3,312 matches
-
putea să-l anunțe pe primul polițai și te prindeau. Toți care au vrut să evadeze - sau care au evadat și au fost prinși - au fost executați. Și, drept exemplu, pe Apell Platz: „Uite, cutare și cutare au vrut să evadeze și vor fi pedepsiți cu moartea. Așa veți păți dacă veți Încerca”. În legătură cu Încercările de evadare sau răscoală, la Buchenwald a fost o situație mai specială, probabil că ați auzit despre asta: Buchenwald a fost singurul lagăr care s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vreți?”, a Întrebat un soldat din escortă. „Avem un mort, vrem să-l scoatem din vagon.” Ni s-a refuzat, pe motiv că am fost numărați și la sosire numărul trebuie să coincidă, altminteri s-ar crede că cineva a evadat. Celălalt eveniment șocant a fost că unul dintre noi și-a pierdut mințile. A Început să vorbească aiurea și la prima ocazie, când escorta a deschis ușa vagonului, el a sărit jos și a Început să fugă. Nu s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În fața Întregului lagăr, spre a da exemplu. Totuși, există documente În acest sens În care se spune că, În prima perioadă a existenței lagărului Auschwitz, când probabil paza nu a fost chiar atât de perfecționată, câțiva polonezi au reușit să evadeze fără să fie prinși. Unii dintre ei au ajuns și În Occident, au Încercat să facă cunoscute ororile din acest lagăr, nimicirea fizică a deținuților pe scară industrială. Ciudat și oarecum inexplicabil este faptul că papa Pacelli, Pius al XII
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cineva ar fi Încercat să se ascundă. Escorta știa că de data asta nu trebuia să dea socoteală exactă de numărul deținuților, unii fiind Împușcați În timpul marșului. Se vede deci că evadarea era posibilă. Într-adevăr, câțiva dintre noi au evadat: și-au asumat riscul să se ascundă o bucată de vreme sau să Încerce să se apropie cât mai mult de linia frontului. Din păcate, camarazii noștri fugari nu au avut noroc. După eliberare am aflat că au fost depistați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fim păziți. - Intrau În lagăr? - Noi, de exemplu, când mergeam În pădure, la tăiat lemne, ieșeam din lagăr, dar eram Înconjurați de SS-iștii care ne păzeau. Tot timpul. Noi nu am fost nici un moment În situația de a putea evada. - Ați Început munca la tăiat lemne imediat cum ați ajuns acolo? - După două-trei zile, foarte curând... - La ce distanță de lagăr era această pădure? - Nu era prea departe. Cam cinci-șase kilometri. Îi făceam pe jos, se Înțelege. - Erați Însoțiți de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fel de drept să reclam. Era o disciplină impusă, nici liber consimțită, nici reglementată. - Exista un singur loc pentru apel? - Erau mai multe. În fiecare zi se făcea apelul. Dimineața și seara. Să se vadă cine e bolnav, cine a evadat, cine a murit. - Să zicem că muriseră trei sau cinci oameni și ofițerul citea și ajungea la numele lui... - Lageraltester-ul spunea că este decedat și după apel venea căruța și lua morții. Întâi erau despuiați de haine și apoi erau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Venea ploaie, vânt, ne băgam În cuptor - cuptor de ars cărămidă. Era pază de jur-Împrejur. Maghiari. Care vegheau. Dar nu În sensul că dacă eu Îmi puneam În minte nu puteam să fug. Nu se Întâmpla nimic, dar se putea evada. Cunoșteam limba, zona... În lagăr a fost altfel... Am stat În cuptor. Populația a Început să se organizeze... - Exista vreun regulament În ghetou? - Seara să nu circuli... În cursul zilei puteai. Și acolo unii, care le păreau mai suspecți și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Și nu a ajuns nici la părinții mei, că altfel auzeam. Nu eram semianalfabeți, dar vreau să spun că nu credeam, nu ne Închipuiam... Nici când am ajuns În lagăr nu credeam. - Au fost oameni care să fi Încercat să evadeze? - În ghetou nu. - Când ați fost duși spre Germania, mai țineți minte din câte vagoane era compus trenul? - Nu știu. Ei au Închis și au plumbuit... Trenul a pornit... - Cum arăta un asemenea vagon? - Cum sunt și acestea de acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Întreținute tot de deținuți... - Dacă nu era carantina probabil că ați fi mers la muncă... - Nu știu ce gânduri aveau cu noi. La Birkenau nu erau fabrici. Dar, totuși, un lagăr de muncă, unde te scoteau la anumite munci, era... Aici unii evadau: fiind duși la o anumită distanță, fiind polonezi, localnici, se puteau organiza evadări. De obicei erau prinși. Anumite zile erau pentru pedeapsă: atunci ne adunau pe toți În Platzlager, iar vinovații erau bătuți. Era un fel de capră și unul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
adică nu eram Înfometați. Alimentația nu era o problemă, căci fiecare avea rezerva lui. - Câți erați În vagon? - Cred că 20-30. Nu era supraaglomerat. Erau vagoane suficiente, iar ușile erau deschise. În dreptul ușii stătea un neamț Înarmat, ca să nu putem evada, Însă ușa era deschisă. Și noi eram În dreapta și În stânga vagonului. Dar transportul n-a durat prea mult. - Ușa era laterală? - Da. Și una din ele era deschisă. Acolo stătea paznicul. Și noi În dreapta și În stânga, iar la mijloc liber
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
al doilea, acest Eu nu este dezorganizat, ci dimpotrivă evoluează către o Pace Profundă, de unde și faptul ca un număr de autori consideră misticismul ca pe un act conștient de libertate. Misticul autentic este eficace în viață, în timp ce misticul delirant evadează din realitate și își alterează personalitatea. Numai dacă amintesc fecunditatea spirituală și materială a unor mari mistici precum Spencer Lewis, Thérèse d-Avila, Mama Teresa, Padre Pio, Sri Aurobindo, Rudolph Steiner, Helene Blavatsky și mulți alții. Exemplele cu privire la această eficacitate în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
aiurea, din meditația divină, formează cuvinte ce nasc idei, sentimente și stări de acerbă trăire interioară. Pagina se umple văzând cu ochii, iar versul cel dintâi, ce nu reușea să țâșnească, repetă în următoarele geneza, originea lumii. Strofele se înghesuie, evadează din cadrul paginii, cer noi foi albe să le umple cu esențe ale spiritului. Doamne, în noaptea surdă, neagră, de tăciuni, n-ai să mai poți juca, fiindcă Pământul e-un zar de-acum uzat și rotunjit de cât s-a
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
reprezintă o suspendare a ei. E o relație privilegiată cu sferele divinului și subconștientului. El este identificat cu darurile zeului Hypnos, fiul nopții primordiale și frate a lui Eros și al lui Thanatos. El este o fereastră prin care putem evada măcar cu privirea Fereastra e-o poemă de plumb și de scântei...1299 Somnul apare astfel ca o divinitate ambivalentă și adeseori visul poate deveni premoniție, având acea posibilitate descrisă de noi de a ne aduce informația universală atemporală și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dar sigur, adică stilul de viață socialist - unde o slujbă, o casă, o educație și o pensie erau asigurate, chiar dacă erau sărăcăcioase -, prăbușirea Zidului Berlinului era un motiv de foarte mare neliniște. Dar pentru mulți alții era șansa de a evada. Iată de ce căderea Zidului Berlinului a fost simțită În mult mai multe locuri decât În Berlin, devenind un eveniment care a aplatizat Pământul. Într-adevăr, pentru a aprecia efectele de perspectivă ale căderii Zidului Berlinului, este Întotdeauna cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Teoriile conspirației se aseamănă cu un drog care ajunge direct În fluxul sanguin al unei persoane, permițându-i să vadă „Lumina“. Iar Internetul este acul cu care se injectează acest drog. Pe vremuri, tinerii obișnuiau să ia LSD pentru a evada din cotidian. Astăzi nu au decât să intre pe Net. Astăzi nu-ți mai faci injecții, ci descarci din rețea. Descarci exact acel punct de vedere care se adresează tuturor prejudecăților tale. Iar lumea plată face acest lucru din ce În ce mai ușor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
câte un arestat! Opt în total! Patru pe dreapta, patru pe stânga. După plecarea mea rămâi singur până mâine dimineața. Dacă ai și tu vreo treabă îl avertizezi pe cel de la ușa de jos. Să nu-ți scape sau să evadeze vreunul că intri în locul lui! Ai înțeles? Da, să trăiți, domnule comisar șef! Dacă vreunul are nevoie de toaletă, îl însoțești. Și-a luat pălăria și geanta și a plecat. Eram curios ca să știu cine mai este arestat dintre FDC
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
meu drag! Du-te acasă și spune tatei și mamei că eu și toți cei asemenea mie, tremurăm cu mâinile împreunate în rugăciune, invocând mila lui Dumnezeu pentru noi, pentru sufletul domnului maior Munteanu și al tuturor asupritorilor noștri. Așa evadăm din regimul de asuprire fizică și morală în care mă vezi! Tensiunea sufletească și căldura din cameră, cu care nu eram obișnuit, îmi făceau rău. Simțeam că mă voi prăbuși. Fratele meu s-a uitat disperat la mine și a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
discutau și se agitau, făcând semne și spre Zarcă: Plecăm, plecăm cu toții! După câteva discuții am concluzionat că nici nemții, nici rușii nu ne sunt favorabili. Pentru noi era așteptarea. Maiorul Munteanu și Vucea nu apăreau. Gardienii tăceau, pregătiți să evadeze în locul nostru din închisoare. Simțeam starea de tensiune și nesiguranță. Am aflat mai târziu că în noaptea aceea maiorul Munteanu se dusese la cei câțiva comuniști propunând să le dea arme ca să-i lichideze pe legionari. Dar Dumnezeu a lucrat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
hrană rece: un turtoi și o bucată de slănină sărată. Munteanu, sub pretext că vrea să le vorbească, a izolat comandanții și șefii legionari. I-a înconjurat cu gardienii lui în capul coloanei și a amenințat: Dacă vreunul încearcă să evadeze, comandanții voștri vor fi uciși! Însoțiți de o căruță plină cu dosarele și actele penitenciarului am pornit spre penitenciarul din Alba Iulia. Fiind între două fronturi, salvarea noastră în închisoare era mai sigură decât în libertate. Ironia soartei! Înaintam încet
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Înaintam încet. Spre Turda batalionul se angajase în luptă cu coloane hortiste infiltrate în oraș. Avioane românești și sovietice mitraliau și bombardau. De câteva ori ne-am culcat în șanțul șoselei, în fața rafalelor întâmplătoare ale avioanelor rusești. Hoții încercară să evadeze. Fugind spre Turda au fost întâmpinați de focurile hortiștilor și așa au fost prinși. Dinspre Alba Iulia soseau trupe. În față, mai ordonați, erau românii. În spate, cântând, gesticulând, strigând și agitând steaguri roșii, erau sovieticii, mulți cu figuri mongolice
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și fiecare a venit cu vase cu apă, cu traiste cu alimente. Plângeau, îmbrățișându-ne și îmbărbătându-ne, cu speranța că vom scăpa. Ostașii, obosiți și impresionați, nu le făceau nici o opreliște. Acum am observat că dintre gardieni mulți au evadat din serviciu, rămânând pe drum. Am mai făcut opriri până la Alba Iulia, căci tălpile picioarelor erau răni sângerânde și eram epuizați de căldură și de efortul mersului. Se înnopta de-a binelea când intram în Alba Iulia, mai mult de-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
terenul, sămânța și locul de cazare. Recolta se împărțea pe din două. Dispoziția s-a aplicat întâi experimental, fiind scoși la muncă cei de drept comun, încă din primăvara lui 1945. Hoții, văzându se aproape liberi, căci paza era insuficientă, evadau și gardienii erau găsiți legați burduf. Chiar cei care aveau pedepse mici, până la 3 ani, procedau la fel. În vremea aceea de instabilitate și nesiguranță politică și socială, posibilitatea de a dispare peste graniță sau a-ți schimba identitatea fiind
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Aiudului. Oamenii se îmbolnăveau și secera morții își aduna snopii grei - recoltă bogată spre satisfacția stăpânilor. La mijlocul verii 1945 criminalii de război au luat locul celor de drept comun. Nici cu ei nu s-a rezolvat problema, deși nu au evadat; cei mai mulți, neobișnuiți cu munca pământului și slăbiți, nu puteau face față. Nu s-au putut asocia sufletește, căci erau orgolioși și egoiști, lipsiți de unitate morală și spirituală. I-a decimat și tifosul exantematic. Păduchele infectat este agentul patogen al
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în rastel în corpul de gardă. Dar nu de puține ori gardienii ne dădeau armele lor să vânăm iepuri, care erau din abundență prin vii. Prin 1955-56, în anchetele în legătură cu „reeducarea” ne acuzau că, vrând să dezarmăm milițienii și să evadăm, nu ne-am înțeles între noi și, neînțelegându-ne pe acest motiv, ne-am luat la bătaie în închisoare. Le am demonstrat că am fi putut evada, având și arme asupra noastră. Anchetatorii rămâneau stupefiați: Cine v-a dat armele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în anchetele în legătură cu „reeducarea” ne acuzau că, vrând să dezarmăm milițienii și să evadăm, nu ne-am înțeles între noi și, neînțelegându-ne pe acest motiv, ne-am luat la bătaie în închisoare. Le am demonstrat că am fi putut evada, având și arme asupra noastră. Anchetatorii rămâneau stupefiați: Cine v-a dat armele? Administrația închisorii! Și de ce n-ați fugit? Pentru că ne-am dat cuvântul că nu vom fugi! Și nu puteați să vă călcați acest cuvânt? Dumneavoastră așa ați
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]