2,253 matches
-
Aurel Pantea, Reveria și limitele ei, APF, 1995, 3-4; Z. Ornea, Biblia în ediții critice și artistice, RL, 1995, 40; N. Havriliuc, Petru Creția, „Luminile și umbrele sufletului”, L, 1996, 24; Gheorghe Grigurcu, Moralistul socratic, RL, 1996, 32; Alex. Ștefănescu, Exegetul norilor, RL, 1997, 3; Cristian Livescu, Petru Creția sau Hermeneutica virtuților formative ale operei, CL, 1997, 6; Alexandru Ruja, Eros și zbucium existențial, O, 1997, 10; Zaciu, Departe, 154-155; Z. Ornea, Legatul învățatului Petru Creția, RL, 1999,16; Cristian Livescu
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
neasemănat mai de valoare al aceleiași generații”. Prin coborârea poetului Blestemelor (care nu ar fi decât „o hibridă împerechere de byronism și de verism al ulcerelor”) este caracterizat și Crainic. În timp ce în poeme argheziene dintre cele mai importante (socotite de exeget „surogate, nu bunuri de artă”) și-ar găsi ultima expresie „spiritul de destrămare”, „vărul Crainic” „înfățișează un tip opus destrămării”. Poeziei lui Beniuc, unul dintre cei mai fecunzi colaboratori ai „Revistei Fundațiilor Regale” sub directoratul său, C. îi atribuie virtuți
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
E un stil de prelegere, digresiv, emfatic, repetitiv, plin de oralități, cu introduceri prolixe, cu zăboviri patriarhale și formulări uneori contorsionate, alteori crispate și confuze, cu termeni neologistici excesivi. Literatura secolului al XIX-lea a stimulat elanurile de cercetător și exeget ale lui C. îndeosebi prin Gh. Asachi și, în infinit mai largă măsură, prin Eminescu. În 1928 îi apărea o lucrare de sursologie, Izvoarele lui G. Asachi, iar în 1940, micul studiu Le Préromantisme de G. Asaki. Pasiunea pentru creația
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
este „tendința către nemărginit, setea de absolut”. O concluzie corectă, însă neindividualizantă. Un obiectiv al hermeneuticii tuturor studiilor lui C. despre Eminescu este infirmarea opiniei conform căreia opera celui mai mare poet român transfigurează o Weltanschauung pesimistă. Spre demontarea tezei, exegetul ia în considerare și personalitatea umană a poetului, dar privirea rămâne permanent ațintită asupra operei eminesciene. Sunt studiate cum nu se poate mai minuțios arta imaginii și mai cu seamă arta cuvântului, mergând până la fonetism, căruia i se atribuie valențe
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
prezentat - în 1944 - comunicarea Introducerea limbii române în biserică (cu o interesantă ipoteză privind relația, neobservată până atunci, dintre traducere și dificultățile ridicate de secvențele în versuri - imnuri etc. - menite a fi cântate), al cărei text a rămas, însă, nepublicat. Exegeții sunt de acord că pasiunea statornică a lui C. s-a concentrat asupra cărților populare și a rostului lor în vechea literatură și cultură românească. Începuse, prin articolele publicate în „Convorbiri literare” și în alte reviste, ca investigator al literaturii
CARTOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
numeroase texte ale Școlii Ardelene, C. dărâmă imagini vechi sau truisme, preluate de la autor la autor tocmai din cauza necunoașterii manuscriselor. Sintezele asupra luminismului blăjean (Naționalismul modern, 1996, Cultură și societate în contextul Școlii Ardelene, 2001) afișează o iconoclastie benignă față de exegeții precursori, dezvăluind informații necunoscute, accepțiuni îndrăznețe și unghiuri noi de analiză. Opera de ordonare în aria Școlii Ardelene este încununat cu reeditarea Bibliei de la Blaj, însoțită și de o amplă postfață a lui C., adevărată monografie a vieții cultural-literare din
CHINDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286197_a_287526]
-
Duminica valorilor (1989) ori Mărul de aur. Valori românești în perspectivă europeană (1998) îl înfățișează pe C. în postura unui Ulise intelectual, care investighează cu perspicacitate, dintr-o perspectivă comparatistă, capodoperele literaturii universale și pe cele ale literaturii clasice române. Exegetul demonstrează că valorile de vârf ale culturii române se datorează deschiderii spre cultura europeană și operează atât cu uneltele de lucru ale istoricului literar, cât și cu ale criticului și ale teoreticianului. Interesul deosebit pentru marii scriitori contemporani și clasici
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
coordonatelor ei, prin raportare la secolul al XX-lea și la gândirea filosofică modernă. Examinând lirismul eminescian, cu imaginile, simbolurile și miturile lui arhetipale, criticul a reușit să reconstituie și să tălmăcească întregul cosmos poetic al clasicului nostru. În viziunea exegetului, Narcis și Hyperion simbolizează marile extreme ale vieții, între care Poetul se zbate în odiseea cunoașterii Ființei: josul și înaltul, pământul și cerul, bulgărele și steaua, Satan și Demiurg, efemerul și eternul, relativul și absolutul. Alte două cărți de incontestabil
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
Enciclopedie a metodelor utilă tuturor proceselor de influențare benignă a formării umane. Aceste perspective ne-au obligat să ne supunem unor exigențe metodologice severe. Teoriile învățării sunt expuse sintetic - dar respectând cu strictețe textele originale ale cercetătorilor, adesea pervertite de exegeți prea puțin meticuloși; asumarea acestei aspre norme de fidelitate ne-a obligat să respectăm „litera și spiritul” autorilor comentați și să ignorăm diverși hermeneuți care „citează, fără a citi”, clasifică, etichetează și comentează (adesea fără nici o legătură) cercetări și teorii
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
fost prea „cuminte”, neîndrăznind să sfideze radical tradițiile, poate din cauza unei serioase educații morale și religioase pe care părinții i-au asigurat-o în copilărie. 1.2. Aventura sistemului conexionisttc "1.2. Aventura sistemului conexionist" Atât Thorndike însuși, cât și exegeții săi au numit concepția acestuia fie „conexionism” (connectionism), fie „psihologia legăturii” (cond-psychology), fie „psihologia stimul-răspuns” (S-R psychology) (vezi Hilgard, Bower, 1966, cap. 2, precum și Sahakian, 1976, pp. 82-83). Sistemul conexionist, întemeiat pe cercetările experimentale pe animale ale lui Thorndike
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
A renunțat la „efectele de slăbire a învățării” din cauza insatisfacției. A păstrat numai teza conform căreia satisfacția determină temeinicia și tendința reluării spontane a comportamentului de învățare. Aceste ameliorări au salvat științific o bună parte a sistemului lui Thorndike. Unii exegeți, prea grăbiți, au tendința de a zvârli sistemul conexionist la „lada de gunoi” a istoriei psihologiei. Dar eludează „marea optimizare” din 1930 și faptul că însuși „uraganul critic” din deceniul trei a fost în mare măsură și o „modă anticonexionistă
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
bunurilor simbolice (1986), completată în 1988 și în 1991 prin două culegeri de studii transpuse în românește, Cercetări contemporane de sociologia culturii și Sociologia percepției artistice, unde contribuția privilegiată a lui Bourdieu e însoțită oportun de aceea a altor remarcabili exegeți ai domeniului. Scenă literaturii se impune prin notă de modernitate nu numai a informației, dar și a stilului de abordare a problemelor, emancipata de orice dogmatism, mai ales de cel oficial, aducând un aer proaspăt într-un domeniu până atunci
GHEORGHIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287235_a_288564]
-
aspect esențial: "Înțelegerea rolului intermediar al animalului nu este adesea posibilă decât prin intervenția unui alt mediator, omul Bisericii. Acesta este singurul care are puterea de a interpreta clar și în toată bogăția sa "discursul" animalului. Sfinții Părinți, Fiziologul, enciclopediștii, exegeții se încumetă să-l traducă în lecții simple pe înțelesul creștinilor. Clericii își arogă medierea animalului și îi aruncă în categoria satanică pe toți cei care sunt tentați să-l utilizeze în afara domeniului creștin, prin divinație sau magie. Pe tot
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
universală"67. Cine parcurge măcar această lucrare observă că adesea animalele au mai multe "naturi": este vorba de o "ambivalență constitutivă a simbolului", care "este revendicată ca un principiu"68 chiar în Fiziolog. De la sfântul Augustin 69 și până la orice exeget al iconografiei creștine medievale (numesc doi, pe care i-am consultat cu stăruință și care transmit nu doar o imensă cantitate de informație sistematizată, ci și o pedagogie a științei: Louis Réau și Louis Charbonneau-Lassay), s-a observat acest lucru
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ale Vechiului Testament, de fiară indestructibilă, crocodilul nu avea cum să nu reprezinte, în imaginarul creștinilor, diavolul însuși. Ca să conchid, spaima Hameleonului pare a avea origini genetice, ea ține de structura sa psihică, de instinct. Crocodilul își dispută, conform unor exegeți ai Bibliei, rolul de model al Leviathanului cu balena, dar în Istoria ieroglifică el este, în orice caz, Leviathanul lipsit de concurență. Ei bine, acest simbol al răului absolut are momentele sale de umanitate surprinzătoare, manifestă disponibilități de rațiune și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
s-a dezvoltat foarte mult, după cum indica Hefele în Historia de los concilios, sau Möhler în Symbolik (1832). Și totuși, după condamnarea lui Hermes (1775-1831)70 și a lui Günter (1783-1863), a continuat să persiste necesitatea de a răspunde afirmațiilor exegeților radicali și istoriografilor protestanți. Döllinger (1799-1890)71 proclama o libertate științifică totală din partea catolicilor(exceptând chestiunile în care dogma se afla la mijloc), dar avea de înfruntat o parte a ierarhiei și pe unii episcopi, precum cel de Mainz Ketteler
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
aceasta alunecă spre exces. Revenind la Odiseea, care este ea o referință obsedantă în cartea de care ne ocupăm, șederea lui Ulise în Scheria, la feacieni, pare plasată sub semnul unei ospitalități armonioase și depline, dar ea este, în lectura exegetului nostru, plină de contradicții și ambivalențe, provocate, între altele, de teama de străini; fiindcă feacieni trăiesc izolați de lume, teama lor ia forma unei primiri plină de risipă, iar conjurarea pericolelor potențiale pe care străinul-oaspete le reprezintă, se face prin
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a unei actrițe japoneze - devine spectaculară și interculturală și pune probleme deosebite ca teatralizarea, estetizare și artializarea morții ospitaliere. Nici experiența de oaspete a lui Jean-Jacques Rousseau nu este lipsită de erotism, dar nu aceasta atrage în primul rând atenția exegetului în capitolul său dedicat oaspetelui și chiar parazitului care a fost, aproape toată viața, autorul Confesiunilor. Modul în care Rousseau gândește ospitalitatea trădează ambivalența fundamentală a situației ospitaliere. Deși s-a arătat critic față de politețe și de ipocrizia pe care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
că în această radiografiere a ospitalității în toate tipurile și categoriile ei, Alain Montandon identifică la Rousseau o ospitalitate solitară care nu mai înseamnă întâlnirea celuilalt în alteritatea sa, ci întâlnirea eului în celălalt. Mergând mai departe cu analiza sa, exegetul lărgește ideea de ospitalitate la scris și literatură și vede în autobiografie, pornind de la Rousseau, paradigma ospitalității interne în care eul se găzduiește pe sine pentru a se regăsi, a se accepta și a se reconstrui. În rescrierea pe care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cotidiană. În realizarea volumului autoarea a utilizat o paletă diversificata și originală a surselor de informatie: de la documente și rapoarte oficiale (rezoluții, tratate și articole), presa electronică, lucrări edite, la metode proprii sociologiei prin chestionarul adresat unor oameni politici, ambasadori, exegeți reputați, solicitați să răspundă unor frământări ale autoarei privind șansă de soluționare ale disturbanțelor din Orientul Mijlociu în general și a conflictului israeliano-palestinian în particular, insistând asupra diplomației UE în gestionarea și soluționarea acestor conflicte. Firesc, primul capitol vizează "Mecanismul diplomatic
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
actori, considerând că acțiunile UE favorizează partea palestiniană, mai cu seamă prin efortul financiar susținut în ultimii ani, ceea ce demonstrează implicarea europeană în reconstrucția civilo-instituțională a societății palestiniene. Infuzia de fonduri europene în teritoriile palestiniene i-a determinat pe mulți exegeți și politicieni să considere Franța mai degrabă "payer" decât "player", ca actor implicat în gestionarea conflictului israeliano-palestinian. Considerăm deosebit de incitante scenariile pe care le prefigurează pe baza celor 25 de respondenți la chestionarul întocmit referitor la subiectul abordat, excelent reprezentat
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
acel context, fără compromisuri, nu se putea menține discursul integral și nu se putea asigura o minimă continuitate a culturii de valoare; în plus, eventualele critici și proteste ar fi fost, pe cât de inutile, pe atât de aspru sancționate. Alți exegeți stabilesc ierarhii și periodizări ale compromisului, arătând că există și o gradație sau o clasificare a oportunismului: „oportunismul care n-a pătruns în creația intelectuală și oportunismul manifest în ea”. Cel mai reprezentativ dintre criticii oportunismului este Marin Nițescu, care
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Evanghelie", este tentativa de a răsturna Supraomul trecutului, Dumnezeul-Om, care, după "moartea lui Dumnezeu", nu face decât să se afunde în neantul nihilismului, și de a face omul asemenea cu caracterul universal al vieții. Unul dintre cei mai buni exegeți nietzscheeni, Karl Lowith, observă că "O dată cu Nietzsche A-teismul secolului al XlX-lea se împlinește în recunoașterea lumii ca lume și încetează în același timp de a fi a-Teism." Dar respingând categoric Dumnezeul creștin umanitar, a cărui existență nu
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
temeiul heideggerian al Ființei. în hermeneutica postromantică a lui Dilthey, a înțelege însemna a cunoaște interioritatea cuiva, dincolo de semnele senzoriale și prin intermediul lor. El credea că, dincolo de orice deosebiri de epocă, cultură, clasă, rasă, este posibil să reconstituim trăirile altora: exegetul nu are decât să-și transpună experiența proprie de viață într-un mediu social-istoric reconstruit. Gadamer, inițial, îi urmează pe Schleiermacher și Dilthey, după care sarcina hermeneutului este de a înțelege autorul mai bine decât s-a înțeles el însuși
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Blaga, Ion Barbu, Bacovia!). Remarcînd că lui Lucian Blaga i-ar lipsi "un anume simț al realului", în favoarea "abstractivismului" care e o trăsătură caracteristică a plasticii expresioniste, ceea ce ar putea produce o defazare a autorului Poemelor luminii în raport cu actualul receptor, exegetul se întreabă și răspunde la chestiune în beneficiul poetului, fără ca totuși să se șteargă o umbră de incertitudine: "întrebarea finală legitimă, dincolo de orice retorică, după acest excurs expresionist, ar fi în ce măsură poezia lui Blaga mai poate suscita interesul la lectură
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]