2,397 matches
-
și muzician Grigore Cugler, zis (după titlul cărții sale din 1934) Apunake. Florin Manolescu, în a sa Enciclopedie a exilului românesc postbelic, Editura Compania, București, 2002, consideră că „Fără să se poată vorbi de două tendințe clar conturate, înainte de 1989, exegeza (sporadică) din România a pus accentul pe epigonismul acestei literaturi, care ar fi «departe de concentrarea lui Urmuz» (Constantin Ciopraga), în timp ce exilul (Mihai Niculescu, Ștefan Baciu, Monica Lovinescu, Horia Stamatu) a canonizat figura scriitorului, făcînd din el un precursor ignorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
realizate de Gabriela Duda și, respectiv, Nicolae Bârna), „caietele” dedicate fenomenului și numerele tematice ale unor reviste de cultură, numeroasele contribuții (inclusiv internaționale) incluse, uneori, în cadrul unor demersuri eseistice sau monografice mai cuprinzătoare, capitolele de istorii literare, articolele de dicționar, exegezele dedicate autorilor avangardiști (Urmuz, Ion Vinea, Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Geo Bogza, Claude Sernet, Gellu Naum, Gherasim Luca, Jacques G. Costin, Sesto Pals, Jonathan X. Uranus, Grigore Cugler, Stephane Roll, Victor Valeriu Martinescu ș.a.m.d.) sînt doar vîrfurile icebergului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lungă, nu are nici un singur rând de prisos“, Îi scria el după ce Își primise exemplarul cu autograf. Criticii Însă fuseseră mai puțin toleranți cu lungimea romanului, iar opinia lui Kiki, deși binevenită, nu era decât o contragreutate neglijabilă În balanța exegezelor, căci era, la urma urmelor, doar un amator În domeniul literaturii. Henry făcu apel la Fenimore pentru sprijin moral și Îi scrise, cerându-i ajutorul În găsirea unei locuințe la Florența. Întâmplător, aceasta Închiriase, dar nu ocupase Încă un apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
recherché dans sa toilette et exagérant jusqu’au ridicule” (cităm după Al. George). Chiar și o asemenea „definiție” foarte sumară poate fi, la nevoie, aplicată lui Aubrey de Vere, numai că ea nu epuizează personajul. Punctul cu adevărat vulnerabil al exegezei lui Liviu Petrescu trebuie căutat În altă parte, În ignorarea relației dintre dandysm și satanism. Pornind de la un pasaj superficial și agresiv din Mon cœur mis à nu, Liviu Petrescu insistă doar asupra antagonismului natură-artă În existența acestui tip bizar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sau pe nedrept și În ciuda „hâtrului” de Littré, dandysmul ține de o tipologie existențială. Desigur, antagonismul natură-artă joacă un rol Însemnat În opera lui Mateiu; el se cere pus În valoare. Dar reliefarea lui reprezintă doar primul pas, pe care exegeza trebuie neapărat să-l depășească. Dacă Liviu Petrescu ar fi adâncit sensul baudelairian al conceptului, cu toate ambiguitățile și contradicțiile lui, și-ar fi putut deschide calea spre o Înțelegere mai nuanțată a operei lui Mateiu. Dacă ar fi sesizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
personajelor Pașadia și Pantazi din Craii de Curtea-Veche” (Pagini de critică literară). Dacă nu s-ar fi lăsat ademenit de capcane stilistice, dacă, sugestionat de cadențele mateine, Vladimir Streinu nu și-ar fi urmărit cu prea multă Încântare frazarea critică, exegeza sa, nu lipsită de observații pătrunzătoare, dar nu Îndeajuns exploatate, ar fi Îndreptat luminile ei clarificatoare către zonele lăsate În umbră de critica românească. Din nefericire, datorită grabei demonstrative și caracterului impresionist al celor două articole dedicate lui Mateiu I.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
datorită grabei demonstrative și caracterului impresionist al celor două articole dedicate lui Mateiu I. Caragiale, lectura critică propusă de Vladimir Streinu nu este lipsită de inadvertențe și inexactități, pe care vom avea prilejul nedorit de a le semnala În decursul exegezei noastre. În portretul lui Barbey d’Aurevilly din Les Contemporains, Jules Lemaître - un critic ce nu poate fi suspectat de simpatii secrete față de dandysm și al cărui impresionism, nedisimulat sub aparențe scientiste, ar trebui să suscite simpatia lui Al. George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de a-i introduce într-un domeniu imens fără a-i împovăra cu o documentație excesivă sau cu analize prea tehnice. Alții au părut să guste mai puțin acest efort de simplificare: ar fi preferat o documentație mai bogată, o exegeză mai amănunțită. Aceștia din urmă aveau într-un fel dreptate, dar pierdeau din vedere ambiția noastră de a scrie o carte scurtă, clară și simplă, care să poată trezi interesul unor cititori mai puțin familiarizați cu problemele fenomenologiei și ale
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sau a diferitelor tehnici de îngrijire a corpului, și cu atît mai puțin împotriva ecologiei. Ceea ce mă intrigă însă este modul în care toate acestea se leagă între ele într-o viziune despre lume, într-un adevărat cult, cu dogmele, exegezele și escatologia sa, cu preoții, adepții și mai ales habotnicii săi. Ar trebui să fim orbi ca să nu recunoaștem în toate acestea o formă sub care se consumă în prezent ceea ce numim „revenirea religiosului”, și anume ceea ce Marc Augé numește
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
atît un scop al cunoașterii neamului, cît un mijloc de înțelegere a Omului - a „țăranului din noi”, spunea Bernea. și cartea abundă în bijuterii de sensuri ascunse ale unei urzeli a lumii întrevăzute dincolo de țesăturile de cuvinte. De pildă, următoarea exegeză a unei „glume de tîmplar” din Maramureș : Odinioară - spune tîmplarul -, soția unui tîmplar trebuia să fixeze cu propriul ei corp bîrna cea groasă pe care o tăia bărbatul ei în unghi drept. Femeia stătea călare pe bîrnă și, aproape în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și, în final, înlocuită : „Am fost o națiune, devenim o sumă de triburi” ! „Să mori tu ?”, îmi vine să întreb, păstrînd registrul discuției. Mai academic spus : oare chiar așa să fie ? Am un (în)ciudat sentiment de déjà-vu citind aceste exegeze. Am crescut la școală cu resen timentul jugului otoman și al invaziilor tătare care ne-au împiedicat să fim ceea ce am fi putut să fim. Acasă mi se spunea că nu mai sîntem ce-am fi fost din cauza jugului sovietic
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
populară și nu-i vine să se trezească, presimțind că e doar un vis. În salonul lor de la reanimare, sindicatele au dat să se scoale din pat, dar nu le-au ținut genunchii. În funcție de fidelități și sensibilități, intelectualitatea a visat exegeze fie în filiera eroică a Pieței Universității din 1990, fie în cheia satirică a lui Caragiale, bagatelizînd estetic fenomenul. O majoritate tristă s-a întors pe partea cealaltă a blazării, întrebîndu-se abulic „și pe cine pui în loc ?”, în timp ce o minoritate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
avea în jur de 25 de ani, iar el 62 de ani. „Când te ascult cum le zici, Marie, aș fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru câte o Pasăre Măiastră!”, (fragment din „Brâncuși - Amintiri și exegeze” carte scrisă de Petre Pandrea). Maria Tănase se stinge din viață la 22 iunie 1963 din cauza cancerului la plămâni. Înainte să moară, aceasta dictase unui notar ultimele dorințe. Maria a dorit să fie înmormântată cu hainele alese de ea, și
Maria Tănase, marea dragoste a lui Constantin Brâncuși, aniversată de Google la 100 de ani de la naştere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/70077_a_71402]
-
din acest capitol va argumenta ideea că teoria fluxului orizontal al modei (trickle-across), formulată ca alternativă explicativă a mecanismului de propagare a modei, a susținut democratizarea consumului, dar nu a reușit să aibă un rol decisiv în sociologia modei. Multiplele exegeze asupra scrierilor lui Georg Simmel îl caracterizează drept o personalitate marcantă în fundamentarea științifică a disciplinei sociologice (D. Frisby, 1984/2004, xiv; R. Sassatelli, 2000, 42; S. Dungaciu, 2003, 18) și poate "sociologul clasic cel mai important" (D. Frisby, 1984
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
la Georg Simmel (1904) sub denominația de "fluxul vertical al propagării modei" (teoria trickle- down), potrivit cărei moda se propagă pe verticală, de sus în jos, iar traseul acesteia descrie structura societății în care se manifestă. Totuși, în baza unor exegeze deja consacrate (D. Frisby, 1984/2004; S. Dungaciu, 2003; R. Sassattelli, 2000) cu privire la opera și viața lui Georg Simmel, precum și a direcțiilor de studiu generate în tradiția sociologică, consider că asimilarea ideilor lui Thorstein B. Veblen a produs o direcție
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
continentului, pe care au avut-o evenimentele ce s-au desfășurat între 1683-1711. După cum am văzut, Constantin Șerban se alătură acelor istorici care plasează începuturile chestiunii orientale în Evul Mediul timpuriu, odată cu penetrarea turcilor pe continentul european. Procedând însă la exegeza operelor cronicarilor noștri, a activității politice a românilor în acea epocă, cu deosebire a operei stolnicului Constantin Cantacuzino, ei insistă asupra faptului că de la asediul Vienei (1683) se deschide o epocă de importanță crucială pentru sud-estul european și chestiunea orientală
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în litera ei, pentru simplul motiv că nicăieri n-a stipulat interdicția ca funcțiile domnitorilor din Iași și București să fie cumulate de una și aceeași persoană. Imprecizia Convenției în redactarea acestui punct nu schimbă lucrurile decât pentru amatorii de exegeze juridice speculative până la exces. De reținut și precizările din 1859 ale unui jurist francez: este clar că dubla alegere nu este nici prevăzută, nici interzisă, nici semnalată în Convenție ca un caz ce ar putea atrage anularea ei, „dar Austria
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a considerat, și pe buna dreptate, „izvorul cel mai însemnat al istoriei românilor” pentru perioada Evului Mediu. În a treia categorie de izvoare figurează Cronicile, pe care N. Bălcescu le prezintă într-o veritabilă prelegere, ce suferă însă sub raportul exegezei critice, ceea ce era și firesc pentru acea epocă. În sfârșit, Inscripțiile și monumentele și Scrierile ce zugrăvesc obiceiurile formează a patra și, respectiv, a cincea categorie de izvoare istorice. După cum se știe, N. Bălcescu nu s-a mulțumit numai cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
XIX � s? fie f?r? �ndoial? o na?iune, dar format? din 39 de state, fiecare cu administra?ie diferit? ?i cu nevoi specifice �n materie de gestiune. Trebuie s? mai vedem aici ?i mo?tenirea culturii protestante fondat? pe exegeza textelor ?i pe liberul examen, care au fost elemente favorabile pentru av�ntul unui �nv???m�nt superior de calitate. Acesta se distinge de cel al omologilor francezi ?i englezi prin suple?ea func?ion?rîi care asociaz? cursul magistral
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
și discursurile sale umflate de fluxul izvoarelor noi, concepute ca fiind tot atîtea probe. Interpretarea Mioriței se înscria mai curînd într-o suită de interpretări revelatoare a semnelor de întrebare ale romanității adresate sieși. Miorița a devenit obiectul a nenumărate exegeze. Filosofia Unu-lui național nu poate să interzică însă obsedanta reluare a întrebărilor privind mișcarea istoriei. "MIORIȚA" Romanticul Vasile Alecsandri a comentat această baladă. Exista în acest text un decor (colinele), actorii (trei ciobani), o dramă (doi ciobani complotează pentru
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Ele se explică doar prin calitățile remarcabile ale poporului român și ale strămoșilor lui. Raportarea la trecut bazată pe venerație este încremenită, dar recompunerea trecutului pentru exploatarea sa în actualitate este permanentă: toată inteligența creatoare se pierde într-o savantă exegeză cu scopuri propagandistice. Michael Shafir vorbește, într-un studiu din 1985 consacrat României, de un "trecut în permanentă schimbare"... Această grijă de adaptare a istoriei la constrîngerile momentului este consecința unei conștiințe disimulate a eșecului atribuit în mare parte unui
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
209 Fotografiile post-mortem / 222 American Beauty / 235 Cuvânt-înainte Prezentul volum reunește cronici de carte și eseuri publicate în presa culturală în intervalul 2008-2015, în revistele "Dilema veche", "Dilemateca" și "Orizont". Motivația lui este, din perspectiva mea, una evidentă: scrisul, analiza, exegeza sunt manifestări ale devenirii și, implicit ale memoriei. Alăturarea acestor texte într-o formă unitară redă, într-o imagine fidelă, traiectoria unei metamorfoze, a unui proces de formare. Atât cronicile de carte, acoperind un teritoriu vast al geografiei literare contemporane
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
-lea prezintă o serie de "recuperări simbolisto-secesionisto-decadente", urmând momentului maximal al "ideologizării radicale a criticii decadenței", broșura lui Sorin Toma, publicată în 1948, Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei. Ultimul capitol, al XVIII-lea, este și cel mai consistent sub aspectul exegezei concrete, al contactului cu textul literar. Autorul se angajează în misiunea de a recupera spectrele decadentismului din interiorul unei literaturi diverse, însă valoric inegale. Traian Demetrescu, Nicolae Davidescu, Ion Adam, Const. I.A. Nottara, I.I. Stoican, Radu Cosmin, Ionel Teodoreanu
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ediția din 2003 a celei de-a două cărți cu Apolodor, moment de minunată tandrețe între marea și mica literatură, în care singurele criterii ce condiționează apropierea sunt dragostea pentru poveste și plăcerea de a citi. Fără a fi o exegeză, acest text e, de fapt, un pas semnificativ spre dislocarea literaturii pentru copii (deloc facilă, dacă e privită cu atenție) din periferia genurilor neimportante și includerea ei în sfera intereselor criticii. Ca și în cazul Poveștilor lui Ionesco, și în
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
al comparațiilor directe, având drept rezultat o deformare inutilă a limitelor interpretării. Când nu e considerat realizare minoră, un fel de creație colaterală marii opere ce poate fi, prin urmare, ignorată, poemul despre Apolodor e racordat la voltajul hermeneutic al exegezelor docte ce aproape-l așează lângă Ulise al lui Joyce. O abordare mai temperată trebuie să noteze că, asemeni basmului, literatura pentru copii conține versiuni simplificate, intenționat diluate ale marilor pattern-uri culturale universale. În Cartea cu Apolodor, tristețea nostalgică
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]