2,365 matches
-
ridicarea ei la puterea exponentului privat al lui Bob (db), modulo Nb. Presupunând că C va prelua valoarea cheii textului criptat, aceasta se va exprima matematic astfel: C = Keb mod Nb (criptarea lui K) K = Cdb mod Nb (decriptarea) Pentru ca exponentul folosit la decriptare (db) să poată reface exponențierea cu eb la criptare, formula eb × db = 1 mod (pb - 1)(qb - 1) trebuie să fie adevărată, în care Nb = pb × qb pentru numerele prime pb și qb. În aceste condiții, oricine
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
mari. Vom folosi valori mici ale numerelor din exemplul următor pentru a ușura înțelegerea mecanismului. Să presupunem că Bob a ales numerele prime secrete pb = 5 și qb = 3, de unde rezultă că Nb = pb × qb = 5 × 3 = 15. Apoi alege exponentul secret db = 29 și îl calculează pe eb după formula eb × db = 1 mod (pb - 1)(qb - 1), ceea ce va conduce la eb × 29 = 1 mod (4 × 2), 29 × eb = 1 mod 8. Prin încercări succesive rezultă eb = 5. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
către Bob, ea o va cripta cu exponențierea din cheia publică a lui Bob, efectuând calculele: C = Keb mod Nb = 25 mod 15 = 32 mod 15 = 2. Când Bob obține cheia criptată o va decripta folosindu-și cheia secretă drept exponent, prin calculul: K = Cdb mod Nb = 229 mod 15 = 2 (Se aplică mod (2 × 29, 15)). Se observă că s-a obținut valoarea K = 2 a cheii transmisă de Alice. 5.5.3. Semnătura digitalătc "5.5.3. Semnătura digitală
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
intrascenică" (realizată între membrii echipei de teatru: între actori și regizor, între actori, între regizor și sunetist, între regizor și costumier, între regizor și mașinist, între actori și ceilalți membri ai echipei etc.) și "comunicarea extrascenică" (realizată între actori ca exponenți, vizibili, ai echipei de teatru și spectatori); de altfel, se consideră că "în teatru se confruntă: 1. locutorii absenți (extraspectaculari): autor cititor = regizor; 2. locutorii prezenți (intraspectaculari): actori public; 3. locutorii fictivi (intrascenici): personajele" (Bodiștean, 2009, p. 188); în ecuația
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
și democrație, între barbarie și progres, forțele democratice să fie întărite cu cei care au știut să lupte și să se jertfească pentru apărarea libertăților și nevoilor populației. 121 Poporul nu are decât să câștige în urma acestui lucru. Și ca exponenți sinceri ai cerințelor populare strigă m: să se deschidă porțile tuturor bastiliilor românești, amnistie pentru antifasciști!” Ziarul Păreri reapare în septembrie 1944, ca tribună de luptă democrată și de apărare a drepturilor cetățenești, autorizat cu nr. 1/1944 de către onor
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
țară (un exemplu Ionescu Mircea elev în clasa a V-a a Liceului “Matei Basarab” din București, posesor al premiului de onoare în 1922-1923); a trăit din venitul propriei producții (mai ales abonamente, din una sau două donații de la unii exponenți ai culturii hușene” (a se vedea și volumul “Hușul în presa vremii de la Melchisedec până în zilele noastre 1869-2006” despre revista “Zorile”, p. 342-381). * Dar iată de la rubrica „Cercetare” desprinderi din „Istoria ieroglifică - 300”, ceea ce scrie prof. Lina Codreanu despre autorul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
fără încetare, făcând din artă principalul conținut etic al vieții sale; el este un „meșter“, care sub aparențele ușurinței ne lasă să întrevedem legea severă a artei sale. 2. O noapte furtunoasă - cea dintâi comedie politică 2.1. Dumitrache Titircă - „exponent al unui fel de pre-capitalism patriarhal“ Începem opera dramaturgică a lui Caragiale cu prima sa comedie, O noapte furtunoasă sau Numărul 9, pentru că ea reprezintă momentul de primă afirmare a scriitorului cu o operă cu adevărat originală. Această piesă de
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
premiză va fi demontată și apoi răsturnată pe parcursul desfășurării planului dramaturgic. Jupân Dumitrache comunică ideile sale despre viața publică și cea de familie, idei bine fixate și de la care nu se abate. Așa cum notează criticul Mircea Tomuș, el este un exponent al unui fel de pre-capitalism patriarhal, care acoperă o întreagă epocă în istoria nu numai a țărilor române, dar a acestei părți sud-estice a Europei... (Tomuș, Mircea: Teatrul lui Caragiale dincolo de mimesis, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p. 5) Acest „curent
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
elemente: chintesența poziției și ambițiilor sale, și jobenul și ochelarii. Rică Venturiano nu mai trezește astăzi nici o urmă de îndoială în privința viabilității lui ca tip. El reprezintă nu numai un exemplu al arivismului demagogic din trecut, ci este chiar un exponent al sistemului democrației burgheze, care masca exploatarea omului de către om printr-o frazeologie sonoră și nesinceră. Rică este prin excelență gazetarul-tip al acestei structuri politice, după cum Nae Cațavencu este sublimul orator de mase al micii burghezii, dublat de un
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
el un Cațavencu, și încă un Cațavencu pe deplin triumfător. În Conul Leonida față cu reacțiunea, Barbu observă că scriitorul nu critică ideea de republică, ci degenerarea principiilor pașoptiste în epoca dominației monstruoasei coaliții. Caragiale evidențiază contrastul între ceea ce sunt exponenții epocii sale și ceea ce pretind că sunt. De aici se naște ridicolul cu care i-a imortalizat marele scriitor. Comicitatea eroilor caragialieni nu anulează ființa lor, fiindcă ei fac parte dintr-o epocă profund realistă, iar calitatea comică nu este
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
critica adusă de Caragiale regimului burghezo-moșieresc, o deformare a adevăratului caracter al lumii lui Caragiale. Referindu-se la O scrisoare pierdută, Sică Alexandrescu consideră că autorul creează aici personaje tipice în împrejurări tipice, că în această piesă demască nu numai exponenții burghezo-moșierimii, ci și toată clientela ei politică. Alexandrescu îl critică pe G. Ibrăileanu care afirmă că satira se îndreaptă numai spre liberali, când de fapt ea este îndreptată spre monstruoasa coaliție burghezo-moșierească. Criticul încheie sublinind faptul că O scrisoare pierdută
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
pot fi generalizate, și oferă afirmații predictive puternice. Astfel, faptul că nu a fost prezisă evoluția geopolitică cea mai importantă, probabil, din politica mondială din a doua jumătate a secolului al XX-lea ar trebui să genereze preocupări aparte. Principalii exponenți ai teoriei sistemice au sugerat că această evoluție trebuie să fie înțeleasă ca un șoc exogen în relațiile internaționale. Waltz însuși afirmă că prăbușirea sistemului sovietic trebuie să fie privită ca un eveniment cu cauze la nivelul unităților, dar care
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
lui Fareed Zakaria. Tabloul se bazează însă pe separarea netă între contribuțiile realiste în Studiile de Securitate și cele subsumate economiei politice internaționale, excluzând astfel o componentă importantă a studiilor realiste în domeniul Economiei Politice Internaționale, efectuate mai ales de exponenți ai realismului alegerii raționale, precum Steven Krasner sau Joseph Grieco. Dacă facem abstracție de această omisiune și de apariția distincției între curentul ofensiv și cel defensiv, ale cărei rădăcini țin așa cum s-a discutat în secțiunile anterioare de interpretarea implicațiilor
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
și preocupările pentru cercetarea științifică a naturii determină o puternică tendință de abandonare a explicațiilor speculative, atât de răspândite în evul mediu, de promovare a explicațiilor naturaliste bazate pe principiul cauzalității. În dezbaterea problematicii libertății, am ales o serie de exponenți ai filosofiei moderne, și am insistat pe autorii prezenți în programa școlara. Ideea de libertate este raportată la caracteristicile personalității umane, la esența și resursele specifice omului. Începând din secolul al XVIII-lea și mai ales în secolele următoare, se
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
moderne, raționalismul și preocupările pentru cercetarea științifică a naturii determină o puternică tendință de abandonare a explicațiilor speculative, atât de răspândite în Evul Mediu, de promovare a explicațiilor naturaliste bazate pe principiul cauzalității. În dezbaterea problematicii libertății, cel mai important exponent al acestei tendințe este Baruch Spinoza. Premisa esențială a gândirii lui B. Spinoza este tocmai principiul cauzalității, exprimat astfel: ”fiecare lucru care există are cu necesitate o cauză în virtutea căruia există”. Ceea ce diferențiază însă concepția lui B. Spinoza de alte
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
cât și cu dorințele și aspirațiile subiectivității creatoare, posibilități care întrunesc, deci, condițiile necesare și suficiente ale transformării în realitate. Acest moment al alegerii, care, după cum se constată, are și un caracter subiectiv - moral, a fost exacerbat în filosofia existențialistă. Exponenții acesteia susțin că a fi liber înseamnă a alege. Acest act de alegere nu este, suspus nici unei constrângeri exterioare, fiind o decizie pur subiectivă a omului, adică o delimitare și stabilire către o anume direcție de acțiune ca urmare a
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
înainte de a fi devenit un „personaj public”, s-a distins ca un poet valoros, care a corespuns orizontului de așteptare din anii ’70, perioadă a consolidării neomodernismului postbelic afirmat în precedentul deceniu prin ecloziunea spectaculoasă a generației șaizeciste. Considerat un exponent, alături de Mircea Dinescu, Adrian Popescu, Dinu Flămând, Ion Mircea ș.a., T. este poetul reprezentativ prin excelență al unui anumit șaptezecism, caracterizat de reflexivitate austeră, de frecventarea temelor „înalte”, de elaborația intelectualizantă, de criptarea aluzivă, recursul la alegorie și parabolă, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
simplă, pentru ca toți să o poată înțelege.” Preluat de presa timpului, cuvântul numește scrierile celor doi promotori ai r., precum și romanele și piesele de teatru ale altor doi autori contemporani, Henri Monnier și Henri Murger. Aceștia vor fi considerați drept exponenții r. în sens strict și de Albert Thibaudet și Gaëtan Picon. În limbajul criticii și istoriei literare accepția termenului e însă fluctuantă, sfera semantică nefiind riguros delimitată până astăzi. Și tendința de subestimare persistă. În Histoire de la littérature française (1894
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
Petrescu, Pavel Dan ș.a. și ajunge la apogeul realizării în romanele lui Liviu Rebreanu. Estetica de orientare marxistă condiționează veridicitatea de reflectarea a ceea ce - din punctul ei de vedere - realitatea are esențial și semnificativ; ideologizând problematica artei, prezintă tipicul ca exponent prin excelență definitoriu al r. În viziunea lui Engels, „realism înseamnă [...], în afară de fidelitatea detaliilor, redarea fidelă a caracterelor tipice în împrejurări tipice”. Susținând că dezvăluirea adevărului vieții, tipizarea ar însemna în orânduirea capitalistă „demitizarea”, „defetișizarea” (Georg Lukács), zdruncinarea optimismului burgheziei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
problemele relației cu Uniunea Europeană. Bundesrat își are are sediul la Berlin. În ordinea constituțională germană, Bundesrat nu poate fi considerat propriu-zis a doua cameră a parlamentului, alături de Bundestag. Proveniența membrilor săi, care nu sunt aleși prin vot universal, ci sunt exponenți ai guvernelor diverselor landuri reprezintă o piedică în considerarea Bundesrat ca o a doua cameră a unui sistem tipic bicameral. Membrii Bundesrat sunt legați de mandatul primit de la guvernele landurilor din care fac parte, încălcându-se astfel principiul general al
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
există condiționalitatea realizării unei majorități politice care să fie backgroundul executivului. În SUA procesul legislativ începe și se finalizează în Congres. Constituția Statelor Unite 79 stipulează că inițierea și aprobarea legilor intră în atribuțiile Camerei Reprezentanților și ale Senatului. Președintele, ca exponent suprem al exacutivului, are influențe limitate în privința procedurilor de adoptarea actelor normative. În practică, președintele își poate exercita influența prin stabilirea unor contacte informale, în principal cu membrii congresului care privin din aceeași grupare politică 80. Deputații din Parlamentul European
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
progresiei ADPKD spre IRC, problemele etice și mai ales reperele metodologice de abordare practică a bolii. în acest context, devine firesc ca editorii cărții Boala polichistică renală autosomal dominantă să fie un genetician recunoscut în România și un tânăr nefrolog, exponent valoros al noului val din specialitate. Editorii au reușit să sublinieze pregnant aspectele definitorii ale acestei boli ereditare, care se manifestă predominant și devastator la nivel renal. Mai mult, cu toată diversitatea colaboratorilor care, în contribuțiile lor, își păstrează o
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
vizibil prin forță și organizare. În secolul al XVII-lea acesta a continuat să-și formeze o forță militară recunoscută. Fondată și fortificată de dinastia de Hohenzollern, Prusia se afirmă prin marii electori, electorii și ulterior regii săi ca adevăratul exponent al Germaniei divizate în lupta pentru unitatea ei politico-statală. Frederic Wilhelm, cunoscut sub numele de "Mare principe elector" (Großen Kurfürsten), a reușit să proclame regatul Prusiei, la Königsberg (15 ianuarie 1701), iar după trei zile să se încoroneze rege: Frederic
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
și în scopul binelui public" în efortul de reînnoire politică, economică și socială și care corespunde idealului căutat cu precădere de către filosofii francezi. Mișcarea reformatoare angajată în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea îi are ca exponenți pe Frederic al II-lea al Prusiei, care suprimă Șerbia, Ecaterina a II-a a Rusiei sau chiar Francisc al II-lea de Habsburg, care încuraja învățământul și a îmbunătățit sistemul judiciar, care se erijează în adepți ai "despotismului luminat
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
euroatlantici care se pronunță pe toate canalele în contra rădăcinilor religioase ale Occidentului și al altor civilizații; este de natura evidenței că atît publicul, cît și cărturarii afirmă prezența religiei în cultură. Prăbușirea sistemului comunist este un argument în favoarea slăbiciunii "oricărui exponent socio-economic utopic exclusiv secular". O sorginte asemănătoare are și sistemul capitalist-democratic. Șansele de reînnoire le aflăm în umanismul creștin, care trimite la rădăcinile spirituale ale Iluminismului, astăzi cu totul ignorate. Într-o epocă a modernizării accelerate, vedem multă speranță și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]