2,295 matches
-
parte, așa cum am arătat, nici membrii locali ai „Academiei bârlădene”, spune Florentin Popescu, nu l-au uitat pe simpaticul poet în haină militară, evocând ori de câte ori aveau prilejul, ceasurile petrecute în preajma lui în întunecații ani 1917-1918, cum a făcut într-o epigramă pe care i-o dedica în revista Graiul nostru (nr. 9 11, 1925) Iuliu Nițulescu, referitor la o seară literară : Resemnatul artist, scria Ion Apetroaie, a știut să rețină pentru sine din agitația tinerească a cercului din Bârlad ceea ce i-
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
aprecierilor pozitive, și îl situează pe Voiculescu printre cei șapte mari poeți ai „orei actuale”: Lucian Blaga, Ion Barbu, Tudor Arghezi, Ion Pillat, Adrian Maniu și Nichifor Crainic. În 1927, când și lui Cincinat Pavelescu îi apare un volum de epigrame schimbul de carte dintre cei doi reflectă nu numai prietenia dintre ei, ci și starea de bine, între ei permițându-se amabilitățile care se folosesc în asemenea împrejurări. Pe volumul oferit poetului Cincinat îi scria dedicația: , la care Voiculescu îi
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
această nouă ipoteză, menită a inflama spiritele în rândul istoricilor literari pasionați de dezlegarea enigmelor). Sunt luate în considerare apoi comentariile unor Petre Grădișteanu, Duiliu Zamfirescu, ale canonicului blăjan Alexandru Grama, firește scandalul provocat de atitudinea, mai mult decât de epigrama, lui Al. Macedonski în tocmai momentul declanșării primei crize și a internării gazetarului de la Timpul, în 1883, într-un ospiciu de boli mintale. Interesantă și bine nuanțată mi se pare a fi tratată competiția, cum pare la o primă vedere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
adevăr la început câțiva membri, între care s-a deosebit Bodnărescu, care își închipuiau că o cugetare e cu atât mai adâncă cu cât e mai obscură. De acolo văzurăm o sumă de aforisme compuse anume într-un stil nebulos, epigrame în exametre antice care, pentru a fi înțelese, trebuia să faci o adevărată gimnastică de minte. La asemene tendințe spre obscurantism s-au opus mai mulți membri între care și eu, obiectând cu drept cuvânt că cele mai mari capete-de-operă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
înțelege. În același moment apare pe scenă o a doua păpușă cam încovoiată care, după ce se închină în dreapta și în stânga, începe: Eu sunt Samson, vestitul Samson, nu cel cu plete mari, ci cel cu minte mare, autor de anaforale și epigrame cunoscute prin clara lor adâncime. Iată o epigramă pe care o vor înțelege și cei nouă: "Sus pe Olimp ori pe Tempe-nflorită mă cheamă a mea zână, Colo pe pisc eu între-amândouă pe plai te voi duce." Alta: Zboară pământul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a doua păpușă cam încovoiată care, după ce se închină în dreapta și în stânga, începe: Eu sunt Samson, vestitul Samson, nu cel cu plete mari, ci cel cu minte mare, autor de anaforale și epigrame cunoscute prin clara lor adâncime. Iată o epigramă pe care o vor înțelege și cei nouă: "Sus pe Olimp ori pe Tempe-nflorită mă cheamă a mea zână, Colo pe pisc eu între-amândouă pe plai te voi duce." Alta: Zboară pământul din veacuri în veacuri și tot pe acea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dragoste și stimă Închin această carte omului, editorului, scriitorului Cornel Galben, 17 iulie 1999 (Florian Saioc - Dragoste la vârsta Întâi, Editura Mondial Press, f.a.); Pt. Cornel Galben, Cu sinceră admirație și deosebită prețuire din partea autorului! 18.07’99 (Ion Moraru - Epigrame, Editura Evrika, 1993). 12 iulie 2012 Prea multă poezie! Și, vorba lui Mihai Beniuc, un poet aproape uitat acum, Foarte mulți versificatori făptuiesc, Însă, de obicei, surogate. Iar eu, neinspiratul, am cheltuit mulți ani din viață cu ele, pentru că, dorind
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
partid, bătută la mașină, fotocopiată în câteva zeci de exemplare și cu coperte din radiografii reciclate, revista asta m-a rupt cu totul de spital. Scriam editorialul, reportajele, cronicile teatrale și de carte. Avea și literatură, și cazuri clinice, și epigrame, și actualități medicale, și rubrică de modă, până și mica publicitate, cum numai România liberă mai avea pe vremea aia. Era emfatică, pretențioasă, o varză lansată cu pompă și petrecere. Pentru mine, petrecerea de adio. Am cunoscut la scurtă vreme
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
îmi pare rău că nu pot veni la Onești. Am examene. Cred însă că ne vom întîlni curînd, ca să mai schimbăm idei și impresii. Pînă atunci, urările noastre de bine și multă sănătate la toți. Mihai Drăgan P.S. Alăturat, o epigramă a lui G. Lesnea, despre M.R.I., spusă la Putna. </citation> (101) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”6 iulie 1976”> Dragă Costică, Imediat ce am primit scrisoarea ta am vrut să răspund, dar neputînd să vă dăm cîteva vești sigure
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
zâmbet șugubăț pe față și un oarecare disponibil financiar În buzunar, numai bun de-o invitație la un păhărel de vin alb, sec. Pe părintele Îl cunoscusem cu mult timp În urmă, mai ales prin scrierile sale umoristice (fabule și epigrame) pe care le publicase În ziarul „Vremea nouă” sau chiar În „Urzica” sub pseudonimul Gh. Văleanu deoarece nu avea drept la semnătură fiind sub urmărirea directă a organelor Securității statului comunist. Îmi mai rămăsese Întipărit În memorie și cu acel
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
dragoste și compasiune la alinarea suferințelor celor bolnavi. A pregătit multe generații de studenți și medici veniți în clinică pentru specializare sau perfecționare, impresionând prin discernământul și corectitudinea sa. Ca mulți alți medici a avut și preocupări literare scriind sonete, epigrame, poeme, instantanee africane. Imediat după terminarea facultății, a fost încorporat la Institutul Medico-Militar din București, pe care l-a absolvit în 1939 cu gradul de sublocotenent. A participat la cel de-al doilea Război Mondial ca medic de batalion la
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
de mai Contra Iorga Neculai. O butadă a lui Păstorel despre marele istoric, care anual publica câte 30-40 de volume, suna: „Domnul Iorga scoate un volum pe zi iar duminica, două...” Cotitura din 1946 a fost sancționată de Păstorel printro epigramă care, fără a fi publicată, a circulat peste tot. În era nouă începută C... scriu în loc să pută, Iar scriitori consacrați Sunt epurați De-acești c...ați. Sadoveanu care, între altele, se remarca prin opacitate politică, a fost atras de propaganda
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
o avea, Sadoveanu, prieten de familie cu Teodorenii, ar fi fost suficient să spună: „Ăluia îi dați drumul c-așa vreau eu”. N-a făcut-o. Păstorel a rămas la gros iar, când a ieșit, a pus în circulație altă epigramă: Când vei muri, Prin testament, Să nu-mi lași franci, Nu vreau să-mi dai decât obrazul, Să-mi fac din el Niște bocanci. Multe dintre epigrame Păstorel le-a dedicat lui Petru Groza care-l învestise pe Romulus Zîrone
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
a rămas la gros iar, când a ieșit, a pus în circulație altă epigramă: Când vei muri, Prin testament, Să nu-mi lași franci, Nu vreau să-mi dai decât obrazul, Să-mi fac din el Niște bocanci. Multe dintre epigrame Păstorel le-a dedicat lui Petru Groza care-l învestise pe Romulus Zîrone, fost vechil pe moșia sa, cu funcția de ministru. Caligula, imperator, Calul și-a făcut senator. Petru Groza, mai sinistru, Boul și-a făcut ministru. Despre acest
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
pretindea a fi găsit într-o psaltire versuri războinice compuse de chiar Ștefan cel Mare, întîiele stihuri (slavone) ce se cunosc sunt ale lui Udriște Năsturel din Molitvenicul slav de la 1635, repetate apoi în Pravila de la Govora din 1640. Întâia epigramă română vine ca un răspuns în Cartea de învățătură a mitropolitului Varlaam (Iași, 1643): Deși vezi cândva sămn groaznic, Să nu te miri când se arată puternic. Sunt în total 12 versuri stângace, făcute în sudori, după care urmară și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
luat lumea, pre toți i-au stins cu vreame, ca pre niște spume. Luând pildă de la polonul Jan Kochanowski, mitropolitul Dosoftei (1624-1694) publică în 1673 Psaltirea în versuri. Talentul nu-i lipsea, dovadă comentariul la capul de bour dintr-o epigramă, mic tablou: Pre cîtu-i de mare hiara și buiacă, Coarnele-n pășune la pământ își pleacă. Tălmăcirea e mai mult o variație lirică în jurul textului, cu introduceri de instrumente autohtone într-un loc, care dau strofei o mare vibrație simfonică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
printr-o mare gingășie, vrednică de un Chiabrera; Doi ochișori verzi, Ce privind nu-i pierzi Printre ceialalți, Genele-i umbresc Și ei strălucesc Ca niște brilanți. "Les ruses de l'amour" ocupă un loc mare în chip de mici epigrame: Nu pot a tăgădui Că moriu... de nu te-oi iubi... simulări de leșinuri și nebunii orientale și tot atât de occidentale (langueurs, défaillances, fureurs, transports), artificioase și simetrice: Simtu-te că vii? tremur peste fire; De te văz, mă pierd... și-mi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Eminescu: Haide, dragă, sui în luntre, Să tot mergem, mergem duși, Să scăpăm măcar o clipă De-a pământului cătuși. Legănați încet de valuri Să dăm grijile uitării, Să dăm sufletele noastre Dragostei și depărtării. Interesnte sunt încercările de epigrame și elegii după Goethe, cu toate că metrul antic îngreuiază emisiunea: Vine lăcusta și clopot și coasă prin sate răsună. Timpuri trecute recheamă în minte-mi această-ntîmplare. Peste-a mea patrie hoarde barbare iar văd cum se-nșiră: Gotul în frunte, lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Șor, evreu cu familie grea, cam bețiv, adaptabil și șugubăț ca un Cilibi Moisi, făcând legătura între tradiționalismul lui Manasse și liberalismul tinerei generații. Neînsemnați sunt ca poeți evreii A. Steuerman-Rodion și Giordano (B. Goldner), cel din urmă, autor de epigrame. A. VLAHUȚĂ Epigon al lui Eminescu, A. Vlahuță (1858-1918) s-a bucurat de o reputație aproape de neînțeles, superioară modestelor lui merite. Era mai degrabă un gazetar care răspundea nevoii de atitudine a publicului. Naționaliștii admirau campania lui în favoarea țărănimii, antisemitismul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
este hiperboreean. Macrobiu în lucrarea despre Scipio zice că: ,,regiunile udate de Tanais/ Don și Istru pe care antichitatea le numea hiperboreene”. Apollonius din Rodos în Argonautice spune că hiperboreenii sînt pelasgi locuind în nordul Traciei. Și Marțial, într-o epigramă adresată soldatului roman Marcellin scrie: ,,Soldat Marcellin tu pleci ca să iei pe umerii tăi cerul hiperboreean și astrele polului getic”. Numai să nu ne tîmpim! Același autor numește victoria lui Domițian asupra lui Gezino ,,hiperboreus triumphus” și mai departe: ,,De
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
la august 1883 cu vizita lui Gheorghe Eminovici la București. Tocmai în jurul lui 15 august chestiunea Eminescu devine publică într-un sens mai larg. Grigore Ventura semnează în L’Indépendence roumaine atacul împotriva lui Al. Macedonski care în Literatorul tipărea epigrama „Un X... pretins poet, acum... Și nu e azi decât nebun”. Ce reiese din această polemică în care sunt antrenate multe ziare și care coboară din presă în stradă? în primul rând este prima oară când se rostește și se
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
deranj..., apărut în 1974. Este laureat al mai multor concursuri și festivaluri ale umoriștilor din România. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1993, 1995). Umorist din stirpea lui Al. O. Teodoreanu, T. și-a adunat poeziile, parodiile, epigramele, aforismele, fabulele în volumele Scuzați pentru deranj..., Tatuaje (1977), Revers (1980), Complimente necesare (1983), Acarnița (1986), Zâmbete cu supliment (1987), Asta-i situația (1989), Cartușiera (1991), Dioptrii pentru ochelarii de cai (1995), Stihuri marțiale (1999) ș.a. Este autorul unor antologii
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
fabulele în volumele Scuzați pentru deranj..., Tatuaje (1977), Revers (1980), Complimente necesare (1983), Acarnița (1986), Zâmbete cu supliment (1987), Asta-i situația (1989), Cartușiera (1991), Dioptrii pentru ochelarii de cai (1995), Stihuri marțiale (1999) ș.a. Este autorul unor antologii consacrate epigramei, parodiei, aforismului, fabulei și foiletonului. Ținta satirei lui poate fi colegul de breaslă, scriitorul, măruntul funcționar, marii șefi, ca și „monștrii sacri”, fenomenul social ori situația cotidiană, prozaică: „Orice imperiu /Are un criteriu/ Reducerea statelor/Cu forța armatelor” (Diplomatică); „A
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
și de a deconspira automatismele, convenționalul, conformismul social și psihologic. În parodii T. adoptă rolul de critic literar care ironizează clișeele, pozele meditative, ticurile stilistice, ca în textele care pleacă de la Grigore Vieru, Leonida Lari, Dumitru Matcovschi, Aureliu Busuioc ș.a. Epigramele și miniaturile lui valorizează paradoxul, surpriza comică, poanta și caricarea absurdă a viciilor, în spiritul unei tradiții bine însușite: „La izvoarele cu ape/ Vii, ca limba strămoșească,/ Cerbii vin să se adape,/ Porcii... să se bălăcească” (La izvoare); „Despre călăi
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
Chișinău 1995; Stihuri marțiale, Chișinău, 1999; Toporul taie închinându-se, pref. Const. Zărnescu, Cluj-Napoca, 2000; Coloana nătângilor, Chișinău, 2001; Îngerii din cerul gurii, pref. Const. Zărnescu, Cluj-Napoca, 2003. Antologii: Mere acre, Chișinău, 1982; Atlas comic, Chișinău, 1987; Unei, unui, unor... (Epigramă românească), Chișinău, 1992; Buturuga mică... (Antologia epigramei românești de pretutindeni), Chișinău, 1993; Dicționar enciclopedic satiric, Chișinău, 1994; O antologie cronologică a aforismului românesc, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Leo Butnaru, Zâmbete și gânduri, „Chișinău”, 1977, 24 februarie; Ion Cristofor, Un epigramist
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]