2,137 matches
-
a dobândit valori care Îl diferențiau radical de logos și Îl asociau cu ceea ce a ajuns mitul să desemneze În contemporaneitate: a) evocarea unor lucruri legate de un trecut nedefinit; b) construcția narativă; c) caracterul fictiv; d) capacitatea de a emoționa; e) valoarea de model exemplar. Această transformare s-a produs ca rezultat al unei bătălii pentru autoritate, desfășurată Între două categorii de elite intelectuale (generic vorbind, filosofii și poeții) și două tipuri de discurs: Programul mitologic și adevărul asociat lui
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mesajul este actualizat În fața comunității de către persoane care, prin capacitatea lor de a memora și a „interpreta” acele texte, beneficiază de un statut aparte. Prestigiul lor este legat de o dublă abilitate: aceea de a oferi performanțe „memorabile” (capabile să emoționeze și mobilizeze audiențele) și aceea de a oferi repere culturale identitare. Prima abilitate implică puterea de a crea variații stilistice, de a modela forma și, adesea, elemente ale conținutului, pentru a le adapta așteptărilor publicului și presiunii unor factori conjuncturali
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
eminentul" profesor Marius Chicoș Rostogan, cel care adoptă și experimentează cu entuziasta aprobare a inspectorilor la fel de ,,competenți", noua metodă intuitivă, ținta satirei caragialiene, dezvăluită ca pandant al ironiei subiacente: Profesorul: Și cine era Traian? Elevul: El era om bun! Profesorul (emoționat): Bun, drăguțul de el! Zic zău lui Dumnezeu, bun!... Și cu cine s-a bătut el? Elevul (brav): Cu turcii! Profesorul: Pe dracu! Că-z unghe erau turcii până atunci în Europa... Mai târziu doară s-or descoperit turcii... (Puternic): Cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
surprins de gestul meu, m-a întrebat: Ce anume ți-a rămas? I-am răspuns imediat că m-a impresionat mult insistența sa asupra persoanei: „mereu trebuie pornit de la persoană!”. Răspunsul lui îmi răsună și acum în urechi și mă emoționează: „Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că în tot acest timp nu am străbătut inutil drumul până aici, la facultate!”. Pentru el cred că era o confirmare providențială a sensului profund al activității sale ca profesor și o motivație nouă pentru viitor
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
în religia totalmente nouă, care este de fapt creștinismul modern 48. În situația în care predomină amintirea sau așteptarea, multe lucruri ce ar fi putut trece altminteri drept importante, energice și fatale vor provoca acum doar un zîmbet. Ceea ce-l emoționează atît de puternic pe cel semiexperimentat încît își pierde echilibrul se evaporă acum prin umplerea sufletului cu tot ce este măreț. Iar cînd încearcă totuși să-și exercite puterea asupra sufletului, nu face decît să apară un surîs nu cel
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ispititor, ademenitor, atrăgator Cerințe: 1. Răspunde la întrebări: a. Care sunt personajele textului? b. Unde se petrece întâmplarea? c. Ce admira Heidi? d. Ce îi spune Clara Bălaiei? e. Cine a ajutato pe Clara să meargă? De ce? f. De ce erau emoționați copii? 2. Scrie câte o însușire potrivită pentru fiecare copil care apare în text. Argumentează alegerea făcută. 3. Alcătuiește enunțuri cu cuvintele „Heidi" și „pășune", în care să folosești virgula, două puncte, punctul și semnul exclamării. 4. Formulează propoziții în
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
patria noastră se dezvoltă un sentiment nou, minunat, al solidarității umane, al relațiilor de colaborare și ajutor reciproc între cei care construiesc - sau vor construi - socialismul, viața (...). De aceea partea a doua a poemului Horea nu mai este singur nu emoționează, deși ideea rămâne valoroasă. De ce? Credem că pentru a fi realizat acest lucru, trebuia să găsească - așa cum făcuse în prima parte - o imagine centrală, ruptă din realitate. Pentru a exprima ideea solidarității trebuiau să apară oameni, să se arate ce
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
trecut doi ani. «Nașa» noastră a uitat de noi (...). Și în sfârșit, vrem să-i scriem acum tov. Al.Jar. Pe la începutul anului 1952, ați venit la Buzău (...) Pioniera Eftimie Aurelia, cea mai tânără membră a cenaclului nostru, a fost emoționată că v-a cunoscut. V-a povestit din viața ei, v-a citit poeziile ei și noi eram nespuși de mândri auzindu-vă spunând: «E o minune fata asta, să o ajutați să se dezvolte ca o floare». I-ați
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dat lui Artimon un prestigiu cu de la sine putere, rugându-ne să-l credem pe cuvânt că personajul îl merită, în loc să fi lăsat ca Artimon să-și câștige singur acest prestigiu, prin faptele sale, și astfel să ne convingă și emoționeze (...). Insistența cu care autorul a creionat chipurile negative și aspectele aparținând trecutului, fac ca «centrul de greutate al romanului să se deplaseze de la nou spre vechi», cum remarca un critic de la Viața românească (...). Istorii de demult, credințe străvechi, obiceiuri populare
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
lucrarea, socotind, probabil, că pune astfel la îndemâna maselor o armă necesară în lupta pentru construirea socialismului. Atât autorul cât și editura au trecut cu ușurință peste un fapt esențial: o armă literară nu este armă decât dacă este literatură, dacă emoționează și convinge prin imagini artistice veridice și puternice. Ori, nuvela Râpa Oarbei este mai mult o schemă decât o operă literară deplină, vie. Pretutindeni simți că ai de-a face cu o construcție artificială, care scârțâie din încheieturi. Ai continuu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
vila ridicată de avocatul Paleologu, tatăl scriitorului. De la Constantin Noica, am o scurtă invitație la Păltiniș, pe o carte poștală. Cred că e chiar din perioada în care tu ai primit o scrisoare de la Mircea Eliade. Am fost atât de emoționat, încât am hotărât să-i citesc ori să-i recitesc întreaga operă publicată până atunci. M-am lungit, din sfială, până când Noica a avut acel accident cumplit care i-a adus moartea. Liviu Antonesei: Poate era bine să te fi
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
în al doilea rând, se simte liber să-și facă singur legea. Primul obiectiv este implicarea afectivă a cititorului. Autorii Desperado mărturisec în interviuri că vor să fie prieteni cu cititorul, îl doresc de partea lor, opera vrea să-l emoționeze. Ei vor ca cititorul să-i țină de mână, să se încreadă în ei necondiționat, să ia tot ce spun ei drept literă de evanghelie, pe când ei, autorii, sapă labirinturi subterane, cu scopul să prăbușească întregul edificiu de așteptări al
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
descrie starea: Totul e deja făcut. Totul e deja spus. Ordinea e aceeași. Ne scăldăm în aceeași muzică. Autorul a creat o istorie (pe care personajele ar putea-o schimba cu ușurință), viața ne-a fost trăită de alții. Ne emoționează frazele frumoase ale acestui vis mai mult decât subiectul romanului în sine. Se dovedește că Clement Harcombe a plecat cu Gloria Patterson, adeptă din micul lui grup. Revine la fiul lui doar ca să-l informeze că "pretutindeni suntem acasă", așa că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
persoana întâia, nici din cea la persoana a treia. El aduce un plus de obiectivitate monologului interior și de subiectivitate în interiorul narațiunii obiective. Dialogul dă sentimentul de viu acestor povești banale, acestui du-te vino de incidente care nu ne emoționează. Ironia lui Lodge e necruțătoare: ea poate distruge un personaj. Poate ucide tot ce încearcă să fie sentimental. David Lodge, deci, refuză să participe, refuză suspansul vieții reale. El anulează suspansul, îl înlocuiește cu o combinație artificală de întâmplări ce
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
era altfel). LV. Romanele tale sunt, în parte, distopii afective... JB. Scriu adesea despre partea întunecată a lucrurilor, e drept (deși până acum nu se prea ucide în romanele mele). Și apreciez sfatul dat scriitorului de Cehov, " Dacă vrei să emoționezi, fii distant", adică mânuiește-ți bine tehnica, nu spune cititorului ce și cum să simtă. LV. Poate că timpul cât ai lucrat la Oxford English Dictionary ți-a influențat stilul, care e în același timp năucitor de bogat în sinonime
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
altuia dintre bărbați. În apartamentul ei unii vin, alții pleacă. Un prinț scoțian venise cu ocazia Expoziției (era în 1867) și a găsit de cuviință să-și rezerve un loc la o reprezentație a piesei Blonda Venus, a felicitat-o emoționat pe protagonistă. O relație complicată a avut cu contele Muffat ce făcuse o pasiune adolescentină pentru frumoasa și aroganta blondă, era hotârât să facă orice sacrificiu pentru a fi în vecinătatea ei și apoi și-a dorit să fie numai
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
un rol emoționant și după ce lăsaseră masca jos. Dacă numai faptul de a spune cuvinte scrise de un altul inflamează astfel prin sentimente fictive, ce nu vom face noi, care trebuie să gândim ce gândește acuzatul, pentru a putea fi emoționați ca și clientul nostru?" (Institution oratoire, Livre 6, Les Belles Lettres, 1977). Această asimilare a statutului de comediant cu cel de orator, încă foarte vie în epoca clasică 6, va dura în Europa până în secolul al XIX-lea. Marmontel, în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
suferim, să ne întristeze, și totuși această suferință, de care, cu referire la ele, spectatorul suferă, este dorită de el, și chiar suferința sa îi face plăcere. Ce este deci aceasta, dacă nu o murdărie mizerabilă, pentru că aceste evenimente ne emoționează cu atât mai mult, cu cât suntem, pentru a ne vedea într-atât de afectați, mai puțin sănătoși. Limbajul curent, este adevărat, spune, când avem noi înșine de pătimit, mizerie, când îi compătimim pe alții, mizericordie. Dar ce fel de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
circ, acțiunea nu este jucată, ci reală. În timp ce gladiatorul moare de-a binelea în arenă și sângele său se scurge sub ochii îngroziți ai spectatorului, la teatru moartea este jucată. Totul este aici trucat. Spectatorii o știu și nu se emoționează peste măsură. Sfântul Augustin citează exemplul unuia dintre elevii săi care, din dezgust, n-a asistat niciodată la un spectacol de gladiatori. Forțat să meargă acolo de prietenii săi, n-a putut, spre marea lui surpriză, să reziste acestei "sângeroase
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
diferite evenimente care nu poate fi numai de ordin logic, ci trebuie să satisfacă și regulile proprii artei dramatice. Corneille, ca și Aristotel, preferă verosimilul extraordinar pe care îl condamnă docții. Îndrăgostit de sublim, el caută situații excepționale, susceptibile să emoționeze spectatorul. Pentru a-și justifica alegerea, el invocă, în Discurs despre poemul dramatic, neverosimilul unor mari subiecte antice precum crimele Medeei, Clitemnestrei, care sunt totuși la originea unor piese foarte puternice. "Marile subiecte care pun cu putere pasiunile în mișcare
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care l-ar fi avut compunând aceste versuri, și care ar fi destul de încetinit prin acest efort de memorie, pentru a face ca starea sa sufletească să nu mai răspundă la ceea ce ar pronunța ea. Auditoriul nu s-ar lăsa emoționat de acest lucru, și l-ar vedea prea premeditat pentru a-l crede veritabil." Aceste reticențe, formulate de unii teoreticieni ai clasicismului asupra necesității utilizării versului în teatru, se vor înmulți la sfârșitul secolului. Asupra lui apasă o adevărată discreditare
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care-l admira atât de mult, încât nu a îndrăznit niciodată să ia unul din subiectele sale de tragedie. Cuprins de acest gând, ia un Sofocle grec și citește tragedia despre Oedip, traducând-o pe loc. A fost atât de emoționat, spune D-l. de Valincour, încât toți ascultătorii au încercat sentimentele de teroare și de milă de care este plină această piesă. "Am văzut, mai adaugă el, cele mai bune piese ale noastre reprezentate de cei mai buni actori ai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
poeților care nu simțeau în geniul lor nici destulă bogăție, nici destulă forță pentru a atașa timp de cinci acte spectatorii printr-o acțiune simplă, susținută de violența pasiunilor, de frumusețea sentimentelor și de eleganța expresiei." Tot dorința de a emoționa i-a dictat lui Racine alegerea subiectelor. Contemporanilor săi care îi reproșau că a pus în scenă, în Britannicus, un erou prea tânăr, Racine le răspunde, în Prefața sa, că tocmai extrema tinerețe a lui Britannicus îl face "foarte capabil
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca împreună cu el să ne considerăm fericiți când speră să o posede? Cel dintâi principiu asupra căruia acționează poeții tragici și comici este cel conform căruia spectacolul trebuie să intereseze; iar dacă autorul sau actorul unei tragedii nu știe să emoționeze și să captiveze prin pasiunea pe care vrea s-o exprime, în ce dă, dacă nu în ceva rece, plictisitor, în ceva ridicol, după regulile maeștrilor artei? Aut dormitabo, aut ridebo 61, și tot restul. Astfel că singurul scop al
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vii, cu ochi adevărați, fie pătimași, fie tandri, și scufundați în pasiune; lacrimi adevărate la actori, care atrag altele la cei care privesc; în sfârșit, mișcări adevărate care incendiază întreg parterul și lojile toate: și lucrurile astea, spui dumneata, nu emoționează decât indirect, și nu stârnesc pasiunile decât accidental?" (Scrisoare către Părintele Caffaro cu privire la Comedie) Efectele operei sunt și mai mult de temut, dacă ne luăm după Bossuet, căci ele pătrund mai adânc în sufletul spectatorilor. În timp ce farmecul melodiei adoarme spiritul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]