12,672 matches
-
mijloc. Nimic altceva decât practică. — Practică? — Tatăl meu are X mii de dolari În casă și nu vrea să-mi spună unde sunt. E supărat pe noi. El e În lupta capitalisto-familisto-psihologică. Ai perfectă dreptate - de ce să te consumi de febră nevrotică? În viață există scopuri mai Înalte. Nu cred că astea sunt un rahat. Departe de mine. Dar vezi dumneata, Unchiule, dacă am avionul acela, pot face un venit frumușel din câteva ore de zbor. Pot să-mi petrec restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
umerii și eliminând brutal gâtul, Eisen Își construia, evident, o nouă imagine, revizuindu-și viziunea despre sine. Încetase să mai fie o victimă a lui Hitler și Stalin; depus pe nisipurile Israelului, numai piele și os; cu păduchii, nebunia și febra singura sa avuție; scos din lagăr În Cipru; Învățat o limbă și o meserie. Dar nu puteai ordona procesului de recuperare unde să se oprească. Continuase acest proces, transformându-se În artist. Ridicându-se de la statutul de cantitate neglijabilă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lucru. Și avea noroc să fie așa. Totalitatea Îi depășea puterile În aceeași măsură În care nu era În stare să facă un Rolls Royce, piesă cu piesă, cu mâinile lui. Deci poate, poate! niște colonii pe lună ar reduce febra și inflamarea de aici și pasiunea pentru nemărginire și deplinătate și-ar găsi o alinare mai concretă. Omenirea, Îmbătată de teroare, s-ar liniști, s-ar dezmetici. Îmbătată de teroare? Da, și fragmentele (un fragment ca domnul Sammler) Înțelegeau: acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vedem. Unde poate fi? Nu e În dulapul cu mături. Ce mister! Atunci sub pat? Nu. Vai, ce fetiță deșteaptă. Cât de bine se ascunde. Pur și simplu a dispărut.“ În timp ce copila, care pe atunci avea cinci ani, Îmbătată de febra jocului, albă de Încordare, stătea ghemuită În spatele găleții de alamă unde el se prefăcea că nu o vede, cu fundul aproape de podea, cu capul mare creț cu fundița roșie - o Întreagă viață acolo. Melancolie. Chiar dacă nu ar fi fost războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
interes - da, interes! O derivare dramatică din modele, laolaltă cu repudierea de modele. Antichitatea accepta modelele, Evul Mediu - nu vreau să mă transform Într-o carte de istorie În fața ochilor voștri - dar omul modern, poate din cauza colectivizării, suferă de o febră a originalității. Ideea unicității sufletului. O idee excelentă. O idee adevărată. Dar În formele astea? În aceste forme amărâte 1? Dumnezeule mare! Cu păr, cu haine, cu droguri și cosmetice, cu organe genitale, cu călătorii dus-Întors prin rău, monstruozitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cheie comică, adesea vulgară, locurile comune ale culturii britanice, monarhia, imperiul, obiceiurile tipice, în general cu instrumentele tradiționale ale muzicalului și ale textelor cu dublu înțeles. Typhoid Mary, personaj real pe nume Mary Mallon (1869-1938), bucătăreasă, care a infectat cu febră tifoidă 53 de persoane pentru că a refuzat să-și întrerupă munca atunci cînd a aflat că e purtătoarea bacteriei. A fost prima purtătoare sănătoasă cunoscută a bacteriei febrei tifoide. Deși a fost băgată forțat în carantină de autoritățile americane, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
personaj real pe nume Mary Mallon (1869-1938), bucătăreasă, care a infectat cu febră tifoidă 53 de persoane pentru că a refuzat să-și întrerupă munca atunci cînd a aflat că e purtătoarea bacteriei. A fost prima purtătoare sănătoasă cunoscută a bacteriei febrei tifoide. Deși a fost băgată forțat în carantină de autoritățile americane, a ieșit, și-a schimbat numele și a continuat să lucreze ca bucătăreasă, infectînd alte zeci de persoane. Este astăzi un simbol al culturii populare. A.A.Milne (1882-1956
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe cei de la Serviciul Forestier în legătură cu fumul care creștea în depărtare. Bărbatul s-a rugat să nu fie nevoit să se ducă la Ellis ca să dea chiar el telefon. Nu mai făcuse asta decât o singură dată, când Andy făcuse febră. Fără tragere de inimă, bărbatul s-a ridicat din apă și-a luat-o înapoi, pe cărare, către Lantz Bar. După asta, kilometri întregi, era în stare să găsească o mulțime de cărări acolo unde nu exista nici una, era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lăsat să mor. Zach s-a lăsat pe spate. Nu putea să nege acuzația femeii. El o adusese pe râu, pe râul lui, și-o abandonase. Își recunoscuse vinovăția în clipa în care Pearl i-a adus trupul arzând de febră al lui Andy, iar el l-a dus pe băiețel la cabana lui Ellis. Atunci a ieșit din ascunzătoare și și-a dat singur sentința: și-a continuat viața. Cum m-ai găsit ? a întrebat Zach. Jina a clătinat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să rămână pierduți. Când Zach l-a dus pe Andy la Ellis, șocul bătrânului, văzându-l întreg, n-a ținut decât o secundă, apoi Ellis a pus o mână pe creștetul lui Zach, ca și când bărbatul ar fi fost cel cu febră. Aia a fost singura dată când Zach a plâns. Râul, a spus Zach. Canionul ăsta. Oamenii se apărăSă nu îndrăznești, i-a retezat-o Jina. Privirea îi era așa de furioasă încât Zach n-ar fi îndrăznit nimic. Abia dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și ghilotină două căi de ales să te pustnicești în indiferență ori să disidezi în demență a treia n-avem decât s-o parcurgem la capăt moartea singura noapte fără stele în care timpul nu suferă de insomnie de atâtea febre tremurăm dezhidratați vorbele fântâni goale în sahare de idei ce își înghit singure oazele doar morgane clipesc lasciv din gene prelungi precum cadânele deasupra iașmacului istoviri de neputință ne-au înlănțuit în carcera a ceea ce încă nu s-a gândit
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
structură invariantă, pe care o formalizez logic prin calculul predicatelor multisortate (cum sună asta, dom’le, ca la aprozar!), și-am dat lovitura, îi pun pe toți pe spate! Nu mai mergeam aproape la nici un curs, înfulecam cărți, scriam, aveam febră. Îmi vedeam fostele prietene de mână cu alții pe stradă; strângeam din dinți, mă-ntorceam și mă înfundam câte zece ore pe zi în biblioteca de la Psihologie. Eram singur (cine mai dădea atunci doi bani pe psihologie!) și mă ridicam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Dumneata ai mai multă știință întru aceste treburi femeiești. Ana a născut ca orice nevastă; dumneata ai moșit-o ca o mamă. În loc să se scoale, cum i-i dat femeii după facere, văd că nu-i merge bine și are febră; scade și slăbește; ce pot ști eu? ori că va binevoi Dumnezeu să-i dea o putere ca să biruiască boala, ori că am venit pe lumea asta numai pentru scârbă și nenorocire. Nana Floarea tace un timp. Apoi se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
duminică va aduce-o. —Ehei, Culi dragă, până duminică se poate petrece o viață de om, ca și cum nici n-ar fi fost. Iar tace. Pe urmă dă din cap și se miră singură: — Ce-o mai fi fiind vorba asta: febră? Va fi fiind boală nouă? —Mamă, zâmbește mâhnit Culi, febra-i arșiță. — Atuncea spune-i cum trebuie, dragul meu; altfel avem în casă două boli în loc de una. Nu-s bucuroasă de asta, d-apoi când or fi două? Vorbe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
poate petrece o viață de om, ca și cum nici n-ar fi fost. Iar tace. Pe urmă dă din cap și se miră singură: — Ce-o mai fi fiind vorba asta: febră? Va fi fiind boală nouă? —Mamă, zâmbește mâhnit Culi, febra-i arșiță. — Atuncea spune-i cum trebuie, dragul meu; altfel avem în casă două boli în loc de una. Nu-s bucuroasă de asta, d-apoi când or fi două? Vorbe de femei. De când e silit să stea în casă mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că-i într-o stare mai bună decât o lăsase. Arăta oarecare veselie; el înțelese, însă, că-i mai mult o ațâțare. O întrebă încet: În sara asta ești mai bine? Sunt mai bine, Culi. Cum îi zici tu arșiții? Febră, nu-i așa? Astăzi am simțit-o mai puțin. Glasul însă îi era slăbit; vorbirile îi erau scurte, cu pauze. Dacă ai avut febră mai mică, se învoi el, atunci e mai bine. Așa socot și eu, Culi. Mama zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
încet: În sara asta ești mai bine? Sunt mai bine, Culi. Cum îi zici tu arșiții? Febră, nu-i așa? Astăzi am simțit-o mai puțin. Glasul însă îi era slăbit; vorbirile îi erau scurte, cu pauze. Dacă ai avut febră mai mică, se învoi el, atunci e mai bine. Așa socot și eu, Culi. Mama zice că putem merge. — Unde să mergeți? Se amestecă nana Floarea: Ascultă, suflete, nu te osteni și nu vorbi. În după-amiaza asta, întruna ai vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Nici Ana nu fusese vinovată decât că l-a avut drag, și l-a desmierdat, și s-a bucurat de soare, de pădure, de toată lumea asta care, uneori, a fost așa de plină și de frumoasă. Înțelesese el că, din febra aceea de lehuzie, muierea nu poate să scape decât printr-o mare minune. Și de cum a început a ști că ea va muri, l-au împresurat împotriviri, îl împung dușmănii, îl învăluie ceață, îi vuiește în urechi singurătatea, îl strânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nouă o gheunoaie. Pentru vorba asta Traian s-a veselit; dar nana Floarea n-avea nici o urmă de zâmbet. Suferința lui Culi Ursake s-a prelungit în cursul iernii, fără să se înrăutățească. Era slab; se deșertase din el puterea. Febră avea puțină, numai în unele după-amiezi. La ianuarie în 4, îndată după anul nou 1926, au venit domnii. Venirea stăpânilor se datora paznicului celui bătrân de la Braniște. După gânduri mult și pregătiri, badea Toma se hotărâse, la sfârșitul lui noemvrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
friguri în timpul zilei, când căldura era sufocantă, și să asude prin toți porii în timpul nopții, când era la fel de frig ca în vârf de munte. Un neguțător evreu din caravană, foarte priceput în îngrijiri medicale, a pus diagnosticul de friguri cu febră din patru în patru zile, care păreau că vin să pedepsească refuzul lui Khâli de a se conforma datinii dănțuitoare de la Um Junaiba. Singur Dumnezeu este stăpânul răsplății și al pedepsei! Eram permanent la căpătâiul unchiului, atent la cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sfârșisem prin a mă obișnui cu condiția mea de scrib sedentar, de călător pocăit, gustând bucuriile zilnice ale micii mele familii. Nu fără a privi cu un ochi îngrijat evenimentele care se petreceau în jurul meu. Eram între două accese de febră când Maddalena mi-a adus la cunoștință, la început de martie, vestea care zdruncina deja Italia: trupele imperiale zdrobiseră armata regelui Franței în fața Paviei. Se răspândise mai întâi zvonul că Francisc fusese ucis; aveam să aflu curând că fusese doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o imensă ușurare. Toate neliniștile sale dispăruseră. Legănat de lectică, dormi tot drumul până la Pretoriu. 23 Din vila aflată în apropiere de Aquileia se vedea marea. Antonius Primus ajunsese aici după o călătorie fără opriri pe Via Postumia, ars de febra care nu-i dădea pace de când plecase din Gallia. Deși era slăbit, nu voia să stea în pat și se plimba prin grădina vilei, printre pomii fructiferi și flori, lăsându-și privirea să alunece de-a lungul zidurilor orașului, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din partea lui Errius Sartorius, care o întâlnise pe Calvia Crispinilla în Hispania, iar acum i-l recomanda pe legat ca fiind un bărbat curajos și, mai ales, prietenul lui. Calvia Crispinilla îl găzduise și îl îngrijise personal când delirase din pricina febrei. Acum se apropia de el. Mergea desculță prin iarbă; purta o tunică azurie, iar coada împletită, groasă, îi era înfășurată simplu în jurul capului. În mână ținea o cupă aburindă. — E o infuzie pe care mi-a recomandat-o o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
înfășurată simplu în jurul capului. În mână ținea o cupă aburindă. — E o infuzie pe care mi-a recomandat-o o femeie din Thessalia. Oamenii spuneau că e vrăjitoare. Se pricepea de minune să vindece. Bea acum. O să-ți alunge definitiv febra. Se așeză lângă Antonius la o măsuță, sub copaci. Peste două zile vei putea pleca. Îl privea pe legat cu ochii ei limpezi, care nu trădau prin nimic viața tumultuoasă pe care o dusese. Calvia avusese mulți amanți și făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
intrare. Uimit, Antonius îl văzu în fața sa pe Titus; fu emoționat când îi strânse mâna - acesta era gestul specific al adepților lui Mithra. — Ești aici. Trăiești, spuse Titus, continuând să-i strângă mâna. Și tu... Am auzit că ai avut febră, că a fost grav... — Iar tu ai fost în unul dintre detașamentele rapide trimise din Pannonia în ajutorul lui Otho. Ai venit să-mi aduci vești? Înainte să ajung la Aquileia, am aflat doar că Otho se îndrepta de la Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]