2,528 matches
-
cărei gust îl simt în gură amar”, Nu, p. 294), față de această realitate, ce derizorie, ce vană e „viața literară” cu ambițiile, gloriolele, rivalitățile ei publicitare, susceptibilitățile și narcisismele ei ! Un spirit lucid nu o poate privi decât sub specia farsei. Dincolo de circul acesta, rămâne ceea ce Lovinescu numea „sentimentul labilității universale”. După câteva milenii, egale în definitiv cu o clipă în nesfârșitul vremii, până și numele lui Shakespeare va fi uitat. Cel mai uriaș geniu, cea mai colosală capodoperă ajung, în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Savoir, Jean Sarment, Sacha Guitry, ca să nu pomenim mai mulți, filiație în care comicul franc al comediei molierești a cedat din ce în ce „spiritului”, râsului moderat și zâmbetului cu subînțeles. De fapt, Ionescu reînvia o tradiție milenară, cea a farsei populare, fundamental legată de tradiția Carnavalului și de manifestările (manus-fendo = a lovi cu mâna) ei specifice : bufoneria, travestirea, năzbâtiile, ghionturile, tifla. În treacăt fie zis, cea mai formidabilă tiflă a lui Ionescu, în primul rând la adresa confraților săi din România
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Una din cele mai insipide preferințe ale pedanților și „delicaților” este așa-numita comedie nobilă, sau serioasă, la care nu se râde, ci doar se zâmbește. Marele comic, al lui Aristofan, al lui Rabelais, al lui Molière, se întemeiază pe farsa populară (pe „fondul sănătos și adânc” de care vorbea și preopinentul). Degeaba zicea Boileau : „Dans le sac ridicule où Scapin s’enveloppe / Je ne reconnais plus l’auteur du Misanthrope”. Și Mizantropul, și Avarul, și celelalte se întemeiază pe spiritul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și contemplată mult mai liniștit și poate fi chiar element de amuzament și de râs, cum era, în general, în spiritul și în cultura carnavalescă de care se ocupă Bahtin. El citează acolo, din Rabelais, un episod apocrif atribuit unei farse a lui François Villon, făcută unui ins oarecare, pus în postura de a fi sfărâmat, ucis, rupt și asta fără ca să tulbure buna dispoziție generală a întregului. Monologul 1 Aprilie al lui Caragiale este, cred, elementul care ne face să
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fiul notarului din Enichioi. După terminarea școlii normale a ajuns învățător la Necrasovca Nouă, la șase kilometri de Ismail. Era un băiat frumos, bine legat, de înălțime potrivită și mereu vesel. Ii plăcea să se ție de șotii, să facă farse. Uneori de extrem pericol. Aproape toate satele din vecinătatea Necrasovcăi aveau școli noi. Doar a lui Petrică era o amărâtă de chichineață, cu ziduri de lut și pălărie de stuf. Rușine mare. Obișnuiam să mă duc de multe ori, seara
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
arme. Mai bine plec. - Pleacă, Petrică! - Domnule revizor, vă mulțumesc pentru sfaturile dumneavoastră prețioase. Am plecat. și am plecat la restaurant. Petrică nici pe departe nu era sub pericol. Chemarea la datoria armelor avea să mai întârzie. * Se făceau multe farse pe vremea aceea. Era un notar, Vlahuță, văr cu poetul Alexandru Vlahuță, pe care prefectul țărănist ștefan Constantinov l-a dat afară din serviciu. Bietul Vlahuță lucra pe unde putea, cum putea, ca să poată trăi. Intr-o zi ia o
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
iau locul congresele, conferințele, workshopurile; limbii de lemn i se substituie „romgleza”; perfecționărilor de la Cabinetul Municipal de Partid le iau locul cele de la Consiliul Europei. Catarii, oriunde s-ar afla, ar putea să spună că este vorba despre o abominabilă farsă. Persoanele cu autobiografii ar fi mai bine să se sinucidă social, să se retragă nevăzute din istorie. Ei nu înghițeau pe vremuri ca cineva să aibă și altceva în afară de autobiografie. Ei nu înghit acum ca cineva să fi avut și
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Doar Andi ignora evenimentul, ceilalți trebuind să-i recupereze scula. Odată și-a scăpat în fântână săpunul. Era chiar fântâna din care trei zile trebuia să bem apă. Până și îngerul nostru păzitor, care era Vera, și care nu suporta farsele băieților, îl beștelea pe Andi ori de câte ori trebuia să-și astâmpere setea cu apa parfumată și plină de clăbuci. După pățanie, toți l-au poreclit pe Andi „dezinfector teritorial”. Fiind inginer, tatăl hotărâse ca feciorul să urmeze politehnica. O atracție probabil
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
-l mai cărați cu voi? Așa i-a și rămas porecla. Șoimuleț deveni marota cercului. Fiind supărăcios, Gruia îl lua peste picior. Altminteri cei doi erau nedespărțiți. În prietenul său Șoimuleț avea o încredere nemărginită chiar dacă Gruia îi făcea mereu farse. N-a lipsit de la niciuna din acțiunile cercului. Îi plăceau mersul pe jos, prietenii, peisajul, cât după fete, se da în vânt. Pe drum rămânea mereu în coadă. Asta până auzea un lătrat de câine; atunci ajungea instantaneu în frunte
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
și-apoi în ziar, îi fac morală că-și permite, imitându-l pe Cărtărescu, să afirme că valoarea literară e impusă de piață, fără să-mi dau seama că de fapt era ironic, se juca, mai mult: era în plină farsă, la televizor ca și pe terasă. Oare goarna m-a împiedicat să ajung la poezia lui? Ar fi o scuză facilă. Pe vremuri, „golănia” unui Ion Nicolescu nu mi-a ascuns dadaismul poetic al aceluiași (ce-i drept, bietul de
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
dovedit cu adevărat personal nu este, cum s-a spus de obicei, teatrul, cam schematic și cu o rezolvare unilaterală a conflictului, ci proza care, prin înscenări subtile, desconspiră o adevarată mitologie a prejudecăților, mai degrabă, e drept, cu mijloacele farsei dramatice decât cu cele ale prozei moraliste. Paradoxal este, că, deși Popa s-a dovedit mai versat în piesele de teatru, scrise ireproșabil din punctul de vedere al replicii, nu dramaturgia a profitat substanțial de pe urma acestei virtuozități, ci proza care
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93463]
-
Mamuca (Micuța), istorie a unui dandy rus, a unui "roué" de tradiție franceză. Un student își pune în gând să seducă pe frumoasa fată a gazdei sale și izbutește simulând un duel și o falsă rănire. Peste spiritul libertin al farsei se aruncă un văl romantic, constând într-o maliție demonică și în decor teatral. Umorul rece, imperturbabil al dialogului e excelent. Ca om de știință, Hasdeu are mari merite. Enorma lui străduință de a culege documente, îndeosebi slave, în a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și piesa de moravuri nu stă mai prejos decât piesa de caracter. În virtutea inegalității eterne între indivizi vor fi totdeauna parveniți care să folosească paiațerește formele în care au intrat de curând. Din observațiile de moravuri vin mai ales bufoneria, farsa grasă, iar studiul atitudinilor sociale veșnice s-a concentrat în câteva formule fără greș, constituind un comic aproape pur. Un procedeu este vârârea limbajului fără retenție al indignatului în uniforma rigidă a telegramei sau notei oficiale: "Directoru prefecturi locale Raul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
s-audă vorbind de dânsa. Închipuiești-ți că se socoate poetă și muzicantă, încît bietul târgușorul nostru geme de versurile și de sonatele ei; de aceea noi toți o numim Muza de la Burdujăni." Scopul pentru care a scris C. Negruzzi această farsă, căci această bucată e nu numai tendențioasă, ci curat tezistă - cum dealtmintrelea vom vedea -, așa e întreaga operă a lui Alecsandri, am putea spune a întregii literaturi mai vechi românești, scopul ni-l spune autorul însuși într-o "notă" de la
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
sunt mulți care schingiuiesc și sfâșie frumoasa noastră limbă și în loc de creatori se fac croitori și croitori răi. Asta ne-a îndemnat a compune această mică comedie crezând că facem un bine arătând ridicolul unor asemine neologiști". Nu-i vorbă, farsa aceasta e peste măsură de slabă. Chiar alegerea locului, Burdujănii, e o copilărie, căci la Burdujăni nu putea exista o asemenea "muză". Scriitorii dinainte de 1870 aveau spiritul prea facil și procedeul lor era copilăros. Dacă-i vorba de ridiculizat, de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de atunci și tot atât de puțin din sentimentul ori atitudinea specific românească față de acea viață. Pentru probă, vom observa că Alecsandri (care nu strălucea doar printr-o deosebită putere de a crea imitând viața), chiar când localizează o comedie ori o farsă franceză, pune în ea atât de mult din relațiile noastre, o atitudine atât de națională și o limbă atât de românească și caracteristică personajelor, încît comediile lui localizate sunt documente indispensabile pentru cunoașterea concepției de viață (noi l-am utilizat
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
întrebările securității numai despre membrii de partid incorecți, despre abuzurile lor și despre agenții prin care mă trăgeau de limbă. Eu am fost urmărit tot timpul de securitate și de membrii de partid. Urmărirea mea a fost mascată de această farsă sinistră că aș fi fost colaborator al securități. Tocmai acțiunile dușmănoase împotriva mea, sunt o dovadă că n-am fost tratat ca prieten ci ca dușman al securității. Mie mi s-a creat această imagine de turnător pentru a fi
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
de 14 ani cu un membru al bisericii”. Asistenții sociali și polițiștii din vestul Texasului au intervenit în forță în aprilie 2008 în comunitatea poligamă pentru a verifica veridicitatea unui apel privind abuzul sexual și fizic. Deși apelul fusese o farsă, totuși comunitatea poligamă din Texas a intrat serios în atenția opiniei publice Americane (și nu numai). Razia autorităților le-a sporit popularitatea. Imaginea socială a cultului s-a schimbat și ca urmare a articolelor din presă, respectiv a emisiunilor TV
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
incompatibile între ele. Povestitorul glumei începe printr-o linie logică între elemente (un prim cadru de referință), conducând la acumularea de tensiune cognitivă, după care se trece într-un alt cadru total neașteptat, unde se oferă soluția, care este o farsă. Se produce descărcarea de tensiune cognitivă, exteriorizată prin râs. Și ideea originală poate produce o reacție de râsete. Însuși autorul poate să emită ideea și să se descătușeze prin râs. Grupurile creative și persoanele creative sunt, de obicei, pline de
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
fi putut numi la fel de bine Romeo, Julieta și întunericul. Antiroman de dragoste, dinamitează metodic - prin deriziune și ridicol - poncifele romanțioase ale genului. Julieta lui T. viețuiește în lumea cu orizontul obturat a blocurilor-dormitor din ghetoul socialist, redusă la stereotip de farsa adevărată și lipsită de măreție sau de tragism în care e distribuită din oficiu într-un rol de figurație: cartierul uriaș, nou, sutele de blocuri uniforme îngroapă imaginația. Jocul de-a personajele dispare. Ele întâlnesc același chip, multiplicat parcă de
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
esențiale: repertoriul teatral, calitățile artistice ale trupei, lipsa de mijloace materiale. El cere, așa cum făcuseră și C. A. Rosetti în „Românul” din 1857-1858 sau N. Filimon, să se reprezinte piese legate de realitățile sociale și naționale, să se renunțe la farsele superficiale, la dramele cu foc bengal. Partea literară conține poezii de Fundescu și V. Gheorghian și o traducere a celui dintâi din Alfred de Musset. R. Z.
TEATRUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290117_a_291446]
-
încălca granița realului - și Refugiații (2002). În fine, teatrul înseamnă pentru T. o artă „a simbolurilor, a sublimării faptelor observate, a atitudinilor în fața vieții” (Valeriu Râpeanu), dramaturgul încercând „o investigație a unor cazuri de inadecvare comportamental-psihologică în medii pentru care farsa și cinismul sunt importante mijloace de supraviețuire” (Aurel Sasu). SCRIERI: Versuri, vol. I-II, New York-Madrid, 1973-1988, vol. III: La lumină, New York-București, 1993, vol. IV: Odiseea unui cuget, New York, 1993; Fata fără glas, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1993; Teatru
THEODORU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290164_a_291493]
-
care a fost, într-o perioadă, în relații amicale. În „Minerva literară ilustrată” semnează, între 1909 și 1914, poezii și cronici rimate, amintiri și evocări, susține „Rubrica lui Mitică”, înțesată cu „mofturi”, „miticisme” și anecdote, răvașe și epigrame, scrie snoave, farse, schițe umoristice, sonete. În foiletonul săptămânal al revistei publică întâmplări cu haz, portrete și dialoguri comice. A folosit uneori semnăturile D.T., D.C.T.&I.L.C. sau pseudonimele Blitz, Camil, Cardamus, Condé, Decon, Demcon, Lear, Mireille, Mitică, Nocturn, Radamante, Rafael, Roel, Roelet, Tel
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
adunate în volumele Nuvele (1883), Scene și portrete (1886), Flori de liliac (1888). În manieră publicistică realizează portrete de oameni politici (Al. I. Cuza, Eugeniu Carada) sau de scriitori (C. A. Rosetti, Costache Negri, B. P. Hasdeu, Mihai Eminescu) ș.a. Farsa într-un act O soacră, premiată de Societatea Presei, i-a fost reprezentată la Teatrul Național din București în 1896. Cu reputația unui om de spirit și a unui epigramist temut, T., poreclit Țața, a fost o figură memorabilă a
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
se văd, fragment din romanul Concert din muzică de Bach, Rochia miresei, Fetița), Camil Baltazar, I. Peltz, Camil Petrescu (Drum cu ocoluri la Odobești, fragment din romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război), Mihail Sebastian (Emilia), Aureliu Cornea (Farsa), Ion Călugăru. În paginile revistei Camil Baltazar traduce din Rainer Maria Rilke, Georg Trakl, Franz Werfel ș.a. Publică articole de poetică și istorie literară F. Aderca (Coșbuc cel adevărat, un comentariu impresionist în două secțiuni: Efortul liric și Efortul epic
TIPARNIŢA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290192_a_291521]