4,085 matches
-
de genetică literară, Bogdan S. Pârvu (coord.) • Dicționar de postmodernism, Sorin Pârvu (coord.) • Dicționar de idei politice, Alain Gélédan (coord.) • Dicționar englez-român, Petru Iamandi • Dicționar de istorie și politică europeană (1945 1995), Derek Urwin • Dicționar englez-român al Bibliei autorizate. Geneza (Facerea) sau Întâia carte a lui Moise, Mihai Stroe • Povestea dinaintea vorbei. Dicționar de expresii englezești, Călina Gogălniceanu • Pînă-n pînzele albe. Dicționar de expresii românești, Stelian Dumistrăcel • Dicționar horror, Florin Mircea Tudor • Dicționar SF, Sorin Pârvu • Dicționar englez-român de termeni economici
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
văd, inima cere, mâna apucă, ochii văd din nou, mintea corectează ce făcuse mâna și uite-așa... Mai târziu intervine coordonarea tactilă: așa ajungi să poți pipăi pe cineva pe întuneric! Una dintre cele mai interesante sculpturi ale lui Brâncuși, „Facerea lumii“, era un ou învelit într un săculeț de catifea, pe care vizitatorii expoziției nu îl puteau recunoaște decât cu degetele... Pedepsirea mâinii Mâna te ajută cel mai mult în acțiunile tale, dar tot ea este cea care poate să
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
fără nici un fel de probleme sau urme documentare. În aceste cazuri de desfacere a logodnei, vinovatul este obligat, conform Pravilei și cutumei, să restituie schimbul, daruri le făcute și uneori chiar și cheltuiala presupusă de ospăț și lucrurile cumpărate pentru facerea nunții. De pildă, la 31 septembrie 1767, Maria, ca principală vinovată în desfacerea logodnei, trebuie să restituie schimbul (este vorba de inelul de logodnă primit), „darurile din ziua de logodnă și să dea și prețul lor cât face“. Pe lângă toate
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
să to ria sunt afaceri dirijate întru totul de părinți. Băiatul ar fi putut să se prezinte singur, așa cum o fac alții în cazurile de rupere a logodnei, dar n-o face. Inițiativa îi aparține întru totul mamei, atât la facerea primei logodne, la desfacerea acesteia, cât și la facerea celei de-a doua logodne. Se ridică câteva semne de întrebare cu privire la capacitățile mentale, vârsta și puterea de decizie ale fetei. Sau să fie mai degrabă vorba de o mamă foarte
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
părinți. Băiatul ar fi putut să se prezinte singur, așa cum o fac alții în cazurile de rupere a logodnei, dar n-o face. Inițiativa îi aparține întru totul mamei, atât la facerea primei logodne, la desfacerea acesteia, cât și la facerea celei de-a doua logodne. Se ridică câteva semne de întrebare cu privire la capacitățile mentale, vârsta și puterea de decizie ale fetei. Sau să fie mai degrabă vorba de o mamă foarte autoritară care nu lasă să-i scape nimic din
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Zmarandei Cocorăscu, care preia întreaga afacere întrucât mireasa este orfană și se află sub tutela fratelui său, Ianache Cocorăscu. În egală măsură sunt pomenite și alte mătuși cărora li se cere sprijinul atunci când este vorba de pregătirile necesare sau de facerea cumpărăturilor. Astfel, des pomenită este mătușa Bica, rudă cu familia Oteteleșanu și aflată cu locuința în București. Cele două familii, în frunte cu feciorii din casă, sunt într-o continuă alertă pentru a procura hainele miresei și toate celelalte lucruri
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
mai rar, dar obligatoriu până la șapte ani. De cele mai multe ori, singura persoană de încredere care să îndeplinească pas cu pas acest ritual lung și costisitor se dovedește a fi soțul sau soția. Bălașa, pe patul de moarte și în chinurile facerii, nu se gândește decât la soțul ei, postelnicul Sandu Vărzaru, plecat cu treburi prin țară. Aceasta i-a promis că-i va aduce „haine de la București și ișlic“, iar femeia așteaptă, dar treburi urgente și drumul greu se pare că
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
ni ță preferă să vândă tot ce are, dar să fie liber. În același timp, soția îl iartă pentru că închis nu îi este de nici un folos, nu poate munci și deci nu poate câștiga banii ne ce sari pentru re facerea zestrei. Munca silnică se aplică cu deosebire băr ba ților și se aso cia ză mai ales unui caracter recalcitrant și căzut de mai mute ori în păcat. Ev cea, lu mâ nă ra rul din București, este trimis salahor
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
care și-a păstrat fecunda lui ambiguitate. Kogălniceanu știa să vadă aceasta la 1837, când punea pe frontispiciul sintezei sale, la Berlin, cuvintele lui Sallustius, în care făcutul și scrisul istoriei apar ca îndeletniciri complementare și la fel de lăudabile: "et qui facere, et qui facta aliorum scripsere, multi laudantur". Nu e vorba însă numai de activități demne de consemnare, cum s-ar înțelege din maxima amintită, ci un lucru mai adânc, privitor la consubstanțialitatea celor două ipostaze. Scrisul istoric nu numai că
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
dumneavoastră nu sunteți din acea lume. În această lume apocaliptica, nu mai sunt episcopi, nu mai e Biserică. Cu toate acestea, există ceva care persisită, la fel de profund că instinctul sexual, fără de care n-ar mai fi nici supraviețuitori. Este nostalgia Facerii, a Evangheliei și a Apocalipsei. Chiar dacă aceasta poveste e deformata, aflați că până la ultima suflare, omenirea va păstra fascinația acestei istorii și a reînnorii sale." (Cimitirul de mașini. Mai bine decât Fellini, Bergman și Buñuel de P.Bruckberger pe site
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
s-au împăcat cu ce li s-a dat. Spune că oamenii îi stârnesc oroare, deși nu este un mizantrop și că, "dacă ar fi atotputernic, Dumnezeu sau Diavolul l-ar suprima pe om". Despre el se spune totul în Facere. Atras de ceea ce îl tăgăduiește, omul a optat pentru pericol, adică pentru Istorie. De la început a ales râul și, fără exilul acela, n-ar fi existat istorie. Cioran nu acceptă Cartea Facerii că pe o revelație, ci ca pe o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe om". Despre el se spune totul în Facere. Atras de ceea ce îl tăgăduiește, omul a optat pentru pericol, adică pentru Istorie. De la început a ales râul și, fără exilul acela, n-ar fi existat istorie. Cioran nu acceptă Cartea Facerii că pe o revelație, ci ca pe o concepție despre om, ca un punct de vedere, crede că aventură umană a început prin neputința omului de a fi modest. Dumnezeu i-a cerut să fie umil, să stea liniștit, să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în țara-mamă, se contopește cu ea. Ca femeie, totul converge către ea, ea este depozitarul speranțelor, al absolutului: Nu în zadar, într-una dintre culturile a cărei înțelepciune este milenara, se credea că sufletul unei femei care murea în durerile facerii era purtat în același cer cu sufletul războinicului învins în lupta"105. Iubirea este soluția, spune Sábato. Pentru că omul să iasă din "singurătatea lui cosmică", soluția nu este nici refugiul în interiorul eu-lui sau, nici viața în colectivitate, ambele fiind, spune
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
tulburata sau distruși. Li se adresează, prin scris, numai lor sau în primul rând lor. Ne avertizează amar că "ar fi fost mai bine să nu fi existat civilizație și omul să fi rămas la nivelul Bibliei, mai precis al Facerii"80. Medicamentul ce și l-a aplicat Cioran a fost "înnegrirea paginii", insă Cioran nu te lasă să vezi nici doză, nici efectele: "O carte, spune el, trebuie să fie un pericol."81 În ce sens, ne întrebăm. "La ce
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Société de S. Jean L´Évangéliste, Desclée et Cie, Éditeurs Pontificaux, ParisTournai-Rome, 1927, pp. 472-473. footnote>. Unii dintre biografii Sfântului Ioan Gură de Aur afirmă că influența predicii hrisostomice se făcea vădită în fapte ale iubirii creștine, ale milei, ale facerii de bine, ale conștiinței datoriei și dreptății creștine. Sclavilor li se dădea libertate, fiind răsplătiți cu daruri bogate, iar temeliile familiilor creștine antiohiene deveniseră de nezdruncinat și aceasta datorită cuvântărilor marelui predicator<footnote Diac. Prof. Nicolae Balca, Câteva trăsături ale
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
de lepădat! Eu primesc tot ce faci pentru aceștia. De aceea Hristos a și adăugat: Întrucât ați făcut unuia dintre acești frați mai mici ai Mei, Mie ați făcut» (Matei, 25, 40)”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XLI, VII, traducere, introducere, indici și note de Pr. D. Fecioru, în col. Părinți și Scriitori bisericești, vol. 22, Edit. I.B.M.B.O.R., București, 1989, p. 90. footnote>. Tot în secolul al IV-lea, Sfântul Vasile cel Mare îndemna
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
Société de S. Jean L´Évangéliste, Desclée et Cie, Éditeurs Pontificaux, ParisTournai-Rome, 1927, pp. 472-473. footnote>. Unii dintre biografii Sfântului Ioan Gură de Aur afirmă că influența predicii hrisostomice se făcea vădită în fapte ale iubirii creștine, ale milei, ale facerii de bine, ale conștiinței datoriei și dreptății creștine. Sclavilor li se dădea libertate, fiind răsplătiți cu daruri bogate, iar temeliile familiilor creștine antiohiene deveniseră de nezdruncinat și aceasta datorită cuvântărilor marelui predicator<footnote Diac. Prof. Nicolae Balca, Câteva trăsături ale
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
autorul cărții pune în joc și o altă interpretare a miracolelor christice. Succesul vindecării celor atinși de maladiile trupului (șchiopi, orbi și surzi), dar și de aripa morții, ar fi de fapt un simbol al "vindecărilor psihice care implică meritul "facerii unei minuni"".12 Iisus n-ar fi tămăduit, de fapt, rănile trupului, ci doar pe cele ale sufletului. Mîntuitorul reface sufletele șchiopătînde și nu privirile oarbe sau urechile surde. Maladiile psihosomatice invocate în textul testamentar nu presupun miracole, ci capacități
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
despre nici un om, fiindcă El însuși știa ce este în om" (motivele și superstițiile care ne fac să credem în minuni). Citatul acesta exclude total credința în miracolele supranaturale. Așa-zisele miracole sînt simboluri ale vindecărilor psihice care implică meritul "facerii unei minuni". Prin cuvîntul și exemplul său, "Iisus îi vindecă "pe cei al căror suflet șchioapăta", oameni a căror privire interioară "era oarbă" sau a căror judecată "era surdă". El îi deșteaptă chiar și pe cei "cu moartea în suflet
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în nori. Numai eu am înconjurat nemărginirea cerului și am pășit în străfundul străfundurilor, în valurile mării, pe tot cuprinsul pămîntului, printre toate no-roadele și popoarele" (Ecleziastul 24.5; 7.19;14). Referiri asemănătoare pot fi întîlnite și în Cartea Facerii, în Exod, sau Cartea lui Iov. De asemenea, în Noul Testament, în Evangheliile după Marcu și Ioan, Tesaloniceni I, Corinteni I sau în Apocalipsă. Cultul Sophiei a fost cunoscut atît în creștinismul oriental (vezi catedrala Sfînta Sofia din Constantinopol, odinioară cea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
grota (care închide izvorul) devine proiecție a unei Geneze în stare latentă, macrocosm care tinde a se transforma în microcosmos. Prin vetustul imanent grotei, se pune din nou în evidență imaginarul camilpetrescian, acesta cu inflexiuni mitice (să-i spunem mitul Facerii în desfacere). Tot lui Jung îi revine meritul de a fi stabilit o condiționare între arhaic, fantezie inconștientă și deschiderea mitologică: "În chip evident, arhaicul este în primul rând inerent fanteziilor inconștiente, adică produselor activității imaginative inconștiente care atinge conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mai degrabă către o trecere a apei infernale. Textul sprijină o asemenea lectură în cheie mitologizantă: "Cei care au plecat în față ni se par plecați în noapte, pe lumea cealaltă... Priveliștea apărută din evaporarea nopții e nouă ca de la facerea lumii. O moară... lângă ea câteva căpițe de fân și pe urmă apa tulbure, cu șuvoaie puternice, a Oltului blestemat. Mantale, ranițe și ici-colo cadavre și răniți... Și neîntârziat intrăm, fugind mereu, în apă. Valurile împing puternic, dar nicăieri apa
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
and gives it the tellability of a tale."140 (s. a.) În general și unanim acceptat, mitul constituie un model cultural primitiv, idee subliniată și de Mircea Eliade 141. Astfel, din capitolul precedent, am insinuat o serie de mituri (Pygmalion, mitul Facerii și Desfacerii și Complexul lui Oedip) sau doar ,,scheme" de suprafață posibil a se converti într-un mit autonom (Don Quijote, Geneza și mitul șarpelui înzestrat cu puteri cataleptice). Obiectivul nostru fiind identificarea unor mituri noi, le dezvoltăm și le nuanțăm
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mitul povestește cum, mulțumită isprăvilor ființelor supranaturale, o realitate s-a născut, fie că e vorba de realitatea totală, Cosmosul, sau numai de un fragment: o insulă, o specie vegetală, o comportare umană, o instituție. E, așadar, întotdeauna povestea unei <<faceri>>: ni se povestește cum ceva a fost produs, a început să fie"(s. a.).142 Într-o primă fază a cercetărilor sale, nici Gilbert Durand nu se îndepărtează de viziunea lui Mircea Eliade, ambii insistând asupra ideii că mitul, indiferent de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de contactul fizic dintre degete și stilou (instrument necunoscut azi altfel decât sub forma de gadget bun de oferit profilor), tușeul caracteristic fiecărui tip de penh, efortul de (cu)prindere și de strângere cu trei degete (cele utilizate și pentru facerea semnului crucii), atingerea foii albe de hârtie (oh, Mallarmé, cel obsedat de pagina neprihănită precum albul lebădoi, "le vierge, le vivace"), materialul din care era confecționată partea eminamente activă a instrumentului, dispenserul de cerneală (numit "peniță", cuvânt distorsionat de străinezi
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]