3,967 matches
-
Club Mexxx. Cu trei de x, a adăugat. Asta ar trebui să-ți spună multe despre locul ăla. —Păi, ăăă, felicitări! am zis eu. Cu toate că nu eram deloc convinsă că era formula cea mai potrivită. Era ca și când ți-ai fi felicitat prietena care tocmai aflase că era gravidă, dar care nu avea la momentul ăla un prieten stabil. Uite ce-i! Nu e vina mea c-am fost prea scundă ca să mă fac stewardesă! a exclamat Helen din senin. —N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
recuperase în urma dezamăgirii cu nunta. Dar vizita se dovedise a fi șocant de plăcută. Dacă Lucille mai păstraze o doză de ostilitate față de mine, atunci și-o ascunsese complet. Fusese toată numai zâmbete, ne invitase la ceai, ba chiar mă felicitase pentru că-i „ținusem piept femeii ăleia hidoase, Vivian Grant“. Se părea că, de la deraiajul cu nunta, se ținuse foarte ocupată. La insistențele mamei, Lucille fusese de acord să facă echipă cu Mandy și să dea consultații matrimoniale - nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
meu predă la Tehnic și locuim pe Parkview Avenue, la numărul 34. — Sally Pringsheim, replică femeia, zâmbind. Noi stăm în Rossiter Grove. Am venit aici în anul nostru sabatic. Gaskell e biochimist. Eva Wilt acceptă diferențele dintre ele și se felicită pentru perspicacitatea dovedită în privința blugilor și a puloverului. Persoanele care locuiau în Rossiter Grove erau cu o treaptă deasupra celor din Parkview Avenue, iar soții care erau biochimiști și aveau un an sabatic lucrau și la Universitate. Universul Evei Wilt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
fișier nu mint. Așa că, dacă nu deranjez... m-am prezentat să spun La Mulți Ani! — Nu deranjați deloc. Doar că nu fac față surprizelor. Intrați, doctore, intrați... Doctorul Marga intră. — Stau puțin, nu te speria. Doar în trecere, să te felicit. Nici nu știu ce-ar trebui să-ți urez. — Poate că știți. Știți destule... prea multe. Dar nici ceea ce știți nu v-ar ajuta. Urați-mi să trăiesc într-o epocă neinteresantă... Irina îl privește. Verdele tulbure al privirii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de ce spusese sau de excesiva ei grabă de a ridica receptorul sau de șansa care s-a dovedit falsă sau de risipa serii care se taraște perfidă, încetinită. Se rotește pe un picior, să se explice. — Domnul Gafton! Să mă felicite. E foarte atent, nu uită în nici un an să mă felicite. — Deci, îl cunoști pe Mauriciu! Asta nu bănuiam, mormăie doctorul, aplecat să-și șteargă ochelarii, dar grijuliu să nu i se vadă ochiul stâng, de sticlă. — Nu ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sau de șansa care s-a dovedit falsă sau de risipa serii care se taraște perfidă, încetinită. Se rotește pe un picior, să se explice. — Domnul Gafton! Să mă felicite. E foarte atent, nu uită în nici un an să mă felicite. — Deci, îl cunoști pe Mauriciu! Asta nu bănuiam, mormăie doctorul, aplecat să-și șteargă ochelarii, dar grijuliu să nu i se vadă ochiul stâng, de sticlă. — Nu ne-am văzut de mult. Când l-au dat afară de la ziarul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
timp singur. A mai trecut un an și izolarea lui a devenit atât de totală, încât și-a petrecut aniversarea vârstei de treizeci de ani singur. Adevărul este că uitase complet și, pentru că nu l-a sunat nimeni să îl felicite sau să îi ureze de bine, nu și-a amintit decât pe la ora două noaptea. Era undeva în Queens și tocmai lăsase doi oameni de afaceri beți la un club de striptease denumit Grădina Plăcerilor Lumești și, ca să sărbătorească începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
i-am refuzat invitația de a-l însoți înapoi la camera lui de hotel. Poate că eram beată, dar criță nu eram. Și sunt, până la urmă, o fată cu principii. Ca să fiu sinceră, când eram mai devreme în taxi, mă felicitam că nu am sucombat. Vreau să spun că Adam e irezistibil. Dar Debbie mi-a dat cândva un sfat grozav. Mi-a spus: „Dacă îl placi, culcă-te cu el, dar dacă îl placi cu adevărat, n-o face“. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
câștigat pe merit acel lucru. Ne îndreptăm spre casă, și eu am mare grijă să‑mi feresc ochii de raionul de accesorii. Abia apuc să zăresc geanta aia roșie cu mărgele negre. Și, tocmai când îmi caut portofelul în poșetă, felicitându‑mă pentru determinare, vânzătoarea zice, ca să facă puțină conversație: — Știți, modelul ăsta îl avem și pe oranj. Pe oranj? — A...da? zic după o pauză. Nu mă interesează. Am luat ce venisem să cumpăr, și punct. Sandale lila. Nu oranj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ei rochie de mireasă, lângă o domnișoară de onoare cât o batoză, îmbrăcată într‑o nuanță verzuie care nu o avantajează deloc. (Ceea ce cred că spune destule despre Lucy.) — Bună, Rebecca, spune Lucy încântată, și se vede limpede că se felicită în sinea ei pentru cât de politicoasă e cu biata nebună care i‑a stricat nunta. — Bună, spun. Îmi pare foarte rău pentru ce s‑a întâmplat la slujbă. Crede‑mă, n‑am avut nici cea mai mică intenție să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pe jos. Bex, te simți bine? Nu trebuia să te las singură. — Mă simt bine! spun, ridicând privirea și sforțându‑mi un surâs pe chipul împietrit. Cum a fost conferința de vânzări? — Destul de mișto, zice Suze, ușor îmbujorată. Toată lumea mă felicita întruna pentru cât de bine mi se vând ramele. Toți auziseră de mine! Și au făcut și o prezentare a noilor mele modele, și au plăcut tuturor... — Mă bucur mult, Suze, zic și îi strâng mâna. O meriți din plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
simt de parcă mi-aș interpreta propria viață. Joc ceea ce nu am putut face acasă. Yu Qiwei este cel mai credincios fan al meu. Să-i văd chipul în mulțime mă face întotdeauna fericită. Mă îmbrățișează și mă sărută în timp ce-i felicită pe ceilalți membrii ai distribuției. Conduce mulțimea, strigând Jos cu cotropitorii japonezi! Sunt o parte din iubitul meu, parte din munca sa și parte din viitorul Chinei. În patul lui, sunt îmblânzită, potolită, mulțumită. El este frânt de oboseală. Adoarme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
e incapabilă să renunțe la obișnuință - trupurile lor depind unul de altul. După fiecare ceartă, se duce înapoi la el doar ca să fugă din nou a doua zi. Într-o noapte, trece să o vadă, aducând trandafiri ca s-o felicite pentru noul rol pe scenă care i-a fost oferit. E un rol mic, dar le oferă celor doi prilejul de a se întâlni. La doar câteva minute după ce ușa s-a închis, un vecin de sus o aude pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mai înfiptă dintre ele, zice că pentru a evita o căsătorie aranjată. Soțul ei era un băiat de șapte ani. Restul fetelor dau din cap. Au venit ca să scape de la a fi vândute sau de la a muri de foame. Le felicit. Ne petrecem dimineața învățând un exercițiu militar. Cealaltă fată de la oraș are trăsături ciudate. Ochii îi sunt dispuși pe laturile chipului, foarte aproape de urechi, ca la capre. E încrezută și vorbește mandarina imperială. Vocea ei seamănă cu a unui bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de parcă ar fi adâncit în gânduri. Eu și Lao Lin schimbăm cuvinte despre vreme, sănătate și război. Privind spre soare, care apune pe după trunchiurile copacilor, el îmi propune să ne așezăm la umbra unui copac. Lao Lin începe să mă felicite. Îmi spune că cererea noastră de căsătorie a fost aprobată. Nu schițez nici o reacție. Aștept să arunce bomba. Nu ești încântată? Zâmbind, își netezește barba țepoasă cu degetele-i lungi. M-am pregătit să lupt pentru drepturile mele, îi răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nevasta lui Mao, nici măcar nu poate lua parte la deschiderea acestuia. Fairlynn stă printre delegații din primul rând și este votată purtătorul de cuvânt al intelectualilor națiunii. În timpul unei pauze, Fairlynn îi face o vizită Doamnei Mao Jiang Ching. O felicită pentru urcarea soțului ei la putere și întreabă dacă Doamna Mao se compară pe ea însăși cu doamna Roosevelt. Fairlynn o descrie pe doamna Roosevelt, realizările ei în politica americană și istoria occidentală. Soția lui Mao ascultă în timp ce spală rufele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în viața ei când ține o ședință la care participă înalți demnitar ai statului și oameni din forțele armate. Trece prin experiența tracului scenic. Însă este încrezătoare. După aceea, ea îl informează pe Mao despre ceea ce a făcut. El o felicită. Din acel moment, Lin Biao și Doamna Mao Jiang Ching se vizitează unul pe altul în mod frecvent. Ei alcătuiesc o alianță, ca să se ajute să scape de dușmani. După discursul meu, cartierul general al lui Lin scoate o broșură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
strigăte de Să-l apărăm pe tovarășul președinte Mao cu viața noastră! E noaptea de 9 mai. De bucurie, nu pot să dorm. Mi-am luat soarta în mâini și am fost răplătită. Azi-dimineață m-a sunat Mao, să mă felicite. A ținut să-mi dăruiască un pachet din ginsengul lui. După-amiază, telefonul sună iarăși. Era secretara lui Mao. Mao voia să merg la cină. Nah a venit acasă, zicea mesajul. Nu am cu ce să mă îmbrac, am zis. Secretara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mult cu răposatul fiu al lui Mao, Anyin. Wang este liderul Sindicatului Muncitorilor din Shanghai. Chun-qiao subliniază faptul că sindicatul a fost de curând adaptat și transformat într-o forță militară și că se află sub comanda mea. Excelent. Îi felicit pe Chun-qiao și pe oamenii săi. Asta este exact ceea ce aveam nevoie. Aș vrea să vă iau pe toți la Beijing. Mi-ar plăcea să vă prezint lui Mao. Și, desigur, îl voi lua cu nine și pe scumpul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
seară! În seara asta vreau sè-ți prezint pe cineva, mè amenințè ea, Apoi, atenția noastrè, a tuturor, e atrasè de ceea se întâmplè la intrare, Eu încremenind când o vèd intrând, Spune-mi pe nume! Ana? Maria? Real name! ea felicitându-l pe directorul meu, elegantè și singurè, eu interceptând frânturi din conversația ei cu sèrbètoritul, cerându-și scuze pentru soțul ei, N-a putut sè vinè, e plecat la București! Se va revanșa fațè de tine, adresându-se directorului, știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de tutun ceea ce face ca în stomacul meu sè se înalte un val uriaș de greațè care se sparge de pereții interiori ai cutiei craniene, lovindu-se de cerul gurii, înfundându-mi nèrile și astupându-mi urechile, înecându-mè lèuntric, mè felicit pentru gestul de a fi deschis geamul, aerul rece și proaspèt de afarè fècând totuși atmosferă din interior ceva mai respirabilè, ascultându-i aproape paralizat cuvintele de nebunè, Tu nu mè cunoști, dar eu te știu, te știu pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
aici, Corina! Bradule, rèspunde! Acuzându-mè de toate pècatele, dar, dincolo de orice, de îngrijorare sè nu mi se fi întâmplat ceva rèu, de mânie împotriva mea, de dorințè, dar și de revoltè, de învinuiri și de remușcèri tardive, dincolo de toate astea, felicitându-se în sinea ei de justețea alegerii fècute în urmè cu trei ani, a ales bine luându-l de bèrbat pe Vlad, Ar trebui, în loc sè mè acuze și sè-mi lase mesaje cu vorbe grele pe telefon, sè-mi mulțumeascè cè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
forte al oamenilor de acolo, o bună parte dintre ei intraseră În timp ce eu vorbeam, dar nu păreau să fie conștienți de impolitețe. Astfel Încât la sfârșit, la fel ca la aeroport, o mulțime de necunoscuți se Înghesuiau În jurul meu să mă felicite și să fie recunoscuți. Până la urmă, s-a creat un șir destul de dezordonat și care Înainta foarte Încet, iar eu trebuia să schimb o vorbă cu fiecare, să notez un număr de telefon, o adresă, să ascult o poveste greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
obțineți permisiunea de a călători, veți fi bineveniți, dragii mei, la noi În casă. Christa și cu mine vom face tot ce putem ca să vă simțiți bine”. Ai văzut că le-am trims și o vedere cum am ajuns aici, felicitându-l pe el pentru că Împlinește o vârstă rotundă, ai cărei ani e bine să nu-i mai numărăm. Sunt sigur că are să-mi răspundă! — ...Eu nu pot decât să-ți dau sfaturi, așa cum făcea bunicul meu cu mine... Dar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
își clătise gura, își examinase ridurile de pe frunte și unghiile. Acum, însă, nu prea știa ce să mai facă. Trecu în birou și se așeză în fața ferestrei dinspre parc. Nu aprinse nici măcar o lumânare, din motive de economie, și se felicită că stabilise întâlnirea pentru această seară de forfotă generală. Ideea era să nu atragă atenția nimănui. Prietenul lui, Horace-François-Bastien conte de Sebastiani îi trimisese prin curier un volum frumos, legat în piele de vițel. Niccolo Machiavelli, Principele. Era nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]