4,041 matches
-
abia auzit, în timp ce își întindea brațul să miște butonul de volum. Acum a răsuflat a ușurare, s-a așezat și a poftit-o să se așeze într-un fotoliu și pe vecina rămasă în mijlocul încăperii, urmărindu-i cu privirea mișcările energice, cu mâinile tot împreunate în față, de parcă s-ar fi temut să calce covorul enorm, cu flori mari, ce vor fi arătat extraordinar la vremea când fuseseră împletite, cu decenii în urmă, dar azi destul de roase, decolorate și murdare. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a mușcat buzele, a răsuflat a ușurare după un răstimp, ei bine, o luăm de la capăt sau continuăm, cum vreți - a spus. Rămăseseră, prin urmare, într-o casă imensă trei oameni: o femeie care nu mai era tânără, oricât de energică ar fi fost, împinsă de împrejurări spre treburi de gospodină săracă pe care, oricât s-ar fi priceput, știindu-le, de mică, din curiozitate, nu le practicase decât foarte puțin, întotdeauna se găsise altcineva să le facă în casele mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
au fost rostite, erau mai mult de partea fiicei care gândea, privind cu milă imposibil de stăpânit femeia în vârstă docil prăbușindu-se, încă nu ruină, dar deja lipsită de tot ce fusese al ei mai deosebit: ea este femeia energică, mama ei? În privirile celuilalt descopea certitudinea, gândind mai departe: se află în pragul sau chiar a trecut dincolo de irevocabila linie de demarcație, în decrepit, cămașa ei fină, ca și ciorapii și hainele în general, jilave acum, doar aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
calmante pentru că - și Andrei Vlădescu: însă nimeni nu trebuie s-o invidieze și nimeni nu trebuie să invidieze pe nimeni, n-ai de unde ști cum ar reacționa altul în condițiile astea, nașul meu stins pe când eram elev era mult prea energic și n-ar fi suportat superba monotonie de aici - și bătrâna doamnă: pentru că nimic nu poate fi mai înfiorător decât durerile acelea despre care nu înțelege de unde vin, dar o răscolesc cu totul, încât ar fi cea mai mare stupiditate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
își umplea din nou paharul. Apoi a întins mâna spre pachetul de țigări aflat pe masă, și-a aprins una, cu gesturi încete și atente, și deodată au încetat vocile și se auzeau numai muzica din încăperea alăturată și pașii energici ai Rodicăi Dumitrescu apropiindu-se de masa de stejar și uitându-se fix la mâna lui Vlad, ușor tremurândă. Dar nu i-a zis nimic, se uita numai la el insistent, cu obrazul palid sub boare de pudră trandafirie, până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a intervenit Cemeilă cu glasul lui afectat și de recunoscut dintr-un milion: „Nasoi sunteți amândoi. Altceva mai ca lumea n-aveți de discutat?“. Yvonne Alexa se așezase pe sofa, în capul oaselor, cu picioarele strânse sub ea, scuturându-și energic peste umeri părul bogat și roșcat, fumând nervos. Pielea albă îi strălucea și o făcea frumoasă, cu aerul ei semeț adânc încrustat pe ovalul foarte prelung al feței și privirile ascunse sub sticlele fumurii ale ochelarilor. Îmi ziceam din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu un unchi care mă crescuse. Ți-am spus că părinții mei au murit demult? Nici nu cred că am ajuns vreodată să fiu conștientă de imaginea lor, atât de mică eram când au dispărut. Unchiu-meu a fost un bărbat energic, cu precepte morale foarte ferme, un zbir, cu toate că nu ridica niciodată glasul și vorbea întotdeauna cu calm. Era înalt, cu spatele drept, subțire, cu încheieturi delicate și trăsături fine, deși bine conturate, aproape dure, fusese Îmai era?) frumos, îmi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spun asta administratorului... Berbec sadea! Știai că sunt născută în zodia berbecului? M-am uitat într-o carte și am văzut: viață frământată, situații sociale pierdute brusc prin incidente violente, nimic durabil, voință puternică, ambiție, fire zănatecă, pasionat și autoritar, energic și reducând totul în funcție de sine însuși. Exact asta sunt... Te sperii? Nu, cum o să te sperii tu, care ești atât de calm, de indiferent, ai văzut atâtea, ai trecut prin atâtea! Câte femei vin așa, ca mine, și încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și zdrențe. S-au auzit ciocănituri în ușă. Ea a tăcut la jumătatea unui cuvânt, și-a plimbat privirile-i speriate de la ușă la el și înapoi. Nu s-a mișcat și n-a răspuns. Ciocăniturile s-au auzit mai energice, acoperind concertul gâjâit transmis la radio. „De ce nu deschizi?“, a șoptit Andrei Vlădescu. Ea a scuturat de câteva ori din cap, speriată. Într-un târziu a spus. „Nu, nu, mi-e frică“, dar mai departe cuvintele i-au fost înghițite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
imens transformat într-o sufragerie foarte încăpătoare, de unde se auzeau muzica și glasurile filmului de la televizor și râsetele ascuțite ale mamei Ioanei. Zâmbeau amândoi când o auzeau, Ioana Sandi ușor stingherită. N-o moștenise. Era o femeie înaltă, solidă și energică, cu o voință de fier. De tânără știuse că va trebui să se mărite cu un bărbat care să aibă neapărat o situație socială strălucită, dar nu-i strica nici ei să aibă o brumă de învățătură, poate chiar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aibă secretele ei și într-o zi și-a spus că, oricât i-ar displăcea maică-sa, simte cum alunecă tot mai mult spre părerile ei dintr-o solidaritate a neamului femeiesc căreia nu i se poate împotrivi. Insistențele femeii energice își puseseră până la urmă amprenta pe educația și părereile ei. Dorea să scape de grijile mărunte, să aibă o viață îndestulătoare, să fie admirată, devenea încet snoabă. Voia să se mărite degrabă și să locuiască undeva singură, cu nimeni altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și ajungeau la suprafață într-o zvâcnire, stabilea relații între subiecte, dezvolta teorii pe care altădată le-ar fi explicat cu timiditate și neîncredere, cu convingere, ferm, metodic, argumentând logic orice ar fi spus, nu se lăsa întrerupt, își contrazicea energic profesorii, îmi permit să remarc o inadvertență sau să insist asupra altei opinii care e sprijinită de cutare și despre care cutare adaugă lucrul următor... Când ieșea din sală, nu mai știa nimic din ce înșiruise în fața profesorului, și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Prostii. E nebună.“ Și după alt timp: „Hai cu mine acasă să-ți fac o cafea și să-mi povestești. Hai, domnule, nu te mănâncă nimeni. Și pe urmă ea nici nu-i acasă. Poți veni.“ Se plimba agitată și energică prin holul imens transformat în sufragerie și Andrei Vlădescu sorbea încet din cafea. „Nu se poate“, zicea. „Vezi-ți de treabă, e o glumă a ei, vrea să te încerce. Vorbesc eu cu ea.“ „Nu trebuie. Nu, vă rog“, spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
l-ar fi supus cu o nemăsurată greutate și după plăcere vine durerea și nu mai e liber. Voia să-și recapete libertatea și spiritul lui se frământa și se încovriga și izbucnea între legături și odgoane, ca o inimă energică palpitând într-un spațiu sufocant de strâmt. Se învârtea în capul lui un gând pe care nu mai știa unde îl citise, că pieri totdeauna prin eul pe care ți-l asumi. Ce vrea să însemne asta? Adică să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Am hoinărit așa cam o jumătate de oră, până când, în sfârșit, am avut voie să mergem la bazin. Nu era foarte aglomerat. Câțiva oameni stăteau întinși sau ședeau pe șezlonguri lângă apă: puținii care preferaseră să înoate o făceau foarte energic, împroșcând multă apă și țipând. Se auzea un amestec de muzici diferite. Piese orchestrale acvatice răsunau din sistemul de amplificare, concurând cu câteva tranzistoare din care se auzea orice, de la Cliff Richard până la Kenny Ball și jazzbandiștii lui. Apa sclipea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de călătorie și - lucrul cel mai important - Îi comanda garderoba personală la fiecare câteva luni. Așa că, atunci când eu ieșeam În fiecare dimineață după bunătăți, Emily rămânea să se ocupe singură de toate telefoanele și de o Mirandă mult prea matinală, energică și plină de pretenții. Eu o uram pentru că ea putea să poarte bluze fără mâneci la serviciu, pentru că nu trebuia să plece din biroul Încălzit de șase ori pe zi ca să alerge prin tot New York-ul, să facă aport, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am izbucnit În râs. Emily și‑a ridicat privirea de pe unul dintre rapoartele de cheltuieli ale Mirandei și m‑a Întrebat cine a fost. Când i‑am spus că a fost Judith, și‑a dat ochii peste cap atât de energic, Încât că am avut impresia că‑i vor rămâne pe undeva, Întorși spre interiorul cutiei craniene, și s‑a smiorcăit: — E o mare cățea. Zău că nu‑mi dau seama cum reușește Miranda să vorbească vreodată cu ea. Dar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am aruncat o privire asupra conținutului curent. Buletinul era adevărata pièce de résistance din biroul Mirandei Priestly și, din câte Îmi dădeam seama deocamdată, era unica rațiune a vieții ei. Inventat cu ani În urmă de către cine știe ce asistentă zeloasă și energică, Buletinul nu era altceva decât un document Word aflat Într‑un fișier comun, pe care Îl puteam accesa și eu, și Emily. Însă numai una dintre noi Îl putea deschide pentru a adăuga un nou mesaj sau a privi lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
femeii Îmi masau mușchii contorsionați și Încordați ai gâtului. Nu era rău deloc. Dar exact când să ațipesc din nou, a sunat, cu un țârâit persistent, celularul pe care Îl adusesem cam Împotriva voinței după mine. — Alo? am zis eu energic, de parcă nu aș fi zăcut goală pe o masă, unsă cu ulei pe tot corpul și pe jumătate adormită. — Ahn‑dre‑ah. Schimbă‑mi programarea pentru coafură și machiaj cu o oră mai devreme și spune‑le celor de la Ungaro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o brută mătăhăloasă care-ți punea cărbuni Încinși la tălpi, să te facă să mergi mai repede? Hai, fugi de-aici! RÎseră. Conserva goală fu pusă la o parte. Domnul Mundy Își scoase batista și-și suflă nasul scurt și energic, ca o trompetă, apoi scutură batista, o Împături și-o puse cu grijă În buzunar. Înainte de a mînca, Își tăia senvișurile și miezul de lăptucă În bucăți mici, dichisite. CÎnd Viv lăsă capacul de la borcanul cu muștar ridicat, el Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lui Duncan, Închipuindu-și-i cum se depărtează Încet și intră În salon, iar Duncan se așază Într-un fotoliu și domnul Mundy În celălalt. Simți din nou În piele atmosfera lipsită de aer, pîsloasă a casei și merse mai energic - Înviorîndu-se brusc din cauza nopții reci și a sunetului scorțos al tocurilor ei pe trotuar. Faptul că merse repede o făcu să ajungă prea devreme În stație. A trebuit să se plimbe prin sala casei de bilete În timp ce trenurile veneau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
piele la coate. Avea un săculeț ca un rucsac de autostopist, iar cureaua Îi stătea de-a curmezișul pe piept. Părul blond era lung - Duncan, desigur, Îl văzuse doar tuns scurt - și nu era dat cu briantină; datorită gesturilor lui energice, cîte o buclă Îi cădea pe frunte, iar el Își tot ridica mîna să și-o aranjeze la loc. MÎinile Îi erau la fel de bronzate ca fața. Unghiile erau tăiate scurt, dar străluceau de parcă ar fi fost lăcuite. Părea atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
orientare. Mickey se depărtă. — Pa-pa, Kay, zise ea. Kay o urmări cum fuge spre garaj. O văzu cum se Întoarce Încă o dată să-i facă semn cu mîna. Kay ridică mîna, apoi o luă la pas, Îndărăt, spre Bayswater. Merse energic atît timp cît socoti că Mickey ar putea s-o urmărească, dar imediat ce dădu colțul, Își Încetini pasul. Și cînd ajunse În Westbourne Grove și strada se aglomeră, găsi un prag la umbra unui zid prăbușit, și se așeză. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
camera de oaspeți. Voiam să arăt ca femeia pe care Julie le-o descrisese colegelor ei. Punându-mi taiorul, m-am simțit din nou În uniformă: lâna gri impregnată cu mirosul puterii, al banilor care se fac și al acțiunii energice. L-am Îndesat pe Ben În scaunul pentru bebeluși - a crescut prea mare, trebuie să cumpăr alt scaun - și am plecat spre zona industrială. Nu a fost greu să găsesc fabrica lui Julie. Pe plăcuța de pe gard scria „Case de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
drepturilor și obligațiilor cu valoare economică. Patrimoniul este ocrotit, în primul rând, printr-un ansamblu de mijloace juridice extrapenale, civile și de altă natură. Împotriva faptelor care prezintă un grad ridicat de pericol social, patrimoniul este ocrotit și prin mijloacele energice ale legii penale. Infracțiunile contra patrimoniului sunt tratate în Titlul III art 208-221 C.p., partea specială și cuprind fapte de sustragere, de fraudă sau samavolnicie asupra avutului privat sau public. Infracțiunile cuprinse în acest titlu sunt: furtul, furtul calificat, tâlhărirea
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]