2,278 matches
-
antecedente psihiatrice, evenimente psihotraumatizante, dependențe, experiența personală privind pierderea/separarea, principalele trăsături de personalitate, stabilitatea emoțională, autocontrol, capacitatea de exprimare a emoțiilor și sentimentelor, rezistența la stres, capacitatea de a depăși eșecurile/neîmplinirile, sensibilitate/disponibilitate la nevoile celorlalți, gândire pozitivă, empatie, răbdare, compasiune, autocaracterizare, caracterizarea partenerului, motivația adopției și acceptarea propriei infertilități, speranțe legate de adopție 2. Istoria maritală și relația de cuplu: evoluția relației de cuplu înainte de căsătorie, stabilitatea afectivă a cuplului, modul de construire a rolurilor maritale și împărțirea
DECIZIE nr. 661 din 8 august 2016 privind aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, instrumente şi documente utilizate în procedura adopţiei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/274328_a_275657]
-
de atașament și factorii care conduc la tulburările de atașament (separarea, instituționalizarea și consecințele acesteia) 2.5. Rolul mediului familial în dezvoltarea personalității copilului. Modalități concrete prin care adoptatorii pot favoriza dezvoltarea atașamentului și pot relaționa cu copilul adoptabil (disponibilitate, empatie, atitudine nediscriminatorie, acceptarea identității și istoriei copilului) A 2-a sesiune de pregătire: 3. Sterilitatea/Infertilitatea 3.1. Fazele durerii și pierderii 3.2. Necesitatea parcurgerii acestor faze 3.3. Propriile atitudini față de sterilitate 3.4. Efectele neacceptării propriei sterilități
DECIZIE nr. 661 din 8 august 2016 privind aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, instrumente şi documente utilizate în procedura adopţiei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/274328_a_275657]
-
suprem. Agresivitatea lui e exploatată de toate televiziunile, care aleg să se folosească de cazul copilului omorât pentru a nu vorbi, în detaliu, despre dezastrele violente de la Roșia Montana și despre proteste. Chipul copilului mort funcționează ca un declanșator de empatie socială, menită să devieze atenția de la problematica protestelor. Scandalul câinilor maidanezi este cea mai perversă formă de diversiune politică, transformată într-o strategie de manipulare a televiziunilor care, mai nou, se întrec în statistici: cine a dat mai multe reclame
Cum sfâșie televiziunile protestele împotriva Gold Corporation () [Corola-website/Science/295679_a_297008]
-
the research process”[1]. O astfel de abordare angajată și subiectivă nu dihotomizează îndepărtarea academică a cercetării și relativă dezangajare în raport cu angajamentul activismului cetățenesc, ci se concentrează pe o continuă distanțare și apropiere, presupusa de auto-reflexivitate (ceea ce implică dedublare, subiectivare, empatie, chestionare a perspectivei proprii, a pasiunii morale și a rolului jucat): Anthropologists are not pure scientists. Their diaries, ethnographic novels, poems and monographs form a very important branch of literature akin to travel writing. Reflexivity is what defines this aspect
Antropologie performativă. Cazul ghetoului Pata Rât (partea II) () [Corola-website/Science/295671_a_297000]
-
presă stradală contracta timpul, care devine emoționant, captivant și senzațional, deși la antipodul comercialismului mediatic. Performance-ul sintetizează problemă, stipulează conflictul într-o formă dramatică. Dramatizarea are rolul de a scurtcircuita prin provocare un corp social durificat, chemând în ajutorul sau empatia, prin apelul la un mesaj social esențializat și la solidarizare (calitate clasică a poeticii aristoteliene), dar și distanța critică, prin refuzul convenției soporifice și prin redarea mai clară, prin excentrism, a faliilor dintre centru și margine: Everything about a successful
Antropologie performativă. Cazul ghetoului Pata Rât (partea II) () [Corola-website/Science/295671_a_297000]
-
sau în timpul repetării rolului. Iată programul nostru: multă lumină, multă bucurie, multă grandoare, mult entuziasm contagios, creativitate din reflex, participarea publicului în actul corporal creator al spectacolului."[9] Nu e necesar că actorii să se identifice cu personajele, să arate empatie față de rolul lor sau chiar să aibe vreun sentiment în desfășurării activității lor, ci doar că ei să "comenteze conștient despre personaj rămânând clar în afara lui."[10] Pentru Meyerhold, corporalitatea și mișcarea nu sunt produse de sentimente, ci sunt sursa
Teatrul ca muncă şi muncitorul de teatru () [Corola-website/Science/295675_a_297004]
-
față de tot staff-ul Dianei 4, îi dezavantajează în debate-ul ăsta, și nu are cum să le aducă înțelegere din partea prea multor oameni, mai ales a colegelor mele, așa cum reiese și din articolul de pe CriticAtac. Însă, deși înțeleg lipsa de empatie, nu mi se pare OK să nu vezi problema din toate unghiurile ei. Eu când am început să lucrez la Dianei 4, în primăvară, căutam să-mi suplimentez veniturile nesigure din traduceri și totodată să “ies din casă”, să am
Experiența mea la Dianei 4 () [Corola-website/Science/295707_a_297036]
-
că sunt în Germania. Veniseră pregătiți să lupte, dar nimeni nu avea arme. Vedeau niște oameni care îi urau pentru prezența lor și nu știau cum să reacționeze.” În sala de expoziție, fotograful de 75 de ani a vorbit cu empatie despre soldații ruși, și asta pentru că îi place să se poziționeze mereu dincolo de tabere. Nu pot să spun că-mi părea rău de soldați, dar m-am pus în locul lor. Am simțit că e tragedia lor la fel de mult ca a
Josef Koudelka: quot;Fotografiile mele marchează istoria. Nu sunt însă sigur că și schimbă cevaquot; () [Corola-website/Science/295716_a_297045]
-
poate teatrul să formeze, într-un context politic românesc fundamentat pe valori neoliberale și pe dominația pedogogiei competiției? Cum poate teatrul să submineze hegemonia selecției exclusiviste, bazate pe întrecerea premianților? Cum poate teatrul să creeze laboratoare de educație socială și empatie colectivă, în care cunoașterea prin experiențe de viață diferite să întemeieze o pedagogie a generozității și a lucrului în echipă, necesare oricărei gândiri comunitare? Cum poate un spectacol de teatru să le vorbească adolescenților și copiilor despre inegalități și inechități
Al cui este teatrul pentru copii și adolescenți? () [Corola-website/Science/295713_a_297042]
-
formelor de discriminare și segregare din învățământ, de la cele mai evidente, la cele mai banale, care sunt adeseori trecute cu vederea (s-a întâmplat ca am capturat un meniu apropape complet al lor în film). Că ne poate trezi, deopotrivă, empatia și spiritul analitic, care sunt amândouă esențiale în elaborarea unor politici publice bune. Este „rasismul de maturizare”, rasismul cu care creștem de mici, un discurs care ne influențează negativ emanciparea politică? Prin ce credeți că un film că Școala noastră
„Filmul e o unealtă care poate fi folosită de cei care luptă să schimbe lumea” () [Corola-website/Science/295717_a_297046]
-
cu stânga asta victimizantă, care se victimizează, stânga nouă care merge pe discriminare. El cred că e conservator pe zona asta de stânga nouă și mai progresist pe zona aia de stânga veche sindicală, da nu apare explicit. E pe empatie cu săracii în definitiv, pe reducerea diferențelor de venit și pe faptul că se tot deplânge lipsa solidarității, ori neîncrederea e problema societății românești. Asta cred că la trei pagini apare, ideea asta cu neîncrederea. Nu zice „solidarizare”, pentru că dacă
„E un soi de ură de sine” () [Corola-website/Science/295777_a_297106]
-
ton de broască de jucărie chiar și după ce au crescut... Maternitatea le-a luat minție. Trăiesc într-un vid. Lumea lor e un glob de zăpadă”[6]. Marea calitate a <i>performance</i>-ului <b>Habemus bebe</b> este tocmai empatia și, în același timp, distanțarea față de toate aceste „grupaje de maternitate” care depășesc nivelul pur personal. [caption id="attachment 1645" align="aligncenter" width="610"] Scenă din Habemus bebe[/caption] „Mama de confruntare politică și socială” cu sisteme care-i cer să
De ce tații merg în rai și mamele în bucătărie? () [Corola-website/Science/295795_a_297124]
-
de război în rândul personalului. Hawkeye, Trapper și ulterior B.J. sunt în același timp cei mai buni chirurgi, cei mai receptivi la suferințele oamenilor și cei mai miștocari din unitate. În timp ce salvează vieți și contribuie astfel la operațiunile de război, empatia, umorul și critica rigorii militărești în afara sălii de operații îi ajută și pe cei din jur să-și facă treaba zi de zi și să nu clacheze. Un fel de „nebunie în numele sănătății”, cum o caracterizează psihiatrul Sidney Freeman în
Creativitatea corporatistă ca revoluție conservatoare () [Corola-website/Science/295747_a_297076]
-
par să vrea să-i facă pe plac intervievatoarei, nu se exprimă prudent și se opun locurilor comune din discursul pe care îl percep drept dominant, constituindu-se astfel ca Subiecți și creând prilejul, pentru cititorii cu background comun, pentru empatie, identificare și interogare permanentă a narațiunilor despre trecut. (A doua parte a cronicii, aici.)
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici (1) – O citire alternativă () [Corola-website/Science/295630_a_296959]
-
de servicii în aceste piețe. Modelul propus de Grönroos aparține așa-numitei "școli nordice" asupra calității serviciilor. Modelul SERVQUAL al calității serviciilor, elaborat de Berry, Zeithaml și Parasuraman (1990) a identificat cinci dimensiuni principale ale calității serviciilor: fiabilitate, sensibilitate, asigurare, empatie, tangibilitate.(Vezi TQM). Conceptualizarea propusă de modelul SERVQUAL domină în prezent, însă modelul este criticat pentru că cele cinci dimensiuni sunt atât de generale încât pot limita utilitatea lor în anumite contexte de servicii. Standardul internațional ISO 9004-2 propune următoarele caracteristici
Calitate () [Corola-website/Science/298716_a_300045]
-
de constrângeri exterioare este chiar mai importantă decât aceea de a acționa autonom, că nevoia de apartenență ține de condiția umană, că în "Republica Spiritului" nu se intră cu bocancii, că este nevoie de decență, de respect pentru idei, de empatie chiar și cu gânditorii pe care poate nu îi iubești. Neutrosofia care are un punct de vedere pluralist, consideră că lumea este conturată de o infinitudine de nuanțe separate și ultime. În acest context, ea introduce noțiunea de "monism neutru
Monism () [Corola-website/Science/299053_a_300382]
-
pagină din literatura milei », așa cum o numește Valeriu Cristea, descrie coșmarul șocant al lui Raskolnikov, care își imaginează un cal bătrân omorât în bătaie de niște mujici. Tocmai prin această dualitate a personajului, capabil să ucidă, dar și să arate empatie pentru ceilalți, putem explica probabil natura lui schismatică ("raskol" înseamnă "schismă"). Raskolnikov este înduioșat și de regresul lui Marmeladov, un bețiv care își târăște familia în sărăcie. Fiica acestuia, Sonia Marmeladova, este nevoită să se prostitueze pentru a-și întreține
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
de tip confesiv, Mishima imaginează lumea strâmbă a spiritului unui călugăr, Mizouguchi, traumatizat de imaginea mamei care făcea dragoste cu un bărbat în timp ce tatăl își dădea sufletul. Copilul, un Meursault transferat pe teritoriul japonez, este incapabil de orice tip de empatie față de cei ce-l înconjoară, sentimentele sale fiind cauterizate cu grijă. Ca ghid al soldaților americani ce vizitează Templul, participă chiar la o crimă oribilă, ucigând copilul unei gheișe sub privirile ocupantului, care îl răsplătește cu două cartușe de țigări
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
sau culturale). Mi-am zis că e o glumă (dintr-acelea menite să facă piesa mai captivantă) nefericită: autoarea abordează tema importantă și dureroasă a migrației datorată sărăciei, despre oameni care suferă alienare, umilințe, abuzuri, exploatare, propunându-și să creeze empatie între public și subiecții spectacolului; și totuși, de la primele scene, pare că ridiculizează toate astea coafându-le pe actrițe cu codițe-cornițe și punându-le să cânte <strong>Trei Iezi Cucuieți</strong> pe acordurile piesei <em><strong>Felicità</strong></em>. Povestea
Cronica spectatoarei - Metafora caprei în spectacolul ROVEGAN () [Corola-website/Science/296159_a_297488]
-
de profitabil: capra e adaptabilă, inventivă, plină de resurse, cu foarte puține exigențe, un animal cu costuri de întreținere foarte mici și de la care se pot exploata atâtea (carne, lapte, blană). La fel ca femeia migrantă din Europa de Est (România, Vaslui). Empatia mea față de animale are probabil un rol important când începe să nu mă mai deranjeze atât de tare metafora: în definitiv, <em>femeie</em> sau <em>capră</em>, amândouă avem nevoie de revendicarea și resemnificarea acestor etichete. Și totuși, nu
Cronica spectatoarei - Metafora caprei în spectacolul ROVEGAN () [Corola-website/Science/296159_a_297488]
-
span></p> Filmul debutează greoi, lăsând destul spațiu pentru a-l încadra Winfried Conradi într-o categorie socială și morală. Acesta face parte din clasa mijlocie, fapt care îi oferă distanțarea necesară caricaturizării celorlalte clase, dar și un strop de empatie. Încă din primele minute, vedem un Conradi pus pe glume, care ironizeză pe toată lumea. Totuși, acest strat de ironie se dovedește a nu fi atât de adânc și pare a avea, mai degrabă, un rol protector, căci Winfried ajunge să
Drumul dezumanizant al ascensiunii sociale - Toni Erdmann () [Corola-website/Science/296156_a_297485]
-
în lume: o prezență pe care vrea să creadă că o poate urmări și cu <i>detașare</i>, conștient de inserarea lui în social, alături de și în relație cu ceilalți actori, dar și cu <i>compasiune</i>, căutând să creeze empatie cu sentimentele și trăirile sale, cu felul în care vede, judecă și simte.</p> Iluzia de ”real” se construiește printre altele prin experimentarea timpului - nu suntem scutiți de lunga așteptare împreună cu personajele a momentului în care se vor așeza la
Subiectivitate și obiectificare în Sieranevada () [Corola-website/Science/296149_a_297478]
-
toată lumea, pe Toni, soțul ei, că a înșelat-o, toți cei prezenți rămân inițial siderați. În loc să insiste pe protagonista scenei aflată într-un moment de expunere și vulnerabilizare disperată, de exprimare penibilă a furiei, ca să creeze spațiul și răgazul pentru empatie, regizorul alege cadre care cuprind și celelalte personaje, evidențiind elementul public al scenei. Împreună cu râsul 1 și cu atitudinea lui Lary, acest element mută accentul de pe drama lui Feli, pe grotescul situației și pe ridicolul la care s-a expus
Subiectivitate și obiectificare în Sieranevada () [Corola-website/Science/296149_a_297478]
-
vorba de o altă gașcă de intelectuali care se apropie de grupurile vulnerabile. Artiștii, căci despre ei este vorba în spectacolul* Geaninei Cărbunariu. Ei, în cazul lor, lucrurile stau parcă și mai grotesc. Te-ai aștepta, nu-i așa, la empatie, sensibilitate, dorința sinceră de-a schimba soarta nefericiților pe care alegi să-i transformi în subiect de documentar. Că doar stai cu ei - teoretic - zile în șir, îi intervievezi, îi observi, faci tot posibilul să aduci poveștile </spân><spân lang
De câți năpăstuiți ai nevoie ca să devii artist celebru? () [Corola-website/Science/296173_a_297502]
-
prin schematizare, în special a personajelor secundare, care fac parte din clase, categorii, populații care sunt departe de spectator. Argumentul nu se prea susține, pentru că există o multitudine de filme în care personaje secundare, sau chiar episodice sunt construite cu empatie, cu atenție la biografie sau la complexități emoționale, nu simple tipologii cum se întâmplă în <strong>Toni Erdmann</strong>. Mai mult, organizarea reprezentării într-o schemă în care personajele protagoniste coincid cu exploatatorii, cu cei aflați în poziții de putere
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]