2,823 matches
-
noi constată Th. Codreanu critica ontologică a fost sufocată de inflația impresionismului critic și foiletonistic..." (p. 97), regretele asociindu-se și cu un abia mascat reproș generalizat. Pentru a afla care este sensul lumii bacoviene, raporturile acestuia cu marele Univers, eseistul se străduiește să identifice arhetipurile care configurează un insolit model al Ființei. În concepția sa, complexul Bacovia, descoperit, validat și confirmat atât în studiul vieții, cât și al operei, din perspectiva unei explicite "poetici a oglinzii", corespunde pe deplin unei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la mitul lui Narcis pentru a explica secretul personalității creatoare a lui Bacovia care s-a retras (strategic?) în autoizolare și tăcere, pentru că autismul este o "maladie a vidului", iar arhetipul sonor al universului său este "țipătul". "Artistul modern crede eseistul este un Narcis care-și tulbură programatic oglinda spre a-și multiplica imaginile, vizibile doar cu ochiul interior" (pag. 255). Obiectivul declarat ar fi tocmai faptul existenței care se săvârșește în orice om. Ca la orice mare poet, în creația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
antisimbolismul, eminescianismul și antieminescianismul dau fizionomia unui artist calificat cu prea mare ușurință, la nivelul "complexelor de cultură", drept un "întârziat" în toate. Reluând demonstrația din punctul unde o dusese Svetlana Matta în 1958, beneficiind de substanțialele contribuții ale unor eseiști, cercetători și istorici literari: M. Petroveanu (1972), Gh. Grigurcu (1974), Ion Caraion (1977), Dinu Flămând (1979), Daniel Dimitriu (1981; 1998), Alexandra Indrieș (1984), V. Fanache (1994), L. Tamaris (1997), C. Călin (1999) și C. Trandafir (2001), împrumutând instrumentarul necesar din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
șaizeciștilor, Theodor Codreanu urmărește Complexul bacovian până la consecințele cele mai noi, nu neapărat fericite. "Bucovina literară", nr. 12, decembrie 2003 Ion IACHIM "Complexul Bacovia" sau Fenomenul Codreanu El s-a afirmat ca istoric și critic literar de mare autoritate, ca eseist, romancier, ca filozof (...), ca lingvist (...). El ilustrează admirabil tipul de creator pe care G. Călinescu îl numea "scriitorul integral" (Mihail Diaconescu ) Nu m-ar surprinde defel știrea, dacă într-o bună zi aș afla că Theodor Codreanu, profesor la Huși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Pentru că astfel de personalități au capacitatea extraordinară de a semnifica tot ceea ce este mai bun și mai demn în noi. O astfel de personalitate este Theodor Codreanu. El s-a afirmat ca istoric și critic literar de mare autoritate, ca eseist, romancier, poet, ca filosof care a interpretat "modelul ontologic eminescian", ca lingvist atras de domeniul fascinant al stilisticii, ca istoric al culturii. El ilustrează admirabil tipul de creator pe care G. Călinescu îl numea "scriitorul integral". Cei mai importanți creatori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mic semn de declin, cu fălcile pline și sufletul zburdalnic. Nouă nu ne rămâne decât memoria încărcată sau/și drumul Apusului? "Viața românească", nr. 11-12, noiembrie-decembrie 2003 Nicolae RUSU Sindromul conștiinței sfâșiate Despre Theodor Codreanu, cunoscut critic literar, prozator și eseist de la Huși, Nicolae Dabija nota într-un editorial din "Literatura și arta" că "scrie despre noi ca și cum am fi o Țară". Meritata apreciere se referă, firește, și la volumul Basarabia sau drama sfâșierii, o selecție de eseuri și reflecții ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cartea Basarabia sau drama sfâșierii s-ar putea spune că este un remediu incontestabil împotriva acestui specific sindrom al conștiinței sfâșiate de la sfârșitul secolului XX, investigat pe cultura și civilizația românească și identificat de ilustrul cercetător de la Huși, prozatorul și eseistul Theodor Codreanu. Nu în zadar această carte a apărut în același an în două ediții: prima la editura "Flux" din Chișinău, a doua la editura "Scorpion" din Galați, din simplul motiv că pacienții cu aceeași diagnoză conștiința identitară afectată există
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
credibilă, știindu-se influența poetului asupra câtorva scriitori din epocă. Eminescu și Caragiale sunt asemenea polilor magnetici care se opun, dar nu pot exista decât împreună. Bun cunoscător al vieții și operei celor doi scriitori și ai altora din epocă, eseistul a putut veni cu foarte multe date, unele inedite, care susțin ipotezele avansate. Relația dintre cei doi scriitori este tratată din perspectiva complexității fenomenului. Întrebarea retorică "A fost Caragiale român?" se justifică dacă ne gândim la discuțiile purtate pe seama românismului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
afla amănunte mergând direct la sursă. Opusă întrebării din capitolul citat, este titlul celui de-al doilea intitulat Naționalismul lui Caragiale. Se face o apropiere dintre Caragiale și Cioran, pe seama antiromânismului, argumentându-se cu exilul celor doi. Susținând naționalismul caragialian, eseistul argumentează ideea cu apartenența scriitorului la limba română și la credința strămoșească. Cât privește opera, autorul eseului se întreabă dacă ea ar fi putut fi creată oriunde în lume și trece în revistă galeria personajelor și ipotezele avansate de exegeții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
44). Oglinda caragialiană este deformatoare, motivând propria lui afirmație: "simt enorm și văz monstruos", de aici imaginile mereu caricaturizate; are oroare de "strâmb". Adăugăm însă că râsul provocat de strâmbătură ascunde în el plânsul. Toate aceste argumente îl fac pe eseist să afirme: "Caragiale face parte din aceeași familie rarisimă de spirite deopotrivă de vizuale și de auditive", așa numita "dualitate ontologică", de "poetica oglinzilor sferice". Acest motiv constituie substanța capitolului al cincilea, unde descoperim un Caragiale teoretician al literaturii, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
altminteri cade sub pasul revoluției. Dar și revoluția e compromisă și lumea se găsește într-un impas ireconciliabil. Numai în universul țărănesc echilibrul rămâne stabil (oare?), nu se mai întâlnește moftul. Năpasta e o replică la O scrisoare pierdută, conchide eseistul, și cine nu "a sesizat sensul acestei schimbări tematice riscă să rateze înțelesurile abisale ale operei lui Caragiale (p. 154). Și în Năpasta și în O scrisoare pierdută se produce o fisură în "armonia cuplului primordial" și autorul recurge la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tipic "provinciale" (id est: de crasă mediocritate) față de acest "caz" cu totul special. De o cultură remarcabilă, bine asimilată, dusă până la erudiție, Theodor Codreanu sfidează provincia în accepția ei geografică. Din cea mai mică provincie, de la Huși, unde locuiește, romancierul, eseistul cu largă și temeinică deschidere, criticul și istoricul literar fecund și profund (cărți cu mare greutate despre Caragiale, Bacovia, Grigore Vieru, Cezar Ivănescu și alte zeci de studii despre mari scriitori români, v. Provocarea valorilor), dă o replică, indirectă dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spre materia opacizantă. ("Trans: acest prefix este astăzi seva dătătoare de viață a culturii și omului. Acest prefix nu trece în neființă ceea ce depășește, ci pune în mișcare ceea ce depășește, orientându-l spre un nou context" Adonis [pseudonimul poetului și eseistului sirian Ali Ahmed Sadd; trăiește în Franța], apud "Rădăcinile libertății", carte dialog Michel Camus Basarab Nicolescu, Ed. Curtea Veche, 2004; a se vedea și Adonis Vers un sens revenir, în "Mémoire du XXIème siècle", No 1Complexité et quete du sens
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ne încredințează autorul în plină ascensiune, respinge atât naționalismul îngust/șovin, cât și internaționalismul agresiv ce amenință identitățile naționale și individuale cu pericolul imediat al uniformizării și secătuirii spirituale, în favoarea "transnaționalismului în ethosul transmodernității" (p. 93). În asemenea momente, tonul eseistului trădează amărăciune și o indignare abia reținută, fără ca acest lucru să-i afecteze judecata aproape întotdeauna lucidă și echilibrată "în oligarhiile de tipul celor din România postcomunistă nu e loc pentru naționalism, pentru sentimentul național, ca demnitate umană, fiind împins
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
are sentimentul comuniunii cu Divinitatea, pentru că are libertatea alegerii. Timpul i s-a dat omului ca șansă (...) cine înțelege timpul înțelege eternitatea lui Dumnezeu" (p. 21). Distanța dintre Triada creștină și Nimicul postmodernist este distanța dintre Iubire și Suferință. Că eseistul este sincer îngrijorat de perspectivele sumbre ale unei umanități aflate în derută se vede și din faptul că el judecă natura omului în perspectivă creștină, nerefuzând acestuia vreo clipă salvarea, mântuirea în lumea lumen, cu condiția ca acesta să conștientizeze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Theodor Codreanu a mai atras atenția în cartea sa Basarabia sau drama sfâșierii, ce a cunoscut trei ediții succesive în anii 2003 și 2004 (Chișinău și Galați). Ninge la o margine de existență, volumul apărut în 2002, i se pare eseistului a fi o carte de referință, cu un reproș aspru adresat unei critici prea narcisiste, arogante și incapabile să discearnă valorile, dincolo de pozițiile meschine de grup și doctrină. Poetul basarabean nu are se înțelege veleități teoretice și eseistice, el realizând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Opera lui Sadoveanu este o nesfârșită și sfâșietoare bătaie de clopot. De nuntă și de moarte". Din perspectiva timpului, unele puncte de vedere sunt discutabile, dar asta nu scade cu nimic valoarea unei cărți ce încearcă a sugera devenirea unui eseist de excepție. Spre exemplu, e greu de acceptat astăzi imaginea lui E. Barbu prezentat ca "un Soljenițân cu mască", fără să ținem cont de Șoseaua nordului, Facerea lumii, Incognito. Nu mai puțin atractive sunt paginile dedicate lui Dostoievski, Tolstoi, Th.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și aceasta, a Dlui Theodor Codreanu. Un profesor din Huși; discretul profet transmodern de la Huși. "Meridianul românesc" (Los Angeles, California), nr. 582, 18 octombrie 2008 Adrian Dinu RACHIERU Drama insignifiației O bogată literatură, fie a "specialiștilor" de fotoliu, fie a eseiștilor sprințari, cercetează firea, specificul, ființa românească, încercând a desluși nenorocul care, cică, ne tot dă târcoale. Spirite înalte, ieșite totuși din "neantul valah", se dovedesc a fi mari colecționari de propoziții negative, observând că imaginarul nostru colectiv e bântuit de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la ceea ce autorul numește, cu o sintagmă consacrată, "trădarea intelectualilor" români. Dacă tânărul Cioran trăia cu disperare drama românismului într-un context istoric ce părea favorabil, Theodor Codreanu trăiește, la aceeași intensitate, drama de a vedea adeverindu-se temerile tânărului eseist interbelic. Ceea ce se cere înainte de toate lămurit este sintagma "a doua schimbare la față". Spre deosebire de Cioran, a cărui obsesie era incapacitatea neamului românesc de a ieși din starea de moliciune istorică, Theodor Codreanu are tristul avantaj de a vedea consecințele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fost încredințat unui Vladimir Tismăneanu! Trista constatare a lui Theodor Codreanu este că au intrat în acest joc al puterii chiar elitele, care erau datoare să lupte pentru ideea națională. Pe urmele lui Julien Benda și ale lui Jean Sévilla, eseistul nu ezită să vorbească despre trădarea intelectualilor și chiar despre terorism intelectual, în cazul unor figuri de prim-plan precum Z. Ornea, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, H.R.-Patapievici sau Nicolae Manolescu. De aici distincția pe care autorul o face între
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
două romane foarte interesante cel cu care debutează în 1981, Marele zid, urmându-i, în 1998, Varvarienii), prof. dr. Th. Codreanu (n. 1 aprilie 1945, în Banca-Vaslui) s-a impus în ultimele trei decenii drept unul dintre cei mai valoroși eseiști, teoreticieni (ai transmodernismului) și istorici / critici literari din literatura valahă, corola operei sale reunind lucrările: Eminescu Dialectica stilului (1984), Modelul cosmologic eminescian (1992), Provocarea valorilor (1997), Dubla sacrificare a lui Eminescu (1997; cu ediții augmentate în 1999, la Chișinău și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
astăzi, "Bosul de la Ligă" este mai cunoscut decât președintele Academiei, conducătorii cluburilor de fotbal decât rectorii marilor universități, vedetele de televiziune decât actorii eminenți din teatrele naționale, demimondenele decât femeile savante, escrocii decât miniștrii, reporterii unor tabloide decât romancierii și eseiștii, și constatând cu amărăciune că senzaționalul și divertismentul încuibate adânc în carnea prezentului au confiscat aproape exclusiv atenția, în defavoarea trecutului unde se află marile modele, universitarul din orașul lui Bacovia se lamentează cu deplină îndreptățire: "Ni s-au golănit ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
premieze bărbații. Dar, în mod paradoxal, ca rezultat al anumitei liberalizări și schimbări de optică, după Declarația din aprilie 1964, veniseră în Institut și trei universitari din rândul unor foști deținuți politici mari. Era vorba de Traian Chelariu, poet, scriitor, eseist, psiholog, care, după eliberarea din închisoare, lucrase o vreme ca simplu salahor într-o echipă de deratizare, la București și destinul său dramatic fusese imortalizat într-un erou al cărții de mare succes, Cel mai iubit dintre pământeni, al lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
putea descrie destinul unei familii, cu certe merite în cultura națională, dar și cu ecouri în cea universală, prin oamenii de condei pe care i-a dat" (p. 9). Cel care i-a stimulat, admirat și prefațat cartea, poetul, ziaristul, eseistul Constantin Severin câștigând de partea sa și convingând întreg colectivul de redacție de la "Monitorul de Suceava" să-l găzduiască periodic în rubrica "Arte" și să-i plătească în final această primă carte despre Fălticeni deși născut cu totul pe alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Ioachimescu Alexandru, istoric (1922 - Coteala), Mircea Druc (prim ministru 1925), Nicolae Lupan ( inițiatorul prestigioasei Asociații Culturale „Pro Basarabia și Bucovina”), Alupi Vl.(pictor ieșean), Ciobanu Vlad (1940), Corjos Nicolae (1915), Mircea Daniluc ( romancier 1945), Cornel Vulpe (actor 1930), poeții și eseiștii Ion Gheorghiță (Larga), Romanciuc Vasile (Badragii Noi), Teleucă Victor (Cepeleuți), Ion Vătămanu ( Posticeni). O subliniere a contribuției literare a scriitorului A.E. Bakonschi (19251977, Cofa). Este absolvent al Facultății de Drept al Universității din Cluj Napoca unde s-a consacrat la
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]