2,133 matches
-
în 11 septembrie, 2001. S-au îmbarcat în zborul 5930 al Colgan Air, care a fost programat să decolezele 06:00 din Portland, Mâine și să zboare la Boston, Massachusetts. Amândoi teroriștii au avut bilete la clasa întâi cu o escală la Los Angeles; Atta a reportat două valize, Omari nici una. Cand trecut prin punctul de verificare al bagajelor, Computer Assisted Passenger Prescreening System (CAPPS) l-a selectat pe Atta pentru o verificare mai amănunțită, dar s-a îmbarcat fără incidente
Zborul 11 al American Airlines () [Corola-website/Science/322092_a_323421]
-
sud-vestul Labradorului. Labradorul a devenit mult mai cald în viitor, având zone întinse de pămânc arabil. Rigo (Rigolet) este capitala Labradorului, un oraș destul de mare de pe coasta estică, aflat pe malul unui râu. Portul Lark (Lark Harbour) este menționat ca escală pe coasta de vest a insulei Newf (Newfoundland), de unde marinarii pot obține provizii. Se zvonește că o insulă mare din nord-est (Groenlanda) ar fi locuită de amazoane cu obiceiuri ciudate. Insulele nordice sunt descrise ca fiind reci și locuite de
Crisalidele () [Corola-website/Science/322117_a_323446]
-
a fost un zbor transpacific de pasageri operat de compania Asiana Airlines, care a plecat de pe Aeroportul Internațional Shanghai Pudong, a făcut escală pe Aeroportul Internațional Incheon de lângă Seul, Coreea de Sud, cu destinația Aeroportul Internațional Sân Francisco din comitatul Sân Mateo, California, SUA. În data de 6 iulie 2013, un avion Boeing 777-200ER care deservea zborul a ratat aterizarea pe Aeroportul Internațional Sân Francisco
Zborul 214 al Asiana Airlines () [Corola-website/Science/329716_a_331045]
-
veniți din Asia Mică, către mijlocul sec. VII î.e.n., și stabiliți atunci pe malul Mării Negre, azi malul limanului Razelm. În secolul I după Hristos, cetatea a intrat sub stăpânirea romană, denumită de atunci încole Argamum și fiind un port de escală al navigatorilor pe ruta Bizanț-Tyras. Timp de cinci veacuri, cetatea a continuat să prospereze și să se dezvolte. Legenda spune că este unul dintre locurile unde Argonauții s-au oprit în drumul lor spre patrie, după găsirea lânii de aur
Cetatea Argamum - Orgame () [Corola-website/Science/329918_a_331247]
-
Iași - Constanța - Cornu - București, unde se clasează a patra din 13 concurenți. În mai 1937 participă, împreună cu Max Manolescu la un miting aviatic internațional în Olanda. La 26 iulie 1937 decolează la ora 4:30 de la Băneasa și, după câteva escale, aterizează în aceeași zi la Roma, la ora 20:30. La întoarcere are o pană de motor în Iugoslavia. Ajutată de aviatorii de acolo — și sărbătorită, și primită ca membru de onoare al clubului lor — revine la Băneasa la 4
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
și Conservatorul Botanic Național. Parcul are o suprafață terestră de 1850 ha și marină de 3700 ha, lărgimea apelor sale din jurul insulelor fiind de 650 m. Insulele de Aur erau numite Stoehade în Antichitate (adică "în rând" în grecește), fiind escale pe ruta maritimă dinspre Grecia și Italia către Marsilia și Galia. Plinius le descrie cu amănuntul. "Proti": Prima în latină (Porquerolles), "Mesi" : Mediana în latină (Port-Cros) și "Hypea": Ultima în latină (Levant), au devenit, în secolele care au urmat prăbușirea
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
Mediana în latină (Port-Cros) și "Hypea": Ultima în latină (Levant), au devenit, în secolele care au urmat prăbușirea Imperiului roman, adăposturi (precare, din lipsa frecventă de apă potabilă, mai ales vara) pentru pirați, sclavi fugari sau sihaștri. Au fost deasemenea escale pentru războinicii arabi între anii 1198 și 1505, în campaniile acestora împotriva regatelor catolice de pe continent (Provența, apoi Franța). Dar Arabii (veniți din Tunisia și Algeria) s-au și stabilit în regiune, uneori decenii la rând, lăsând toponime ca "Munții
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
și deja "Cetatea Albă", la momentul Principatului Moldovei. Referințele istorice disponibile au constatat că Moncastro a devenit colonie genoveza fără îndoială înainte de 1381 AD, smulge controlul tătarilor, deși o dată exactă nu este disponibilă. În 1315 AD Genovezii stabilesc aici o escală și un contoar comercial, renovând cetatea, pe care o numesc Montecastro sau Moncastro, în grecește "Asprokastron" (română Tyras). În 1381 AD a fost creat portul/colonie Licostomo pe Dunăre, cu ambele scopuri comerciale și militare (termenul Licostomo traduse înseamnă "două
Colonii genoveze din România () [Corola-website/Science/328736_a_330065]
-
populația, în 2010, era de 1.960 de locuitori. Cota maximă este de aproximativ 3 m. Aflată la 900 de mile distanță, este una din cele mai apropiate „alunecări de teren” față de Hawaii. Atolul a fost posibil folosit ca o escală de către polinezieni. Artefactele care au fost descoperite indică posibile așezări timpurii ale oamenilor din Polinezia— probabil Insulele Cook sau Tonga. Istoric vorbind, primul marinar cunoscut care a observat atolul Tahanea a fost căpitanul american Edmund Fanning al navei americane "Betsy", pe
Tabuaeran () [Corola-website/Science/334075_a_335404]
-
cu un monoplan "Borel" un raid de la Paris până la Cairo, dar n-au putut trece de Munții Taurus. Primul raid în Africa, pe traseul Cairo - Khartum a fost făcut de , între 4 - 12 ianuarie 1914, zburând circa 2000 km, cu escale la Luxor, Wadi Halfa și . În cursul raidului a transportat un sac poștal. Întoarcerea la Cairo a avut loc între 19 ianuarie și 3 februarie. Sud-africanii Pierre van Ryneveld și Quintin Brand (1920), și englezul (1925) au realizat raiduri Londra
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
pot atinge avioanele încărcate. Ies la Mediterană deasupra localității (vechea "Seleucie"). Trec peste Mersina și fac formalitățile vamale la Adana. Ocolesc și ajung la Alep. A doua zi decolează, trec pe lângă Baalbek și pe lângă locul Bătăliei de la Kadesh și fac escală la pentru a remite un mesaj de la atașatul militar francez al Aerului de la București. Apoi zboară prin valea Iordanului, peste Tiberiada. În dreptul Mării Moarte virează spre Ierusalim și ajung la Gaza. Intră în Egipt prin punctul obligatoriu și aterizează la
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
Regilor, Teba, Luxor și Karnak și ajung la Assuan. În ziua următoare trec peste prima cataractă a Nilului, insula Philae și la razmot peste Abu Simbel (templele lui Ramses al II-lea și Nefertari). Intră în Sudan pe la Wadi Halfa (escală și punct vamal). Survolează a doua cataractă, apoi taie cotul Nilului prin deșert de-a lungul căii ferate Wadi Halfa - Abu Hamed până la Stația nr. 6, unde înnoptează. În ziua următoare survolează a cincea cataractă, Atbara, a șasea cataractă și
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
planuri și ampenaje. Avioanele nu pot fi reparate pe loc și aviatorii iau hotărârea să se întoarcă. Pe drumul de întoarcere urmează același traseu. Avioanele sunt mai ușoare și pot parcurge etape mai lungi, ca urmare se schimbă locul unor escale (Atbara în loc de Stația nr. 6, respectiv Luxor în loc de Assuan) și se renunță la altele (Assiut, Rayak, Konya), diferențe marcate cu violet pe harta de alături. Ajung la Cairo la 11 noiembrie și pleacă de acolo la 14 noiembrie. Cu avioanele
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
deasupra apei între capul Bon și Marsala (circa 150 km), la un monomotor o pană de motor ar fi determinat o amerizare fatală. Etapa se încheie la Roma. În ziua următoare decolează la ora 5 și ajunge la București făcând escale la , Zagreb și Belgrad, fiind primit cu entuziasm peste tot. Irina Burnaia dorește să încerce și ea să execute raidul la Cape Town, cu avionul ei personal, de tip IAR-22, înmatriculat YR-INA. Apelează la Petre Ivanovici, care participase la raidul din
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
Marsilia. În ziua următoare zboară 1700 km până la Tunis, din care 600 km peste Marea Mediterană. În 15 martie ajung la Benghazi, iar în ziua următoare la Cairo. Reiau raidul la 18 martie, când parcurg 2000 km până la Khartum, cu o escală de alimentare și formalități vamale la Wadi Halfa. La 19 martie traversează deșertul Sudanului până la Al-Fashir survolând Al Ubayyid. În ziua următoare, în care întâmpină ploi torențiale, ajung în cel mai vestic punct al raidului, la Fort-Lamy, în Ciad, făcând
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
alimentare și formalități vamale la Wadi Halfa. La 19 martie traversează deșertul Sudanului până la Al-Fashir survolând Al Ubayyid. În ziua următoare, în care întâmpină ploi torențiale, ajung în cel mai vestic punct al raidului, la Fort-Lamy, în Ciad, făcând o escală la Abéché. De aici, tot pe ploaie, zboară la Fort-Archambault, survolând Fort Brettonet, și în continuare, spre Bangui, survolând Fort Crampel. Furtuna îi obligă să devieze cursul și ajung la fluviul Oubangui în dreptul localității Kouango de unde se îndreptă spre Bangui
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
două zile. La 24 martie ajung la Bangassou, unde au de prospectat terenuri de aterizare. În ziua următoare, pe ploaie, ajung la Juba, iar după încă o zi parcurg 1300 km până la Atbara, pe o căldură sufocantă, făcând doar o escală, la Malakal. La 27 martie, pe traseul spre Wadi Halfa trec printr-o furtună de nisip, care le putea afecta motoarele, dar ajung cu bine la Cairo. Până aici se parcurseseră circa 22 000 km. Mai urma explorarea traseului spre
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
este cea mai bună, luându-se decizia ca raidul să fie efectuat în luna aprilie. Pleacă din București la 14 aprilie, cu noaptea în cap, și merg pe același traseu ca și în 1933, dar la Istanbul fac o simplă escală, iar de la Eskișehir zboară la Adana fără escală. A doua zi, pentru a câștiga timp, taie golful Alexandretta, fac formalitățile vamale la Alep și zboară direct la Cairo, survolând munții Libanului, Tripoli, Marea Mediterană spre și El Kantara. La Cairo, în
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
raidul să fie efectuat în luna aprilie. Pleacă din București la 14 aprilie, cu noaptea în cap, și merg pe același traseu ca și în 1933, dar la Istanbul fac o simplă escală, iar de la Eskișehir zboară la Adana fără escală. A doua zi, pentru a câștiga timp, taie golful Alexandretta, fac formalitățile vamale la Alep și zboară direct la Cairo, survolând munții Libanului, Tripoli, Marea Mediterană spre și El Kantara. La Cairo, în dimineața următoare schimbă elicele cu altele, metalice, de
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
fiind situat la o altitudine de 1700 m. La Nairobi fac cunoștință cu căpitanul Caspareuthus (v. mai sus), pilot de linie pe un cvadrimotor , care-i va ajuta de mai multe ori în raid. Survolează lacurile și Natron și fac escală de alimentare la Dodoma, unde sunt ajunși din urmă de Caspareuthus, care făcuse escală la Moshi. Spre Mbeya trebuie să zboare după busolă și să treacă printr-o trecătoare muntoasă. Caspareuthus le face o schiță pe o carte de vizită
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
Caspareuthus (v. mai sus), pilot de linie pe un cvadrimotor , care-i va ajuta de mai multe ori în raid. Survolează lacurile și Natron și fac escală de alimentare la Dodoma, unde sunt ajunși din urmă de Caspareuthus, care făcuse escală la Moshi. Spre Mbeya trebuie să zboare după busolă și să treacă printr-o trecătoare muntoasă. Caspareuthus le face o schiță pe o carte de vizită, dar pe traseu au norocul să ajungă la trecătoare simultan, astfel că "Atalanta" sevește
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
fete ale lor, care-i așteptau, fără să știe că dacă nu era defecțiunea n-ar fi aterizat. Repară rezervorul și ajung la Pietersburg. Deoarece este deja seară, nu mai pot ajunge la Johannesburg, cum intenționau. A doua zi fac escală pe aeroportul Germiston de lângă Johannesburg. Navigația e ușoară, reperele fiind căile ferate. Survolează Bothaville, Hoopstad și ajung la Kimberley. În ultima etapă fac escală la Wictoria West ca să se dezmorțească (este toamna târziu, foarte frig), depășesc pe la nord și, la
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
Deoarece este deja seară, nu mai pot ajunge la Johannesburg, cum intenționau. A doua zi fac escală pe aeroportul Germiston de lângă Johannesburg. Navigația e ușoară, reperele fiind căile ferate. Survolează Bothaville, Hoopstad și ajung la Kimberley. În ultima etapă fac escală la Wictoria West ca să se dezmorțească (este toamna târziu, foarte frig), depășesc pe la nord și, la 25 aprilie ajung la Cape Town, unde sunt întâmpinați de comandantul aeroportului, consulul general al României, consulul elvețian, un ziarist și un fotograf. Rămân trei
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
s-a îmbarcat într-un avion spre Tokyo urmând să-și deschidă o expoziție de pictură în capitala Japoniei. Conform relatărilor din autobiografia unui fost dezertor american în Coreea de Nord și apropiat al victimei, Charles Robert Jenkins, zborul sau făcea o escală pe aeroportul din Phenian, unde româncă a fost reținută de agenți nord-coreeni. Familia tinerei a aflat despre cele întâmplate abia în anul 2006, când au făcut legătura între relatările lui Jenkins și un documentar produs de BBC ce spunea istoria
Doina Bumbea () [Corola-website/Science/331692_a_333021]
-
OAMENII LUI Cartea I, interviuri - (Editura pentru literatură), 1967; TIMP RĂSTIGNIT, poeme - (Editura pentru literatură), 1969; UCIGAȘUL ȘI FLOAREA, antiroman - (Editura Eminescu), 1970; DIALOG CU SECOLUL ȘI OAMENII LUI - Cartea a II-a, interviuri - (Editura Eminescu), 1972; OPERAȚIUNEA 0, 17, escale mediteraneene - (Editura pentru turism), 1973; INSULA CU ORHIDEE MOV, poeme - (Editura Cartea Românească), 1973; JURNALUL UNEI PASIUNI, proză - (Editura Albatros), 1975; CĂLĂREȚUL ALBASTRU, poeme - (Editura Eminescu), 1975; HOINAR PE MERIDIANE, jurnal de bord - (Ed. Sport-Turism), 1976; LA ECHINOX DE TOAMNĂ
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]