2,688 matches
-
de scriitor autentic al unui artist afirmat în muzică. Cariera sa în formația Nick Cave and The Bad Seeds l-a impus ca pe una dintre cele mai carismatice și originale figuri ale rock-ului alternativ. Sonoritățile melancolice, frisoanele erotice, fascinația permanentă a morții și a universului thanatic, cadrele lirice amintind de legende despre iubiri nefericite și crime pasionale sunt transferate, prin liniile de tensiune ale unui imaginar fabulos, în traiectorii epice de o intensitate neobișnuită. Bunny Munro, un comis voiajor
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
pentru toți. "Orizont", nr. 7 (1570), iunie 2013 Toamna senină a doamnei Ralian Convorbirile lui Radu Paraschivescu cu Antoaneta Ralian, publicate la Humanitas sub titlul Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian, este o apariție așteptată și firească, având în vedere fascinația exercitată de prezența acestei veritabile aristocrate a lumii cărților în peisajul nostru cultural. Antoaneta Ralian trebuie cunoscută, măcar prin intermediul unui volum-interviu, într-atât de intense sunt eleganța, farmecul și noblețea intelectuală a acestei traducătoare- etalon. Deși adesea pe nedrept neglijată
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
des utilizată în contextul discuțiilor despre Banat, se desparte tot mai mult de limba vorbită. O memorie fericită a copilăriei, prelungită până dincolo de firesc, păstrează amintirea exceselor culinare prilejuite de rugile sârbești, firescul amuzat al neputinței de a vorbi maghiara, fascinația față de cripta familiei Mocioni, mirosul ireal, impregnat de tristețe și uitare din salonul castelului lor din Foeni, unde a funcționat timp de zeci de ani grădinița satului. În primăvara lui 2005 o parte din Banat și-a shimbat definitiv înfățișarea
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
unui fundal specific modern pentru toate reprezentările ficționale ulterioare) eșecul limbajului, denaturarea/ apariția omului "fabricat" și obscurizarea sensului (realizată ca ironie, farsă, predilecție pentru înțelegerea literală) îi pot fi atribuite lui Urmuz, pentru ca dilemele interiorității, propensiunea spre reverie și halucinație, fascinația corporalității, a lumii materiale și obiectuale să fie conturate în interiorul unei viziuni specifice lui M. Blecher și H. Bonciu. Revolverul, suveran al lumii Un autor precum Urmuz trebuie, în primul rând, citit în contextul cultului dezvoltat în jurul misterului vieții, al
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Dilemateca", anul V, nr. 46, martie 2010 Avangarda și literatura pentru copii Când, în 1916, Kazimir Malevici afirma despre tabloul său "Pătrat negru" că este un "copil regal viu", un adevărat "embrion al tuturor posibilităților", pictorul rus confirma de fapt fascinația avangardiștilor pentru copilărie, vârstă a înțelegerii inocente, pure și nemediate a lumii. În viziunea futuriștilor ruși, (cărora li s-au aliat, apoi, în această direcție, și curentele artistice ale anilor '20 și '30), copilul este arhetipul artistului liber, a cărui
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
imediat la infinitele ramificații informaționale ale Internetului. Nu doar arhive și colecții întregi de post-mortemuri victoriene există online de ani buni, ci și site-uri și forumuri specializate unde moartea e expusă brutal, nemediat, Web-ul oferind acces suferinzilor de fascinația ororii la mii de imagini și filmări cuprinzând toate scenariile posibile ale abominabilului ce se poate abate peste corpul uman. Sfârtecat, tranșat, secționat, disecat, hăcuit, decapitat, lapidat, violat, apoi expus privirii ce scanează, investigând, trupul rămâne vlăguit de secrete, pradă
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Guy Tiberghien sau experimentaliștii americani, nu avem nici o obiecție. Dar în spatele acestor adevărate științe la plural, modeste și precise, se profilează o intenție care înțelege să readucă pluralul la singular; multifațetele cunoașterii se reduc la o esență comună și cedează fascinației uluite a Întregului-Unu: acest obiect se numește știință cognitivă. Ea este știința tautistă a tautismului. Știința cognitivă: Delirul simonian era pur reprezentațional, cel al lui Varela numai expresionist. Recăderile lor practice nu afectau decît o parte a activităților umane: mașina
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
De ce să le păstrăm dacă adevărul este mediatic? Un sondaj nu e preferabil unei decizii a Consiliului constituțional? Voință uimitoare de putere, ascunsă într-o publicitate mercantilă și care, în excesul său, ar fi puțin periculoasă dacă nu ar exista fascinația pentru tehnologie și pentru o știință transparentă. Căci comunicarea avea deja renumele său. Cine nu vrea să comunice? Și noncomunicarea nu este o boală? Ea dispune, între altele, de aura științei (cognitive, sau oricare alta). Și, de altfel, comunicarea este
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
sau pentru că instinctiv Îmi ascultam „temperamentul”, „postromantic”, fantast, exaltat, căutând „cu orice preț” tensiunea intra-umană și „vânând” misterul creației sub toate formele (o incapacitate, poate, a adolescentului și apoi a maturului de a se desprinde definitiv de angoasele și fascinațiile copilului, a puberului!Ă am „curățit masa vieții” de „frumoasele obiecte” ce se aflau acolo și am proiectat „pe suprafața ei” propriile-mi viziuni și „realități”. Respectând Însă - spre deosebire de nu puțini scriitori contemporani români sau din prestigiosul val sud-american! - „cadrul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În galopantă formare, e un accident stupid, „părelnic” sau un adevărat „inamic” al echilibrului meu interior, cum o sugerase acid Petrașcu. Ca și În cazul unor autori pe care Îi descopeream prin diverse biblioteci private, care mă atrăgeau uneori până la fascinație, dar despre care profesorii noștri sau adulții nu reușeau să-mi spună mare lucru, dacă nu, uneori, să-mi dea chiar false informații, tot astfel, față de acest nou și neinvitat „musafir” al cotloanelor mele psihice nu știam ce „atitudine” să
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
eu, spiritul deschis al culturii franceze, prestigiul ei!”... Sau, mai știi, nu făceam decât să urmez „instinctul” literelor române, de la ’48 și imitam acele valuri de artiști și „ideologi români” care, Începând cu Heliade-Rădulescu până la Cioran și Enescu, au suferit fascinația acelei ville lumière, a cărei literatură, istorie și moravuri a influențat atât de decisiv modernitatea românească!... Nu posedam prea bine limba și, Într-un fel, deși reflexele „lor” de gândire, de comportament, mă atrăgeau, mi-erau cumva străine, străine totuși
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
albei și Înghețatei statui complimente răsuflate și metafore previzibile, tu-i vei arunca florile fanate și rele ale unei negări calculate și vii, extrem de suspecte tocmai prin violența și insistența ei, prin frenezia unei anumite obsesii care ascunde rău o fascinație ireversibilă. Prin acest „compliment, fascinație pe dos”, prin această adulare neagră, intensă, insuportabilă aproape, Cioran este, decis, și unul dintre copiii secolului său; cei care au exaltat urâtul, răul, mizerabilitatea fatală a socialului și a lumii, cei care au exclus
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
răsuflate și metafore previzibile, tu-i vei arunca florile fanate și rele ale unei negări calculate și vii, extrem de suspecte tocmai prin violența și insistența ei, prin frenezia unei anumite obsesii care ascunde rău o fascinație ireversibilă. Prin acest „compliment, fascinație pe dos”, prin această adulare neagră, intensă, insuportabilă aproape, Cioran este, decis, și unul dintre copiii secolului său; cei care au exaltat urâtul, răul, mizerabilitatea fatală a socialului și a lumii, cei care au exclus Însăși figura, silueta umană din
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
suplinitor, în satul Opăriți, a lui Daniel Durban. Acesta se remarcă imediat prin decizia și aplombul cu care-l înfruntă pe directorul școlii din localitate, Mavrichi Tomina, considerat până atunci infailibil. De o urâțenie extremă, "suplinitorul" exercită totuși o adevărată fascinație asupra celor inteligenți. Atitudinea sa incisivă devine molipsitoare, produce "o răscolire a spiritelor". Profesorul de matematică, Mihai Șerban, și cel de educație fizică, Ion Cârjan, se vor disocia curând, repudiindu-și lașitățile, de Tomina. Radicalizarea celor doi e de scurtă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cerc) și din perspectiva logosului (magia cuvintelor, "noua estetică" obsedată de limbajul originar și de revelația "morții cuvântului"), cu incursiuni în mai multe zone ale limbajului presă, politică, literatură, religie, învățământ, teatru ș.a. (al treilea cerc). Ideea degradării limbajului și fascinația recompunerii/regăsirii esențelor acestuia consună cu teoria "tcheng ming" (Confucius), "dezbrăcare de formă" și acces la esențe (cercul IV) prin care se face trecerea la cele mai eficient conturate (hermeneutic) cercuri ale cărții, V și VI, Estetica oglinzii și Labirintul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
magistrului său, față de care are și avantajul lecturii unor lucrări științifice necesare în construirea modelului critic. De la G. Munteanu preia ideea "cercurilor dialectice", pe care le interpretează însă, prudent, ca cercuri hermeneutice, interesând deopotrivă obiectul comentat și comentatorul. Grație unei fascinații pitagoreice a numărului, opera eminesciană va fi descifrată prin parcurgerea a 9 cercuri dialectice, în replică la cele 9 cercuri dantești. Primul cerc pune în relație opera cu personalitatea poetului; refuzând separația eu empiric vs. eu creator și optând pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Poetul "provinciei" intrase în quartetul de ași ai poeziei posteminesciene, Marele Alfa (Arghezi) și cei trei mari B (Blaga, Barbu, Bacovia), dar ceva nu se potrivea în ierarhia imaginată de critica literară. Poezia cu aspect exterior de Cenușăreasă exercita o fascinație ascunsă, nu lăsa absolut pe nimeni indiferent, pe nici un estetician, pe nici un teoretician și istorie literară pe nici un critic. Mulți dintre toți, mai curajoși, recunoșteau existența unui "fenomen Bacovia", precum Vladimir Streinu, care, încă în 1936, scria negru pe alb
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
preocupărilor sale proza de dimensiuni mari, concepută ca romane multivolume sau cu serii istorice cu evidente conotații programatice. Din a doua categorie face parte și Mihail Diaconescu, care și-a extras materia epică din spațiul dacoromân al ultimelor două milenii. Fascinația unor asemenea construcții epice este indusă de continua descoperire a fluidului viu care circulă prin arterele nevăzute ale unei națiuni cu istorie proprie. Mihail Diaconescu este, probabil, singurul prozator român care a simțit, după Eminescu, pulsația din străfunduri a elementelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
merge direct la clasici: Tolstoi, Dostoievski, Turgheniev, chiar și Gogol), judecând personajele după conformitatea cu realitatea și nu cu un tipar uman preexistent (la arhetipuri TC va ajunge ceva mai târziu și cu succes v. și Transmodernismul); în mod paradoxal, fascinația pentru Oblomov și Nehliudov stă alături de cea pentru Hamlet și Mateo Falcone (Shakespeare și Mérimée sunt printre autorii preferați). Modelele contradictorii îl determină pe adolescent să noteze exasperat: "Sunt un aliaj de karamazovianism, de oblomovism, de hamletism, de caragialism, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
timpului pe care-l trăim". Din acest motiv, deși terminat în 1975, deși a câștigat, patru ani mai târziu, concursul de debut al Editurii "Junimea", romanul Varvarienii va vedea lumina tiparului abia în 1998. Tot acum, din ce în ce mai imperativ, autorul resimte fascinația universului eminescian, pregătindu-se poate inconștient la început pentru a-și scrie cărțile pe acest subiect. Spre exemplu, citește Kant, Aristotel, autorii clasici (Longos, Vergilius), conștient că fără asemenea lecturi (temeinice) nu va putea accede spre inima creației eminesciene. Se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
labirint", cum scrie autorul, o modalitate de a identifica în succesiune o însemnare: "1138. Aceste note pot fi jurnalul meu. Dar în loc de zile, numere" ori "7097. Fiecare însemnare își caută un număr, iar fiecare număr își caută un trunchi". Estimp, fascinația numerologică a nutrit notațiile autorului ("7002. Mă-ntorc ca la un miracol: fără suportul numărului, aceste note ar fi sucombat demult" sau "8983. Rămâne o enigmă de ce nu mă pot desprinde de zădărnicia acestor însemnări. Semnul imposibilității de a ieși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
le satisfăcuseră vai! Blok, Esenin, Briusov ori Maiakovski... Dar "Agora" publica După melci de Ion Barbu! Îmi vine să cred că poemul era știut pe dinafară de mai toți participanții, mai puțin de către Radu D. Rosetti. Se obținea efectul de fascinație al descântecelor, care mă stânjenea oarecum printr-o artificiozitate citadină și printr-o impresie de sechestrare a autenticului și de transplant. Oricum, După melci seducea prin magia descântecului. De partea cealaltă, poeziile ermetice, oricât de explicate vor fi fost ele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
argumente pentru o mai bună cunoaștere de sine, din perspectiva antropologiei culturale. Din viața școlii consemnează evenimente din activitatea unei școli deschise tot mai mult spre individ, pluralism, modele și valori. Creația acestei noi generații a „Mugurilor” stă sub semnul fascinației „muntelui vrăjit” al Poeziei, desfășurându-se în discursuri descătușate, uneori incendiare. Această nouă vârstă a „Mugurilor” rădăuțeni aparține, stilistic, generației 90, „situată între două lumi, strivită de sentimente extreme și contradictorii: bucuria izbăvirii de obsesiile comuniste și a victoriei libertății
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
1998-1999 marchează simbolic un moment de cotitură în tradiția discursivă referitoare la trecutul românesc. Înainte de această dată, literatura școlară este tributară unei "etici marțiale", fiind pătrunsă de spiritul belic pe care îl celebrează necontenit. "Idolatria sabiei" (Hervé, 1910, p. 49), fascinația războiului și cultul eroismului militar, atât de pregnante în discursul naționalist despre trecut, se estompează în epoca postnaționalistă a memoriei istorice românești subordonată eticii europene a amintirii. După 1999, războiul își pierde centralitatea narativă pe care o deținea înainte vreme
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Drumului spre centru, visând mereu la Întoarcerea din raiul copilăriei intrate mult prea devreme în Solilocvii. Cu o monumentală cultură prematură a plonjat în Oceanografie, cu atenția mereu încordată la Lumina ce se stinge. După inițierea în Alchimia asiatică, după fascinația Indiei și indiscreția Caietelor maharajahului, a trudit pe Șantier cu gândul la Huliganii săi, visând-o în nopți cu lună pe Domnișoara Christina. Drumul spre centru trecea însă și prin Cosmologia și alchimia babiloniană, și prin polisimbolismul Șarpelui, intuind puterea
Lecția Eliade... by Luminița Săndulache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1707_a_3025]