate tocmai acum venise de undeva din Europa sau din Australia, să cucerească - avea Încă vreme - Hollywood-ul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ales, are o viață de noapte foarte bogată. Acest tânăr, Relu Popescu, era unul din acei „dandy” ai Craiovei, care se înconjura, de regulă, de fete frumoase, dar de moravuri ușoare. Se spunea despre el că este de neîntrecut în eleganță și maniere rafinate și, desigur, ridicole. Iuliana nu credea tot ce se spunea în acele bârfe. Relu se purta frumos cu ea. Atâta doar că încrederea în el se cam știrbise oarecum. Tocmai din acest motiv nu a dat curs
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
deveni un mare scriitor. Cînd a început să cîștige primele concursuri școlare de matematică a devenit evident că Victor urma să devină un mare savant. Problema este însă că Victor era bun și la sport, mai ales la handbal, unde eleganța mișcărilor sale devenise principalul spectacol săptămînal al multora dintre colegele sale. „astea îl mănîncă din ochi pe Victor”, spunea deseori mama și avea grijă să-i strecoare lui Victor în buzunare cîte un fir roșu de ață, ca nu cumva
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pică masa cu dulceață și aruncă afară tot conținutul unei cutii a bufetului, ca să găsească un șervețel mulțumitor. Își aruncă apoi în grabă o rochie pe ea și-și puse ciorapi fini de rețea. Când reapăru, Felix fu uimit de eleganța ei simplă. Rochia de catifea se încrețea ca o ie, la gât, și strângea tot bustul ca o lamă răsucită. Georgeta i se păru de o rară frumusețe și de o onestitate desăvârșită în privire. Era o Otilie plastică, mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de a nu trăda pe Otilia. 1 Sunt mișcată! (fr.) G. Călinescu - Drama mea e simplă, povesti Georgeta. Tata a rămas văduv și s-a căsătorit din nou. Aveam oarecare stare. Mama mea vitregă era o femeie de o mare eleganță și de o cochetărie abia ascunsă. Cred că asta l-a amețit pe tata, care s-a simțit încîntat să fie văzut la braț cu o femeie așa de elegantă. Atrăgea atenția bărbaților numaidecât și-și făcea relații strălucite. Femeia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
le văzuseră. I se năzări chiar că are în față două dintre acele membranoase și neliniștitoare avioane, ieșite, de-a bușilea, din ciorba organică a începutului de veac și tîrîndu-se către el. Naive, tremurătoare, neajutorate. Deși nelipsite de o anumită eleganță. O pală de vânt, de la o singură elice, le ridica părul cărunt, le înfoia veșmintele de dantelă și dădea vorbelor lor o importanță exagerată. Da, nu le menajă Pinky. Și cu fuselajul căzut. - Domnule Floyd, se foi Cocondy, iertați-mă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
încălzea. Reziduurile glaciale ale gesturilor Domniei-sale erau debavurate. Vocea îi suna necontrafăcută, dezoficializată, tulburată. Ezitantă și gravă, picura ca de pe o strună de violoncel. Sub ochii noștri amuzați și seduși, Mircea Martin se transforma într-un marchiz, a cărui probitate, eleganță, demnitate, curaj, cunoștiințe și gust literar deveneau domeniile nobiliare pe care am căpătat dreptul să colindăm ani întregi. Dar soneria secretă de încheiere a ședințelor nouăzeciste țârâia, iar globii oculari ai Profesorului se reîncețoșau. Redevenea personajul cu care, pentru a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]