4,016 matches
-
Hanukkah alaltăieri seara. Aici e o mare problemă cu Crăciunul Toată această perioadă se numește generic Hollidays (Sărbători) și încearcă să fie echidistantă: Creștinii au Crăciunul, evreii - Hanukkah, afro-americanii au și ei o sărbătoare: Kwanzaa. Dacă trimiți pe e-mail o felicitare, trebuie să ai grijă să fie Happy Holliday, nu Merry Christmas, ca să nu o dai în bară față de colegii cu alte credințe. Și cred că este normal și respectuos, dar trebuie să te obișnuiești puțin. Noi suntem așa de nesimțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
concepte, e greu să vă spun, pentru că nu sunt căsătorit, dar îmi închipui că trebuie să fie ceva sublim sau plictisitor. Ea râse, timp în care dincolo, la zeci de kilometri distanță de aici, era cu gândul la telegrama de felicitări pentru Crăciun și Anul Nou pe care o primiseră și pe care o trimisesem în chiar după amiaza acelei zile, se întoarse către tatăl ei, întrebându-l ca din nimic: - Ce-o fi făcând acum domnul judecător? Apoi: Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nimeni nu o observă, el era emoționat, ea privindu-l îi păru ca o prăpastie într-o excursie pe munte, fără să-și dea seama că o prăpastie face totdeauna parte din măreția naturii. Urmară apoi obișnuitele - sincere sau ipocrite - felicitări ale celor prezenți, cu îmbrățișări și sărutări însoțite de tradiționale buchete de flori. Când ajunsei în fața lor, ea mă privi cu o deschidere mărită a pleoapelor, nu mi-am dat seama ce putea să însemne privirea aceea atunci, dar făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o bucată de hârtie care are, prin imaginația oamenilor născută din consensul lor impulsionat de lege, forța uriașă de a consfinți ca firești și obligatorii legături până cu un ceas înainte suspicionate sau hulite, o dreptate târzie în numele căreia se primesc felicitări, iar în alte cazuri invers: forța de a legitima aparența drept adevăr, prin instituirea erorii căreia i se dă liberă trecere în circulația socială. Doamne, îmi spuneam, asta nu poate fi gândirea unui judecător! Gândind, mă oglindeam în ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu afaceri al Ambasadei României la Santiago de Chile cu reprezentanții comerciali ai R.D.G.. (La încheierea audienței, ministrul Ștefan Andrei, puțin surprins de "atenția" acordată de Guvernul R.D.G., a încercat să mă investigheze "ce și cum și de ce". Nu așteptam felicitări de la șeful ierarhic, știam că așa ceva nu prea se obișnuiește în M.A.E., dar nici la "răstălmăciri" ce nu-și aveau locul și rostul într-o asemenea situație.) La plecarea de la Santiago, ne-am despărțit de cei de la ambasadă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
văzând că m-am descurcat onorabil în condițiile de atunci mă simțeam terminat (de efort, tensiune, pesimism, dezamăgire și teamă). Mi s-a părut a fi nedrept să se comporte astfel; dar câte nu se întâmplă (când te aștepți la felicitări, primești un șut)? * Dialogul a constat într-o discuție dusă între cei 18 membri ai Comitetului (la care se alăturaseră Amnesty International care distribuise mape cu documente, mass-media din Geneva, prezența unui diplomat de la Misiunea Ungariei și alți factori văzuți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
dar dificil de realizat în fapt, atunci când ai de conlucrat cu 55 de state membre. De aceea, cu atât mai mare ne-a fost satisfacția când, la încheierea mandatului, ministrul afacerilor externe român Mircea Geoană a primit în mod repetat felicitări și mulțumiri pentru modul în care a condus Organizația "în numele statelor". Nu a fost înregistrată nici o critică pe această temă, fapt neobișnuit în cadrul O.S.C.E. Dimpotrivă, concluzia finală unanimă a fost aceea că România și-a îndeplinit cu responsabilitate mandatul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
drum, fiind foarte tăcut, ca să nu mai fie stresat, i-am vorbit de normele noastre de protocol în perioada din jurul Anului Nou: Tovarășe ambasador, fiind primul prilej de a-l întâlni pe ministru, poate ar fi bine să-i adresați felicitări și să-i urați să aibă un an cu multe împliniri. Desigur, i-ați trimis o felicitare, dar este bine să-i spuneți și direct, mai ales că ar fi un bun început al conversației. Nu a zis nimic, dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
în perioada din jurul Anului Nou: Tovarășe ambasador, fiind primul prilej de a-l întâlni pe ministru, poate ar fi bine să-i adresați felicitări și să-i urați să aibă un an cu multe împliniri. Desigur, i-ați trimis o felicitare, dar este bine să-i spuneți și direct, mai ales că ar fi un bun început al conversației. Nu a zis nimic, dar când am intrat în holul ministerului, unde ne aștepta diplomatul de la Protocol, deși eu i-am spus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
zis nimic, dar când am intrat în holul ministerului, unde ne aștepta diplomatul de la Protocol, deși eu i-am spus că tânărul era un funcționar mai mărunt și să dea doar mâna cu el, șeful meu începu să-i adreseze felicitările ca și cum tânărul era ministrul însuși. Când urcam pe scări spre cabinetul ministrului, i-am spus să repete felicitările pe care eu le tradusesem parțial pentru tânărul lucrător de la protocol. A făcut-o întocmai și am avut senzația că intram în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
am spus că tânărul era un funcționar mai mărunt și să dea doar mâna cu el, șeful meu începu să-i adreseze felicitările ca și cum tânărul era ministrul însuși. Când urcam pe scări spre cabinetul ministrului, i-am spus să repete felicitările pe care eu le tradusesem parțial pentru tânărul lucrător de la protocol. A făcut-o întocmai și am avut senzația că intram în normal. Imediat, apăru o tânără cu cafelele, după care ministrul deschise convorbirea: Excelență, îmi face plăcere să vă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ar deschide așa ceva. O femeie rațională ar arunca plicul la coș și ar ieși pe ușă. Dar, cu excepția unei scurte perioade între 29 și 30 de ani, când fusesem eu vreodată o persoană rațională? Așa că l-am deschis. Era o felicitare, o acuarelă ce reprezenta un vas cu flori veștejite. Și atât de subțire încât am simțit că era ceva înăuntru. Bani? m-am gândit. Un cec? Eram însă doar sarcastică, deși nu era nimeni să mă audă, și, oricum, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
le vedeai plutind în aer. —Așa deci? Și te măriți cu tipul? — Da. La fel de tăios. Dar nu s-a putut abține să nu îi întindă mâna ca el să-i poată admira inelul de logodnă. —Oau. Te măriți. Ei bine, felicitări. E un individ norocos. Apoi s-a uitat la mine. O privire plină de compasiune. — Oh, micuțo, a zis. E de rău, este? —Ai tras cu urechea la ce vorbeam? Tonul agresiv al lui Rachel revenise în forță. — Nu. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ar deschide așa ceva. O femeie rațională l-ar arunca la coș și ar ieși pe ușă. Dar, cu excepția unei scurte perioade între 29 și 30 de ani, când fusesem eu vreodată o persoană rațională? Așa că l-am deschis. Era o felicitare, o acuarelă ce reprezenta un vas cu flori moleșite. Și atât de subțire încât am simțit că era ceva înăuntru. Bani, m-am gândit? Un cec? Dar eram doar sarcastică deși nu era nimeni care să mă audă și, oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
data de pe fotografie. Am rămas uitându-mă la ea, în timp ce creierul meu îmi spunea, nu poate fi adevărat, dar știind instinctiv că așa era: băiețelul acesta se născuse cu doar optsprezece luni în urmă. Fotografia era însoțită de o scrisoare: felicitarea firavă s-a deschis și s-a dovedit a fi o coală de scris. Dar nu mă interesa să aflu ce are de zis, tot ce voiam să știu era cine este. Am căutat numele care semna și - surpriză, surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
biscuiți Kimberley cu ciocolată, numărând zilele până la întoarcerea la New York. Nu mă înnebunisem niciodată după Crăciun, părea întotdeauna să aducă mai multe certuri ca în restul anului, dar ăsta mi se părea extrem de greu de suportat. Janie îmi trimisese o felicitare de Crăciun, care era o poză a „micului Jack“ cu un fes de Moș Crăciun - îmi tot scria și îmi trimitea poze și îmi spunea că ne putem întâlni oricând vreau. Soții Maddox mă băteau de asemenea la cap să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
scâncit. E un copil! — Ce te așteptai să fie? a gâfâit Jacqui. O poșetă Miu Miu? Apoi au apărut umerii și, tras încet, copilul a țâșnit afară. Moașa a numărat zece degete la mâini și la picioare, apoi a zis: —Felicitări, Jacqui, ai o fetiță superbă. Joey Ciufutul era scăldat în lacrimi. A fost de comă. Moașa a înfășat bebelușul într-o pătură, apoi i l-a întins lui Jacqui, care a gângurit: —Bun venit pe lume, Treakil Pompom Vuitton Staniforth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-l cunoscusem atât de puțin. Din pricina îndelungatei mele recluziuni, nu-l întâlnisem pe Raffael decât de două ori: prima oară, repede, pe un culoar al Vaticanului, a doua oară când fusesem botezat. După ceremonie, venise, ca atâția alții, să prezinte felicitările sale papei, care-l așezase alături de mine. O întrebare nu-i da pace: Este adevărat că în țara ta nu există nici pictori, nici sculptori? — Se întâmplă ca unii oameni să picteze sau să sculpteze, dar orice înfățișare a chipului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
era un scenariu de vis, minunat de coerent, plin de ritm și acțiune. Dialogul era rapid, nostim și indirect seducător. Ritmul era frumos. întreaga filmare putea fi gata într-o lună. M-am așezat la birou, unde am compus o felicitare. Am început să citesc din nou. Al dracului dacă îmi venea să cred. Cine mi-a făcut-o? Cine? în primul rând: Gary, tăticul, „Garfield“ - rolul lui Lorne Guyland în secvența dinaintea genericului, Lorne e surprins în pijamaua asudată, ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vederea spectacolului. Virgil Jones își luă mâna stângă de pe mademoiselle Kamala, își aranjă pălăria și își puse mâna la loc. — A, zise el, vechiul meu prieten. Amicul meu atât de nerăbdător, atât de entuziast. Vultur-în-Zbor, bănuiesc. Urări de bine, salutări, felicitări, emigrări. Bea ceva. Dezbracă-te. Relaxează-te. Nu ți se pare că arăt bine? Chipeș și arătos, mă-nțelegi, în cel mai chipeș sens al cuvântului. Djin-ul cel chipeș, ăsta mi-s io. Glumițe nevinovate. Vultur-în-Zbor făcu un pas înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
posesiv agățată de brațul lui Charles de Groot, și ceilalți doi bărbați în costum. Unul dintre ei se năpusti asupra mea și spuse, cu aerul cuiva care dă verdictul: Tu trebuie să fii frumoasa talentată, trebuia să-mi fi închipuit. Felicitări pentru, hmm, pentru sculptură! Cam avangardistă, nu? A stârnit multe controverse printre noi. —Mulțumesc, i-am răspuns. Cred. —Numele meu este James Rattray-Potter. Cred că nu mi-ai reținut numele mai devreme. Era înalt și lat, cu o alură clasică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
OK, mulțumesc. Pot să mă-mbăt și cu oameni în jurul meu, dacă e nevoie. Și am arătat cu subînțeles înspre sticla de șampanie. Tim se prinse imediat. —Pentru Sam, care și-a expus astăzi prima sculptură, anunță el, umplând paharele. Felicitări! Am băut cu toții. Anne-Marie m-a întrebat unde fusese amplasată sculptura și la auzirea numelui de Mowbray Steiner își arătă pentru prima dată interesul față de persoana mea. —L-ai cunoscut pe șeful cel mare? m-a întrebat. Marcus Samson? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fi fost cu adevărat îndrăgostită de el, nu era greu de ghicit de ce. Mi-am dezlipit cu greu privirea de la el. Charles a ieșit cu bine din situația jenantă în care îl pusese Belinda; fuma un trabuc, râzând în timp ce accepta felicitările pentru logodnă de la Geneviève. Belinda a dat șampania pe gât și a pus paharul pe masă atât de grăbit, încât ar fi căzut dacă nu l-ar fi prins Dominic la timp. —Ușurel, Bells, a spus el încet. —Sunt atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pă bulgari, cu americani la singhisinghi. Cum ar veni ca acu’ doi ani eram acolo“, și-mi arată undeva spre un șir de camere din fața noastră. „La chilii, cu gherțoii și hubării ăi tari, la cazan cu hultani. C-aveam felicitare dă cinci metri. Da’ uite c-acu’ trag la chingi la monoment. Și-l mai înjură pă toarșu’ Ceaușescu. Da’ de nu venea el, ca un barosan de l-a făcut partidu’, cu ideea de demolizare a ocnei, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mea și ea mi-a scris. Eu i-am răspuns și am intrat astfel în corespondență cu ea. Ne-am scris mulți ani mai apoi. Tot liceul și chiar și acum, din când în când, ne mai trimitem câte o felicitare.“ Matvei s-a ridicat brusc. A dat să o zbughească spre ieșire. L-am prins de haină. „N-am bani, Matvei. Ai spus că faci tu cinste.“ S-a întors spășit. „Iartă-mă, frate Simioane. Am uitat. Am văzut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]