3,224 matches
-
bună; dar, până una alta, dați-ne mijloace de hrană, scăpați-ne de briciul administrației”. Din perspectivă istorică, educația parinților - ca și educația (poporului) în general - apare necesară, atât pentru creșterea și educarea copiilor, cât și ca o cale de emancipare spirituală și socială, ca un vector al democratizării educației și societății. Evoluțiile rapide din viața socială generează o cerere de continuare a proceselor de reînoire a cunoștințelor, deprinderilor și valorilor pe durata întregii vieți. Din perspectiva unei analize sistemice, educația
ABC ACTIVIT??I EXTRA?COLARE by MIHAELA BULAI () [Corola-publishinghouse/Science/83158_a_84483]
-
pe obiective care rezolvă problemele indivizilor sau grupurilor de adulți. Nu putem stimula motivațiile lor de învățare și de participare la programe educaționale fără strategii care să se întemeieze cunoașterea nevoilor lor reale, specifice, de educație. Accelerarea transformărilor sociale, democratice, emanciparea femeii (la preocupările materne și gospodarești adăugându-se preocuparile profesionale și de studiu), modificarea statutului copilului, dispersia familiei, încercarea de a restitui educației familiale prestigiul (pe care l-a avut până la introducerea învățămantului obligatoriu), progresele sociologiei și psihologiei, precum și alte
ABC ACTIVIT??I EXTRA?COLARE by MIHAELA BULAI () [Corola-publishinghouse/Science/83158_a_84483]
-
competențe utile care pot fi sistematizate și transmise părinților; - implicarea părinților în educație îmbogățește calitatea relațiilor interindividuale în comunitate; - lucrul cu părinții amplifică rezultatele obținute în activitățile socioeducative desfășurate cu copii la școală sau în alte instituții; - educația părinților favorizează emanciparea adultului și copilului, activează autonomia, îmbogățește personalitatea, încurajează maturizarea prin dezvoltarea responsabilităților sociale; - parinții devin parteneri atunci când copilul manifestă tulburări afective sau de altă natură; - prevenirea situațiilor problemă, a riscurilor în educație și dezvoltare se bazează și pe importanța rolului
ABC ACTIVIT??I EXTRA?COLARE by MIHAELA BULAI () [Corola-publishinghouse/Science/83158_a_84483]
-
deschisă față de urmași. c) În planul imaginii de sine activitățile propuse de programele de educație a părinților ajută persoana să se descopere pe sineca partener, ca părinte, ca individ intenționat. Procesul de conștientizare însoțește actualizarea acelor atitudini care țin de emanciparea persoanei, de dechiderea spre noi perspective existențiale. Toate acestea merg împreună cu creșterea stimei de sine, a încrederii în potențialul propriu de schimbare, valorizarea capacităților interioare, conturarea identității sociale și culturale a persoanei. d) În planul relațiilor cu anturajul familial, educația
ABC ACTIVIT??I EXTRA?COLARE by MIHAELA BULAI () [Corola-publishinghouse/Science/83158_a_84483]
-
și Petru Severin. A înfruntat tot felul de greutăți în preajma și în timpul războaielor mondiale. Înzestrată cu reale virtuți ale unui doctor adevărat, prin pricepere, dragoste și profesionalism, a reușit să câștige încrederea, stima și dragostea bolnavilor. A contribuit mult la emanciparea spitalului, datorându-i-se, în bună măsură, extinderea spitalului, crearea laboratorului de analize medicale și a serviciului de radiologie, printr-o excelentă colaborare cu doctorii: Gheorghe Andreescu, Petru Severin și Ioan Ovanez. A coordonat secția maternitate, după construirea blocului materno
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
serviciilor ca și diversitatea lor au impus dezvoltarea acestor servicii conexe care să poată gestiona problematica spitalului. De aceea ne facem din nou o datorie morală în a aminti aici oameni devotați activității lor, care au contribuit la dezvoltarea și emanciparea spitalului: Serviciul Plan-Personal apoi Resurse Umane, coordonat în calitate de șef serviciu de ec. Pencu Maria și apoi de ec. Asmarande Doina, din structura acestui serviciu distingându-se printr un devotament și profesionalism desăvârșit Bularda Valerica și Moraru Măndița, iar înaintea lor
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
Iacob Felix rămâne, în egală măsură, un prieten al spitalului Drăghici și implicit al Vasluiului, care, întocmai ca marele său prieten Carol Davila, de câte ori poposea aici (și se întâmpla foarte des) dovedea un mare interes și preocupare pentru dezvoltarea și emanciparea stabilimentului după cum denumea el spitalul. Dr. Thoma C Hepites; Bacalaureat în științe psihice și naturale, medic primar chirurg și mamoș, directorul spitalului Drăghici (1875-1888), profesor de teorie obstetricală la Școala de Moșit din București (institutul Maternitatea), este autorul manualului teoretic
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
Alții, formând o a doua categorie care, chiar dacă nu sunt fii ai acestor locuri, s-au impus de-a lungul timpului în activitatea spitalului, în egală măsură pe linie profesională, administrativă și științifică, contribuind decisiv la progresul asistenței medicale și emanciparea spitalului, conferindu-i astfel statutul de unitate medicală de referință. Fără îndoială că alegerea personalităților poate avea și un grad de subiectivitate, cu toate că au fost atrase în colectivul de redactare mai multe personalități competente în evaluarea și aprecierea valorică a
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
Vaslui în 1925, profesor Cardiologie, UMF București. După cel de al doilea război mondial, în condiții dintre cele mai grele, la conducerea spitalului și a secției raionale sanitare s-au perindat o serie de medici devotați, animați de dorința de emancipare a sistemului sanitar printre care menționăm; dr. Nicolae Mihailiuc, medic șef raion. dr. Nicolae Bârlădeanu, cu o bogată activitate de organizare și coordonare a rețelei sanitare, în calitate de medic șef de raion, director de spital și director al Direcției Sanitare (1970-1984
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
de dragoste, pentru a fi primitori și ospitalieri... Un profesor este un miracol... În școală, avem mereu de luptat cu frica. Asistăm la contestarea și distrugerea valorilor culturale pe care oamenii înșiși le-au creat în timp și numim aceasta emancipare. Ne emancipăm contestând, negând valori instituite de omenire pentru ca ea să existe ca omenire. Viața noastră constă în ceea ce luăm și păstrăm de la viața însăși. Trăim printre ceasuri. Singuri în ritmul lor. Singuri în ritmul inimii. Singuri în ritmul spaimelor
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
mediile conservatoare ale sfârșitului de secol XIX, s-a dovedit a fi o simplă „clasificare” a întregului arsenal avangardist, ce începea tot mai frecvent să se impună în sfera mijloacelor de expresie utilizate la acea vreme (scări pentatonice și hexatonice, emanciparea coloritului armonic printr-o tendință pregnantă de autonomizare a acordurilor, precum și afirmarea culorii timbrale). De altfel, opțiunea sa pentru plasarea titlurilor la finalul Preludiilor pentru pian, intenție elocventă în sensul anulării ideii de subordonare a muzicii în raport cu formula denominativă, reprezintă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
va recepta respingerea categorică a conceptului tradițional de compoziție formală, precum și obiectivul primordial al acestora de investigare în sfera senzorială, ca primă fază în demersul cunoașterii. Această atitudine va conduce spre o esențială eliberare a spiritului uman, reflectată printr-o emancipare progresivă a culorii, estomparea contururilor și a perspectivei lineare. Printr-o perfectă empatie, Claude Debussy va explora frumusețea sunetului în sine prin abordarea acordului ca entitate de sine stătătoare, emancipând armonia de sub dominația liniei melodice și creând astfel concepția de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
noii ideologii progresiste, care opera o reorientare semnificativă la nivelul tuturor formelor de reprezentare artistică. Printr-o corespondență estetică cu universul pictural impresionist, atitudinea de eliberare a spiritului uman și promovarea factorului senzorial în fenomenul creativ conduc demersurile debussyiste spre emanciparea armoniei, prin abandonarea sistemului funcțional și lărgirea vocabularului armonic. Tratarea structurilor intervalice și acordice ca entități autonome, ce evită a se supune unei evoluții deductibile, generează la Debussy instaurarea unui nou concept de armonie non funcțională. Investigația muzicii debussyiste în
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
orientale, Debussy impune o cvasi-imobilitate a timpului muzical printr-un discurs expozitiv, non dezvoltător, care prin formulările sale repetitive se abate de la tradiționala dialectică tematică. Aprecierea pentru „divinul arabesc” al muzicii lui Bach conduce gestul creativ al compozitorului francez spre emanciparea elementului ornamental și a rolului îndeplinit de acesta în contextul discursului. El acordă o atenție sporită curbei liniei melodice, precum și noțiunii de linie „în sine”, explorând funcția sa, prin excelență, decorativă. Dezvăluind puternice afinități cu estetica simbolistă, Debussy subliniază funcția
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
în timpul călătoriilor misionare în diferite orașe, se vorbește despre asemenea „rătăciți” de la dreapta credință, care răstălmăcesc adevărul Evangheliei lui Hristos și răspândesc învățături greșite printre creștini. Sf. Apostol Pavel consideră că acești rătăciți sunt călăuziți de orgoliu și dorința de emancipare de sub Lege, considerând că diavolul îndeamnă la asemenea acțiuni. Ca și în vremea Apostolilor, și în veacurile care au urmat până azi, mulțimi de secte au răsărit în aria Bisericii creștine, și mai ales după apariția protestantismului (sec. al XVI
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
schimba nimic... Cu ajutorul aței am mișcat paiața cum am vrut, în danțurile cele mai capricioase, și acum, ața rupându- se, paiața rămâne nemișcată, oricât m-aș strâmba, oricât aș întoarce în mână firul rupt și oricâtă arta aș depune.” Procesul emancipării personajului feminin în romanul românesc se realizează, iar „păpușa” va rupe firele cu ajutorul cărora a fost manipulată și va dori să se dezvolte singură spiritual. Cele trei romane ale lui Anton Holban cunosc o evoluție a naratorilor care vor deveni
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
dezvoltă problema: „Dacă toți oamenii se nasc liberi, cum se face că toate femeile se nasc sclave?”. Feminismul a evoluat concordant cu Iluminismul (Mary Wolstonecraft, A Vindication of the Rights of Woman, 1792) și s-a transformat în mișcare de emancipare politică și civilă la mijlocul secolului al XIX-lea. De ce această evoluție? Fiindcă până atunci, indiferent cât se dezmărgineau fruntaliile drepturilor și cetățeniei pentru bărbați în virtutea modernității (în ideea că oamenii se nasc egali în drepturi pur și simplu fiindcă sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
imobiliza, pentru a o ține veșnic în limitele de inferioritate din care nu va trebui să iasă.” (Calypso Botez, 1923 XE „Botez, Calypso” ) Româncele au început să devină active în mișcarea pentru drepturi civile încă de la 1815 (vezi Ștefania Mihăilescu, Emanciparea femeii române. Antologie de texte 1815-1918, Editura Ecumenică, București, 2001). La mijlocul secolului al XIX-lea, înaintașele noastre și-au conturat revendicări politice foarte clare, care au culminat cu bătălia generalizată pentru recunoașterea dreptului de vot în Constituția din 1923. Numele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
au votat pentru prima în condiții democratice în 20 mai,1990. Comunismul este incompatibil cu feminismul pe care l-a și condamnat ca „deviaționism burghez”. Comunismul românesc a reușit să etatizeze până și capacitățile reproductive ale femeilor. A produs o emancipare prin muncă și un patriarhat de stat. A preluat o parte din creșterea copiilor. A încurajat dubla zi de muncă pentru femei. A contribuit la independența economică a femeilor, dar nu și la autonomia lor. Diferențele de venituri între bărbați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
aiurea în funcție băieții din opoziție, deși el nu crede ca alții că ministra ar fi „o proastă cu ghivent”, că politica românească este invadată de „Mițe Baston liberale sau pediste în budoarul funcțiilor babane”. Și Dinescu adaugă: „Sub pretextul emancipării femeii, o cohortă de muieri certate cu limba română... au înlocuit în România capitalistă garnitura tovarășelor care au alăptat, fără complexele siliconului, socialismul multilateral dezvoltat: Lina Ciobanu, Aneta Spornic, Suzana Gâdea sau tovarășa Găinușă”. Urmează câteva exemple din prostia monumentală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
trebuie să voteze, asemenea „minorilor, idioților și criminalilor” (am citat din Constituția democratică din 1923). După ce s-a instaurat comunismul, cu sprijinul principal al marelui bărbat sovietic și ai colaboratorilor lor autohtoni (plus Ana Pauker), bărbații au decis destinul femeilor: emanciparea prin dubla zi de muncă. Atunci când am scăpat de ruși și am devenit originali, făcând un stalinism naționalist tocmai când cei din jur începeau niscai reforme de destalinizare, marii bărbați din C.C. (Comitetul Central) l-au sprijnt pe Ceaușescu să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
mintea și energia într-un prizonierat care le depărtează și de venituri decente și de povestea aceea abstractă numită împlinirea omenească după dimensiunile secolului XXI, cel european, acela despre care consumăm tone de hârtie, de conferințe și de „voință politică”. Emanciparea formală a româncelor s-a produs „cu voie de la stăpânire”, luând chipul egalitarismului comunist: muncă, venituri și status aproximativ egale, indiferent de gen. Aud încă femei și bărbați scuturându-se cu oroare de „femeia tractoristă” sau „macaragistă” a comunismului, uitând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
preiau treptat agenda nedreptății și discriminării de gen. Ele încep să se orienteze asupra aspectelor „victimiste” ale feminismului. Este poate timpul ca celelalte femei, privilegiate față de semenele lor prin status, profesie, bani, influență, să sprijine cealaltă față a procesului de emancipare: autoexprimarea, creativitatea, felurile diferite de a gândi puterea, politica, morala, știința, arta, religia, încât ele să curpindă și chipurile femeiești ale existenței. Dacă acest proces nu se produce, mai devreme sau mai târziu fiecare femeie se va ciocni, într-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
se cheamă Societatea retro. Am plecat de la ipoteza că în societatea noastră ruptura esențială este între conservatorismul de stânga (specific postcomunismului) și conservatorismul de dreapta (îmbățișat mai ales de o parte a intelectualilor publici) și tendințele insulare de modernizare și emancipare. Toate aceste preocupări m-au îndepărtat considerabil de proiectul filosofic propriu-zis. Trebuie să înțeleg însă că ați contextualizat intens chiar și teoriile feministe. Așa cum am descoperit că nu pot să fac filosofie pur și simplu, ci neapărat și cu experiențele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
nu are emisiuni TV consacrate, este aproape ignorat mediatic, aflăm cu stupoare că are un impact incredibil și devastator. Împreună cu multiculturalismul sau de unul singur, feminismul a condus la prăbușirea popularității culturii înalte în rândul poporului român: „Idealul iluminist al emancipării prin cultura umanistă de cea mai înaltă valoare, care a caracterizat modernitatea clasică, a fost înlocuit în societatea globală de azi cu idealul divertismentului, care se propagă prin relativismul postmodern - prin care educația umanistă își pecetluiește decesul, iar cea științifică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]