4,069 matches
-
Umblu, cu sandalele afundate în pulberea fină și albă a ulițelor, copleșit de febră, până când îmi dau seama că ceea ce caut este tot marea și atunci tai drumul prin locuri virane și grămezi de bolovani. În una din aceste inutile evadări cu pocăite reîntoarceri o văzui pe Amidé, în fundul unei curți. Era desculță, cu genunchii ușor îndoiți. Stătea în picioare, aplecată din șale, cu mâinile înfundate în apa din găleata puțului. Prea departe ca să-i pot desluși chipul, mă înclinai rezemându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și să-mi fâlfâi sufletul ca pe un drapel alb de pe puntea unui transpacific cu destinația înspre Japonia. Numai o absență de câțiva ani din ocna asta de asfalt și piatră, cu puițele ei dezgustătoare, mă mai poate scăpa. O evadare și o completă amuțire. Sunt dispus să-mi operez și inima. Să pun ață în locul nervilor, ca să nu mi se mai strângă dureros, punga cu sânge, la cel mai absurd motiv de neliniște. Dacă se pot extrage nervi din măsele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
purtată ori de câte ori oaspetele de onoare trebuia să se retragă brusc În spatele lor. Săptămânile trecură, iunie Îi făcu loc lui iulie și Londra deveni tot mai sufocantă, mai mirositoare și mai prăfuită, iar el Încă nu-și făcuse nici un plan de evadare. Trebuia să fie un loc unde să se bucure de ceva companie - altfel s-ar fi simțit singur și deprimat -, dar să fie În același timp independent, cu timp și spațiu pentru a crea. Dacă familia Du Maurier s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
notat și la latină, am picat și, împreună cu alți repetenți, a trebuit să rumeg totul încă o dată timp de un an. Asta i-a necăjit pe părinți, mai puțin pe mine, de vreme ce încă de dimineață îmi erau deschise drumuri de evadare ce mă purtau în lumile dorite. Astăzi, ori de câte ori suferă din cauza notelor slabe sau a profesorilor neputincioși și isterici, nepoții se lasă numai pe jumătate consolați de mărturisirea bunicului cum că a fost un elev în parte puturos, în parte ambițios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-i făcuse pe doctorul de suflete Freud și pe elevii acestuia atât de sensibili și de elocvenți, la mine va fi fost, dacă nu cauza, atunci măcar un impuls suplimentar de a căuta întotdeauna depărtarea, oriîncotro. Erau sondate căi de evadare. Toate mergeau într-o singură direcție. Să plec de aici pe front, pe unul din multele fronturi, cât mai repede cu putință. Căutam motive de ceartă cu tata. El era imposibil de ațâțat, sau doar cu ajutorul unor reproșuri masive, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Cottbus. Dar, scăzând acum din evidența contabilă această pierdere, mă simt ca și când m-aș fi pierdut și pe mine în repetate rânduri. Căci ce anume mâzgăleam eu în timpul unor pauze mai lungi sau mai scurte, pe hârtie liniată? Care erau evadările mentale care mă sustrăgeau lucrurilor ce se întâmplau în realitate sau care mă fărâmițau în plictiseala ce apărea de îndată ce așteptam să sosească fie veșnicul întârziat, fie bucătăria de campanie, fie ordine care să ne trimite în cutare sau cutare direcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
unui sat pentru care încă se mai dădeau lupte. Cum am ajuns în spatele liniilor rusești și cum ne-am trezit în pivnița unei case care semăna mai mult cu o colibă nu e deloc clar. Acum urma să ne salveze evadarea pe partea de vizavi a străzii și intrarea într-una din casele care erau apărate de oamenii noștri. Pe plutonier, o prăjină de om cu boneta de campanie așezată pe-o parte, l-am auzit spunând: „Acum ori niciodată!“. Numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fel puteam și eu, ca autoportret de acum încolo retușat, să mă bazez pe caporalul meu. După este întotdeauna înainte. Ceea ce numim prezent, acest repede trecător acum-acum-acum, este în permanență umbrit de un acum trecut, astfel încât și pe calea de evadare înainte, numită viitor, nu putem înainta decât cu plumb în picioare. Astfel împovărat, văd, de la o distanță de șaizeci de ani, cum un băiat de șaptesprezece ani cu un suport de mască de gaze deturnat de la scopul lui și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o jumătate de oră până la locul de muncă, penisul meu oricum independent de mine și pe deasupra ușor irascibil devenea semirigid sau chiar tare de-a binelea. Abia despovărat la schimbarea tramvaiului, îmi făcea pantalonii să se întindă. Nici măcar printr-o evadare intensă, în gând nu se lăsa adormit. Sătul de supa matinală de griș cu lapte, simțeam cum începea să roadă acum, violent, cealaltă foame. Și asta zi de zi. Tot mereu eram jenat și stăpânit de teamă că chestia aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de casă și plătitor de impozite, în plus premiat și om care hrănea o familie care nu înceta să crească, ajunsesem să cred că sunt atât de adânc înfipt în viață încât, treaz sau visând, îmi imaginam felurite căi de evadare, m-am întrebat oare cum ar fi trecut anii mei dacă încă din lagărul cel mare de la Bad Aibling, pe când jucam zaruri, aș fi ascultat de camaradul meu Joseph, care între timp devenise episcop, dacă aș fi înghițit cuminte pastilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se pretindea atât de tolerantă, pe baza tradiției, ca și când edictul de Nantes nu ar fi fost niciodată abolit din proasta dispoziție a Regelui-Soare. Iar eu m-am supus, dar eram oricum sigur de posibilitatea încă neverificată a saltului și a evadării pe un teren familiar; în plus, urmașul pilotului berlinez de balon avea în minte, drept adăpost pe măsura lui, într-un mod care excludea toate celelalte opțiuni, cortul oranj-roșcat, cu care Anna și cu mine voiam să ajungem în Italia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
picioare sprintene, care duce răvașele În goana mare, e mai demn de laude deșănțate decât tovarășul său care doarme lângă focul ațâțat cu aceleași răvașe. Tai An a fost prompt și eficient: ca să taie din rădăcini răul oricărei tentative de evadare a protejatului său, a dat buzna În strada Deán Funes, de parcă aștrii l-ar fi Înzestrat cu mai mult de-un picior și o vâslă. În casă, așteptau să-i dea binețe două surprize: prima, că n-a dat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la persoană, ripostă Ted. — Cel puțin, eu n-am negat validitatea domeniului tău de studiu, zise Norman, deși aș putea s-o fac fără prea mult efort. Astrofizicienii tind să se concentreze asupra universului exterior Îndepărtat ca o modalitate de evadare din realitatea propriilor lor vieți. Și, Întrucât În astrofizică nimic nu poate fi În cele din urmă dovedit... — ... Asta e absolut neadevărat, protestă Ted. — Destul! Ajunge! Îl Întrerupse Barnes, izbind cu pumnul În masă. Se lăsă o tăcere jenantă. Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o opțiune. Întotdeauna este ceva de făcut. Niciodată nu ajungi În situația de a nu avea de ales“. „Ba uite că acum am ajuns“, Își spuse. Nici o opțiune. În tot cazul, Temkin se referea la tratamentul aplicat pacienților, nu la evadarea dintr-o Încăpere etanșă. Temkin nu trăise astfel de experiențe și nici Norman. Oxigenul Îl făcu să-și simtă capul mai ușor. Sau era deja pe terminate? Prin fața ochilor se perindară, ca Într-o paradă, bătrânii săi profesori. Să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și El, timpul, ne-a fost cel mai mare prieten într-o tăcere sfâșietoare. Din razele de lună mi-am construit castele de lumini pentru a primi alături de dorurile și ele la fel de dureroase în fața tainelor nedeslușite. Ca un miracol al evadărilor din sferele suferinde mă priveai parcă pentru ultima dată cu acea înțelepciune ce numai un Filozof poate să o dețină în subconștientul trubadur de SENSURI, și parcă toamnele durerilor adânci și-au făcut mărturie în TEMPLU SFÂNT AL LEGILOR UNIVERSALE
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de ce în aceste secunde sunt cea mai nefericită frunză a timpului, tu mi-ai promis o ieșire la vise, te-ai alăturat dulceții de stil, mi-ai privit gândurile, iar frumusețile lumii le-ai împărțit în două; una, trecerea la evadările anilor, alta, trecerea în nefericirea sacadată a delirului prin trupul meu prea tânăr de ispitele lumescului. Tu, mi-ai promis nopților să dormitez pe fotolii de lună și ai venit în goana umbrei să percep prăbușirea voinței aici în incinta
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pătruns în grotele răilor și s-a luat la ceartă cu zâmbetul abstractului unde am uitat cum mai pot muri în mâlul unui sărut fără întoarcere. Toate plecările universului m-au subminat în acea ființă celestă din ultimul fulg al evadărilor în plapuma plină de o realitate absolută. Și-n înnoptările vămilor, când îngerul - sclav al visului m-a sărutat pe frunte și mi-a zâmbit în acea obscuritate a sensului. Eu am rămas să străjuiesc în temnița viciilor unde frumosul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și nu mai știm să trăim frumos, fără ca viața să devină plictisitoare, în subconștientul taciturn al hazardului; Este un lucru demn să știi a selecta și elimina din toate aglomerările zilelor și ciudățenile lumii tot ce te deranjează. Dar, surâsul evadărilor, în ochii sinceri ai ființei dragi, ce îți răstălmăcește trecutul de nefericit al iluziilor flămânde, ce ți-au sălbăticit apropierile în știința unei tăceri glaciale. Îți recomand să fii o stea în CERUL UNIVERSULUI gândit și iubit numai de acele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
spune că ești cel mai frumos din lume, ești cel mai frumos din toate visele mele, de aceea, voi încerca să te păstrez în sufletul cerului ca un zbor de înger, ca un sărut al norilor ce traversează dimensiunile unei evadări imposibile, prin plinătatea deșertului amorțit. Dar, astăzi, din nou te simt cum îmi săruți brațele geroase de ani, tălpile hazardului stins, și colțuroasa tăcere a unui vânt zăvorât, de undeva, mă privește, noaptea, cu stelele arse ale unui dor ars
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
stele, Și nimeni nu te va mai ucide-n cuvinte, și nimeni nu va mai putea să-ți mai facă vre-un rău, deoarece toți vor fi îngropați într-o țărână a UNIVERSULUI, unde Sori te vor proteja pentru o EVADARE ASTRALĂ desprinsă din DUREREA EXTAZULUI RĂUTĂCIUNILE TIMPULUI Nu am desfăcut lumina să văd unde îmi este destinul. Știam despre întuneric că e un Hazard în care zac cei muritori și nelegiuiți ai infernului. Dar astăzi m-am decis pe ce
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
topit stratul sentimental al deziluziilor amare și am rămas un Alb desprins din strigătul confuz al iubirilor și Ele arse de vremi. Astăzi când mâna încearcă să adune sintagmele unui CONCEPT SUFERIND, o lacrimă plânsă pe un obraz plâns de evadări în plapuma ucigătoare a norilor, ce mi-a fost firimițată de acea transparentă făptură de vers ce a murit în fâșia de sânge eternă, înainte de a da naștere unui DOR palpabil al iubirilor ETERNE. De aceia prietenia ploilor e cea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pe trupu-ți de AER, și nici vocile întunericului, nu ți-au ascultat fericirile forțate în deplânsul sarcastic al HAITELOR DE VIS. De ce vrei să dai mâna cu moartea în fiecare zi, Și în fiecare noapte, de ce nu-ți hotărăști o EVADARE ASTRALĂ PE UN CER DE FERICIRE SUBLIMĂ. O, tu, cel ce m-ai mințit în toată voința ploilor, din ce parte vii și unde vrei să-ți întorci privirea rece și calmă a mânjitelor vieți. Nu vei înțelege, că poți
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pe drumurile prăfuite voi mai reveni și poate se va bucura țarina plânsă a neamului meu. Un neam ce nu va uita că m-am născut și mi-am luat Zborul din satul meu natal din casa părintească pentru O EVADARE ASTRALĂ. RASFRÂNGERE DE TIMP D-lui Ștefan Popa Popa’s RĂSFRÂNGERE DE TIMP Am rămas tot cum mă știi, albă și rece ca o dimineață de iulie. Cât timp a trecut cu otrăvuri străine? Vinovăția mea e că te știu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
încât nu mi-a rămas decât să pot să iubesc în esență doar visul, ce ține de jocul unei răzbunări fantastice... Mi se pare de necrezut ca mie să-mi revină acest timp să discern viața de punțile finalizate ale evadărilor, unde inteligența se logodise în miezul spontaneității ca un răcnet al stelelor ce pot muri mai devreme sau mai târziu pentru sacrificiul unui concept... Această dorință e mult mai sublimă din ideea că trupul omului e prea frumos ca să fie
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
chirciseră, era frig, pînă au apărut trei domni care-au liniștit-o. Firul narativ captivant, luările de vederi frontale, sesizarea elementelor simbolice, contextul socio-istoric, codul ansamblului de semne disjunctive, axele spirituale telescopate, digresiunile, pulsațiile, repetițiile motivelor vizuale, rupturile scării sonore, evadarea Într-un niciunde mitic, formele de insistență (prim-planuri color, planuri de lungă durată, mișcări de du-te-vino), sunetele yin, sunetele yang, contrapunctul, aparatul deictic (balansul În patru trimițînd la locutor și la situația enunțării), tripartiția operațională a lui Grard Genette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]