122,033 matches
-
între lașitatea de a rămâne și demnitatea de a pleca. Viața... Tot una este să conjugi verbul "a fi" într-un țurțure de gheață sau într-o frunză: Doamne, m-am săturat de minciunile tale. Piatra aruncată în mare este eliberarea pietrei. Fulgerul rupt din despletirea norilor este răzvrătirea fulgerului. Mărul căzut de pe ram este revolta mărului. Dincolo de ordinea ta, în cele neordonate, există o lege universală a vegetării. Vino și vezi unde ai greșit! Dragostea dintre atomi, conexiunea universului; între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mare pentru a-i ține departe noaptea se goleau dormitoarele. Profesorii erau neputincioși, paznicii de asemenea. Șiruri de băieți coborau dealurile Cătălinei prin rândurile de vie, traversau șoseaua și apoi, tot prin vie, până la Naslău. Podgoria crea o stare de eliberare, podgoria era locul unde cei mai îndrăzneți se simțeau în tot largul. Tinerii, perechi, se iubeau pe sub butucii de vie. Petru nu putea rata libertatea de a-și bucura inima pe furate. Se cățăra în zarzărul din fața dormitorului și privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vină sorocul, așteaptă să i se rupă apa înainte de vreme și să plouă cu avortoni sub gardul cimitirelor. Deschizi fereastra să intre noaptea în lada de zestre, să păteze pânzele cu întuneric, să destrame cămășile, să putrezească nasturii ca o eliberare de aripi. Ți s-a făcut de doliu și-n cerul gurii... deschizi fereastra. Nu s-a cunoscut viață, cum nu s-a cunoscut moarte, fără o împăcare extremă. Lacrimile, rouă pe limba clopotului. Punctul încorsetează limitele. Renunțarea, o cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
uit toate mîhnirile, nu mă mai tem nici de sărăcie, nici de moarte; sînt cu întreaga mea ființă între ei." Trăia, deci, într-o maximă concentrare creatoare, convingerea de adoptat al lumii regilor, o lume proprie, pentru care era născut. Eliberarea de lestul noroiului cotidian e simbolică. Scrisul e pentru el stare de grație, ritual sacru în care se risipesc toate spaimele omenești, iar antichitatea un drog. Mărturia, și patetică și poetică, nici nu era poate meritată de Vettori care, în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
legitimi ai marelui Regat Ungar. Pe acest fundal, s-a detașat figura unui nobil provenit Însă din Panonia septentrională, Imre Thököly, cu cetele sale de „curuți“. Termenul, cu Înțelesul de „cruciat“ din care și provine, desemna un luptător nu pentru eliberarea Sfîntului Mormînt, ci cu țelul reinstituirii “regatului autentic, nobiliar, etern, sacru etc.“ al adevăratei Ungarii. Cei dintîi care trebuiau alungați erau Habsburgii, drept care trupele lui Thököly s-au instalat În avangarda asediului otoman al Vienei la 1683. Toate aceste mișcări
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
s-au găsit, iar de la ofițerii trupei, sătenii nu-i reținuseră numele. L-au Îngropat În locul În care Își dăduse sufletul, adică În curtea bisericii, așezîndu-i casca pe cruce. Încă un mormînt al eroului necunoscut, poate ultimul din campania de eliberare a Ardealului. Ei bine, lîngă mormîntul acestui necunoscut, trecînd razant cu casca lui de soldat, la miezul nopții de 5 spre 6 august 1953, a căzut o lumină mare. — Ce-a fost asta? tresări Silviu Ruba, gestionarul magazinului și al
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tot. Și-a reluat robota de poștaș pentru toate cătunele din acel cot al rîului Obi și s-a ținut de ea pînă la sfîrșit. De fiecare dată cînd ajungea la oficiu, lăsa cîte o scrisoare pentru ai lui. La eliberare, Împreună cu roșii, a ținut să dea și pe la centrul poștal. Au căutat, au răscolit. A găsit acolo multe din plicurile lui marcate, nedesfăcute, neexpediate nici spre Pișcari, nici spre Chicago. Le-a luat cu sine pe toate, În drum spre
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Dar, dacă subtilitatea corpului se traduce prin perfecțiune imagistică, În lumea cealaltă ar trebui să dobîndim chipul din finalul devenirii noastre fizice, adică din tinerețe, o icoană. Cei care s-au Întors din moarte clinică nu ne-au spus În ce măsură eliberarea de Învelișul terestru ne vindecă și de sluțenie, de dizarmonii precum un nas prea lung, un gît cam strîmb, o talie prea adipoasă. Corpul nostru post mortem nu poate fi atît de subtil, Încît să nu semene cu originalul, de vreme ce
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
în acest sens dovedește intenția Bisericii timpurii, dominată de bărbați, de a elimina orice concurență feminină. Biserica și-a constituit așadar teologia într-o paradigmă de gândire exclusiv machistă, scrierile lui Pavel jucând un rol decisiv. A venit însă timpul eliberării de sub tutela vechii paradigme. Maria Magdalena s-a transformat în simbolul luptei pentru emancipare a femeilor creștine și în sigla nevinovată a teologiei feministe. În mare, noile bacante universitare folosesc două strategii de reabilitare și canonizare implicită: recitirea textelor canonice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Egipt, Dumnezeu aruncă plăgi nimicitoare asupra lui Faraon, împietrindu-i mereu inima, ca-ntr-un joc sadic „de-a v-ați ascunselea”. Minunile lui Iahve sunt „negative”, „patetic-demonstrative”, de ordin punitiv, realizate împotriva unei populații străine și au drept scop eliberarea din jug a lui Israel. În Noul Testament, Isus operează minuni pozitive: vindecă, alungă demoni, trezește la credință, mângâie suflete chinuite, arătând instaurarea efectivă a Împărăției lui Dumnezeu. Iahve eliberează poporul lui Israel din robie politică; Isus eliberează sufletele opresate de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Înviere. Iadul îl ia în primire pe Satana și, după ce-i ține o predică moralizatoare, îl pune în lanțuri și-l aruncă la beci până la a doua Venire. Isus apucă dreapta lui Adam și rostește asupra tuturor o formulă de eliberare din păcat. Urmează urcarea la rai, unde se află deja trei personaje: Enoh, Ilie și tâlharul cel bun. Un scurt capitol al versiunii latine, extrem de cunoscută în Occidentul creștin, constituie poate cel mai adecvat comentariu al icoanei Anastasis. Aici Isus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Mircea Eliade va spune că profeții Vechiului Testament sunt adevărații făuritori ai Istoriei, în sensul curent al conceptului. Pentru prima dată profeții Israelului sacralizează timpul linear, transformând istoria poporului ales într-o Istorie sacră, la capătul căreia se află mântuirea, eliberarea. Odată cu ei, „paradigma cosmică” a păgânismului, întemeiată pe o reprezentare ciclică a temporalității, intră în declin, iar ideea de mântuire se leagă indisolubil de venirea unui Mesia, „Uns al lui Dumnezeu”, la sfârșitul timpurilor, venire unică, irepetabilă, definitivă. De partea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
internaționale... Fiind convinși că în acest caz este vorba de o regretabilă eroare și că de dumneavoastră depinde ca ea să fie îndreptată mai înainte de a fi prea târziu..., vă rugăm, dragi tovarăși români... să luați toate măsurile necesare... în vederea eliberării și reabilitării cât mai grabnice a lui Lucrețiu Pătrășcanu, tovarășul nostru de luptă și de idealuri..." Urmau semnăturile numeroase în josul documentului. Nando Rossi își înălță cu mândrie fruntea și se uită spre ceilalți. Inițiativa organizației noastre regionale, ținu el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se vedeau grupuri de muncitori ieșind de la lucru și în mintea lui Nando se înfiripă spontan o idee. El se opri brusc și, ridicându-și brațele deasupra capului, ca să atragă atenția, le ceru muncitorilor să se solidarizeze pentru a obține eliberarea lui Lucrețiu Pătrășcanu. Glasul baritonal îi izbucni cu forță din piept și i se auzi răsfrânt de ecou, dar grupurile de muncitori care ieșeau pe poarta fabricii îl priviră cu mirare și își văzură de drum ca și cum nimic nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o cantitate importantă de armament, abandonată de nemți în timpul retragerii precipitate care urmase fatidicului 23 august. Dată neagră pentru nemți, dar și pentru români, care în acea zi istorică nu reușiseră decât să schimbe o dictatură cu alta, în timp ce adevărata eliberare se petrecea ceva mai la vest, pe pământul Franței, zicea Lazăr Popescu. Virgil avea o părere ceva mai nuanțată în această privință, dar preferă să afle mai multe amănunte despre istoria cu rușii. Cumnatul său nu s-ar fi dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
placă, tot nu-i bai... Dă-l și tu de pomană cuiva... Pentru sufletul răposaților!... Generalul, bine operat de hernia lui, îl ținuse vreo șapte ceasuri, pentru a-l lămuri cum se cuvine în legătură cu proiectele sale politice vizionare, despre imperativul eliberării țării de ocupația sovietică, precum și despre regenerarea morală a poporului român și despre progresele organizatorice ale Ligii sale, punându-i solemn în vedere să rămână devotat până la moarte cauzei național-creștine, oriunde s-ar fi aflat. Numai de la maica Agripina nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lua în căsătorie?... îl întrebă Felicia, când își sfârși povestea. Victor era mai impresionat decât ar fi putut s-o arate; și la fel de revoltat ca atunci când unchiul său Nando fusese arestat și izgonit apoi din țară, pentru că încercase să obțină eliberarea din închisoare a unui om despre care era convins că nu avea nici o vină. Înțeleg foarte bine, o asigură el, cu glasul gâtuit de emoție, și îmi pare foarte rău de cele întâmplate... N-aveai de unde să știi... Am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
este doar rodul unei imaginații pe care nu sunt în măsură să o stăpânesc ca să pot face diferența între real și ireal ?" "Sau poate această motivație este doar o mască ? Poate în spatele ei se ascunde o dorință de schimbare, de eliberare... Pentru mine și pentru el, pentru Victor... Oare sentimentul că după operație nu am redevenit pentru el omul întreg care eram nu mă împinge spre o evadare ? Și dacă ar fi să-mi fac o psihanaliză cinstită n-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în care îl recunoscuse, cu greu, pe tatăl ei. Fotografia din fața ei are două cruciulițe în dreptul celui de al treilea și al patrulea bărbat din dreapta. Ciprian scoate cu îndemânare fotografia din album și Dora poate citi pe verso : "Tușino, la eliberare, 8 noiembrie 1948." Extraordinar ! Ce mică este lumea asta mare ! Am și eu exact aceeași fotografie, spune Dora, scoțând din poșetă poza cu cei șapte bărbați. Da, este una și aceeași ! Confirmarea că a pornit pe o pistă bună o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
comprimând încă și mai mult. Grupul nostru funcționa ca o mică comunitate care ducea o viață dacă nu confortabilă, aș putea spune că aproape normală. Când, în martie 1953, a ajuns la noi vestea morții "tătucului" Stalin, bucuria că ziua eliberării dintr-o detenție nedreaptă a sosit ne-a copleșit. Poate nu am luat seama că ne bucuram prea mult, nerealizând că Stalin murise, dar comunismul trăia. Poate că bucuria noastră nu a trecut neobservată de supraveghetoarea care ne urmăreau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că ne bucuram prea mult, nerealizând că Stalin murise, dar comunismul trăia. Poate că bucuria noastră nu a trecut neobservată de supraveghetoarea care ne urmăreau la tot pasul. Fapt este că au trecut zile și săptămâni și luni, iar despre eliberarea vreunuia dintre noi nu se auzea nimic. Gerhard, cu realismul lui arareori dezmințit, zicea că probabil personalul din spitale va fi ultimul eliberat ca să poată asigura asistența medicală. În schimb în anul 1954, spre toamnă, o nouă grea încercare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
interzicem să iasă din incinta îngrădită cu sârmă ghimpată a spitalului; era extrem de riscant ca o copilă să iasă singură în pădure sau pe malul râului unde nici Ulitia nu mai era capabilă să o însoțească. După moartea lui Stalin eliberările din lagăre se înmulțiseră și grupuri de prizonieri și alți nenumărați indivizi dubioși bântuiau prin taiga. Minodora își scotea rar nasul din puținele cărți ce le avea, iar când tristețea o copleșea, se ducea la casa de copii unde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
hulit de bolșevici. Și ca și cum ar fi trebuit ceva în plus ca să fim complet indezirabile, fetița, Alindora, purta numele german Bosch, ori nemții erau cu toții considerați fasciști și deci dușmani de moarte... Nu știu dacă ți-am spus că la eliberarea noastră din lagăr, Gerhard, în bună înțelegere cu Minodora, o adoptase pe micuță cu acte valabile în lumea liberă și nu numai în lagăr cum fuseseră cele ale căsătoriei noastre. Aici nu ne aștepta nimic, norocul a fost că acceptasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
unor pensionari. Aviz subsemnatului, mi-am zis, și am încercat să-mi motivez impolitețea de a nu-l fi observat la vreme pentru obișnuitul salut: Știi, am luat viteză către 512, cum își zice și după douăzeci de ani de la eliberarea din închisorile celei mai drepte, celei mai umane societăți din lume, un amic comun. Este grav bolnav!.. S-ar părea că închină steagul bătrânul!.. Asta a simțit-o și el... că se termină ca o lumânare... Vlăguit nu mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
un mort n-o poate ajuta. Visul nu zice că fata a pierit în valuri, așa că ea mai poate fi ajutată. Colacul de salvare este la mamă. Aceasta trebuie să discute cu ea, cât mai urgent... Un oftat prelung de eliberare din prizonieratul spaimei a fost slobozit din toate piepturile ninetistelor. Obosită de-atâta concentrare a minții, Nineta, uitând de obiectul însuflețit din poală, trânti cărțoiul peste mine, onorându-mă aproape până la sufocare cu greutatea științei viselor... Dar să vezi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]