2,297 matches
-
în mijlocul străzii de mă cocoșasem. Și în tot timpul ăsta, că doar e ceva drum de la Obor până la mine, n-am întâlnit țipenie de om, animal, mineral, orice-ar fi, nimic. Totul parcă se topise, numai din loc în loc ardeau felinarele. Ba nu, mint, ceva am văzut totuși. Un taxi staționa în fața unei porți de fier forjat, o poartă grea ca de palat. Poarta s-a deschis, a scârțâit și prin ea a ieșit o femeie, a intrat în mașină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ea? Întunericul a adus cu sine mâzga rece de București, în care pantoful lipăie și cauciucurile mașinilor fâșâie până departe, desfășurând orașul închipuit. Străzi, bulevarde, ulițe, alei, alei printre blocuri la mahala, alei în parcuri livide, clipind sub câte un felinar mlăștinos, se desfac suluri-suluri în auzul celui care stă pe întuneric cu fereastra deschisă, ascultând cum se face și se desface orașul până departe. Dinspre miazănoapte, odată cu trenurile personale de la Simeria și Deva, sosesc mâhniri fără leac. Chiar acum, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și la chioșcul S.C. Tundra SRL, dispare. Atunci, întreabă Sandu, ce ni se întâmplă nouă acum cu adevărat, Iulia? Acum, aici, în clipa asta, unde suntem noi în realitate și cine? Tinerii s-au oprit față în față sub un felinar pe strada Corbeni. Știi ce ni se întâmplă? Nu, bâiguie fata, de unde să știu? Și lumea își arată o clipă, prin clocotul și aburii de creieri puși la fiert, fața ei de putere, precum un odor de preț sclipind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
bibliotecă, s-a uitat pe fereastră. Și după ce s-a uitat pe fereastră la zidul gri al imobilului vecin și la colțul de stradă presărat cu mucuri de țigară și dincolo de privirea clară un basorelief într-o curte sub un felinar, și-a dat limpede seama că era momentul să plece. În copilărie, cât nu căuta și scotocea în fiecare dulap și debara din casă, convinsă că va găsi intrarea secretă către celălalt tărâm! Brusc avu aceeași senzație de zid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
marin. Iese în stradă cu grijă, strecurându-se printre porțile mari de fier forjat și uitându-se în dreapta și stânga pentru a se feri de privirile trecătorilor. Nu prea mulți fiindcă e târziu și e ceață. În lumina roșie a felinarelor totul pare o pânză subțire de nervi și sânge înnodată ici colo în câte un pieton întunecos. Sunt singură în tot universul, îi trece prin cap în timp ce tocurile de la pantofi țăcăne pe pavaj. Singură cu umbra mea. Aceasta i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
bărbi, cușme, fireturi, cioc. Dintre hârtii ceva cade pe jos, un obiect mic și tare care face zgomot când lovește dușumeaua. Femeia se așează în genunchi și începe să caute pe dibuite, nu vrea să aprindă lumina să trezească copilul. Felinarul din poartă ajunge. În sfârșit mâna pipăie ceva tare, la marginea preșului. Degetele știu deja ce e. ─ Prost am mai dus-o noi, omule, murmură nevasta. Și cu inelul de tinichea între degetul mare și cel arătător de la mâna stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
stația de autobuz. Pe cer pălesc ultimele stele, orbite de neonul din care se prelinge o lumină coclită. Intrând în raza ei, chipurile călătorilor devin hidoase, de coșmar. Oamenii se strâng însă în jurul stâlpului, înfruntând urâțenia, de frig. Chiar dacă un felinar de neon nu poate da pic de căldură, ei se apropie totuși de el mânați de un străvechi instinct. Gerul se întețește. Așa e întotdeauna în zori de zi, în stația de autobuz. Oamenii tropăie pe trotuarul înghețat, își suflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
blană, încununând-o cu țurțuri străvezii. Oamenii îl lasă mai departe să doarmă, se uită doar la el. Își suflă în pumni, își trag căciulile și mai bine peste urechi, se bat peste brațe, tropăie. Deși nu s-a luminat, felinarul se stinge. Poate s-a stricat. Oricum n-are nici o însemnătate, cei care așteaptă autobuzul nu au a se duce altundeva. Câțiva pufăie din țigări, prin aburul alb al vieții. E liniște, nimeni nu zice nimic. Ce-ar fi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vizibile, purtându-și pe umeri, fiecare, sicriul. Altădată i-a văzut, fără să se mire, cum pășesc agale pe străzile unui oraș de nicăieri, luminându-și calea cu propriile capete, pe care le purteau în mâna dreaptă ca pe niște felinare. Când și-a chemat defunctul tată la telefon și l-a întrebat unde se află, ca să meargă să-l ia de acolo, a rămas fără răspuns. Știa precis că este undeva, într-o cetate medievală - Vătămata -, dar nu a putut
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mergeți și vedeți ce-i cu el că eu nu m-am apropiat, îmi era frică și nu l-am cunoscut. Sava își luă frații, pe Costachi, Dumitru, pe Petrache și pe Toader, a înjugat boii la car și cu felinarele au plecat să vadă ce este. Aici l-au găsit pe fratele lor, zvârcolindu-se într-o baltă de sânge. L-au așezat în car și l-au dus la cel mai apropiat spital la Schinetea. Aici, după vreo două
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și de ce au fugit? Deci moartea lui Dumitru, sau mai bine zis crima, a fost premeditată, rămânând necunoscută și astăzi, căci cei doi Cristescu și Timofte nu au pățit nimic. Dumitru a fost înmormântat în cimitirul satului noaptea, la lumina felinarului, fără preot, rămânându-i cei cinci copii orfani. Toader B....ă Copilul cel mai mic al lui Stavarache, rămas orfan de ambii părinți, încă adolescent, a fost nevoit să-și făurească un rost în viață, pentru a nu fi o
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
stat la pat și copilul și moșneagul în urma acelei dispute. Dar pentru Lucache a urmat o săptămână grea, mai ales seara și noaptea, după spectacolul cu lovituri. Fiul moșneagului, Petrache Dău și cu nepotul moșneagului, Goldan, amândoi au venit cu felinarele aprinse să-l răzbune pe moșneag. Dar cum zicala e zicală că bătaia nu se mai întoarce și în acest caz s-a adeverit. Frații și cumnații lui Lucache erau acolo descurajând pe bătăuși. Anii s-au scurs, odată cu ei
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
teme de leu de trei ori: când Îi vede urma pentru prima dată, când Îi aude Întâia oară răgetul și prima dată când Îl vede În față. Mai târziu, Înainte de răsărit, În timp ce-și mâncau micul dejun la lumina felinarului răgetul leului s-a auzit din nou și lui Francis i s-a părut că acesta se află chiar lângă tabără. Pare un veteran, a spus Robert Wilson, ridicându-și privirea din farfuria cu scrumbii. I-auzi-l cum tușește. — E pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Vorbea mereu cu D.J. Smith despre magazin, despre republicani și despre James G. Blaine. Seara citea, la lumina lămpii din camera din față The Toledo Blade și ziarul din Grand Rapids sau mergea cu D.J. Smith să prindă pești la felinar. Când venea toamna, el, Smith și Charley Wyman puneau un cort Într-o căruță, Își luau niște topoare și carabinele, doi câini, și plecau spre câmpiile cu pini de după Vanderbilt ca să vâneze căprioare. Cu patru zile Înainte de plecare, Liz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fuma un trabuc În Întuneric. Indianul tânăr trase barca la mal. Unchiul George le dădu câte-un trabuc. Depărtându-se de mal, trecură printr-o pajiște Înecată-n rouă și continuară să se țină după indianul tânăr, care avea un felinar În mână. Apoi intrară-n pădure și merseră pe o potecă ce ducea la drumul pe care se transportau bușteni și care ducea până-n dealuri. Drumul acesta era mult mai luminos, pentru că fuseseră tăiați copacii și de-o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe o potecă ce ducea la drumul pe care se transportau bușteni și care ducea până-n dealuri. Drumul acesta era mult mai luminos, pentru că fuseseră tăiați copacii și de-o parte și de cealaltă. Indianul tânăr se opri, Își stinse felinarul și apoi Își continuară drumul. La o cotitură le ieși Înainte un câine lătrând. Ceva mai Încolo se vedeau luminile barăcilor unde trăiau indienii tăietori de lemne. Mai mulți câini se repeziră la ei. Indienii Îi goniră. La fereastra primei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mele, ba uneori, seara, după ce beam un cocteil, Îmi Închipuiam că făcusem lucrurile pentru care Își primiseră ei medaliile. Dar când mă Întorceam noaptea acasă, mergând pe străzile pustii, cu toate magazinele Închise, prin vântul rece, Încercând să merg pe lângă felinare, știam că n-aș fi putut face niciodată ce făcuseră ei și că mi-era foarte frică de moarte; deseori stăteam singur noaptea În pat, fiindu-mi frică de moarte și Întrebându-mă cum o să fie când o să mă Întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
deschise și doi bărbați intrară. Se așezară la tejghea. — Ce să fie? Întrebă George. — Nu știu, spuse unul dintre ei. Al, tu ce vrei să mănânci? Nu știu, răspunse Al. Nu-ș’ ce vreau să mănânc. Afară Începea să se-ntunce. Un felinar se aprinse În fața vitrinei. Cei doi bărbați așezați la tejghea citeau meniul. Nick Adams Îi privea din celălalt capăt al barului. Vorbea cu George când intraseră. — Mie dă-mi un file de porc cu sos de mere și piure, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mâinile Înmănușate. — Numai bine, șmechere, Îi spuse lui George. Că tare mult noroc mai ai. — Asta așa e, spuse Max. Ar trebui să joci la curse, istețule. Apoi cei doi ieșiră. George Îi urmări prin vitrină cum traversară, trecând pe sub felinar. Cu pardesiurile alea strâmte și cu pălăriile tari păreau un cuplu de cabaret. Trecând prin ușa batantă, George se-ntoarse În bucătărie și-i dezlegă pe Nick și pe bucătar. — Eu nu mai am chef de d-astea, spuse Sam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
băga. — Mă duc să vorbesc cu el, spuse Nick. Unde stă? Bucătarul le Întoarse spatele. — Toți puștii știu ei mai bine ce tre’ să facă, spuse. — Stă-n gazdă la Hirsch, Îi spuse George. — Mă duc pân’ acolo. Afară, lumina felinarului strălucea printre ramurile desfrunzite ale unui copac. Nick urmă linia tramvaiului și la primul felinar făcu colțul pe o stradă laterală. La a treia casă de pe stradă era pensiunea Hirsch. Nick urcă cele două trepte și sună. O femeie deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Toți puștii știu ei mai bine ce tre’ să facă, spuse. — Stă-n gazdă la Hirsch, Îi spuse George. — Mă duc pân’ acolo. Afară, lumina felinarului strălucea printre ramurile desfrunzite ale unui copac. Nick urmă linia tramvaiului și la primul felinar făcu colțul pe o stradă laterală. La a treia casă de pe stradă era pensiunea Hirsch. Nick urcă cele două trepte și sună. O femeie deschise ușa. — Ole Anderson e acasă? Vrei să vorbești cu el? — Da, dacă este. Nick o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
liniștit. — Ei, noapte bună, doamnă Hirsch, spuse Nick. — Nu-s doamna Hirsch. Ea e proprietara. Eu sunt doar Îngrijitoare. Doamna Bell Îmi zice. — Atunci, bună seara, doamnă Bell. — Bună seara. Nick merse pe strada Întunecată până ajunse la colțul cu felinar și apoi, de-a lungul șinelor, până la restaurant. George era Înăuntru, În spatele tejghelei: — Ai vorbit cu Ole? — Da. Stă-nchis În cameră, nu vrea să iasă. Când auzi vocea lui Nick, Sam deschise ușa de la bucătărie: — Nu vreau nici măcar s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Hogan, o scrisoare te costă doar doi cenți. Ne luarăm rămas-bun de la Hogan și Bruce, maseurul negru, ne duse cu căruța la gară. La revedere, domnule Brennan, spuse Bruce când ajunserăm la tren. Sper din toată inima să-i stingeți felinarele. La revedere, spuse Jack și-i dădu doi dolari. Bruce Îl masase tot timpul. Acum părea cam dezamăgit. Jack observă că mă uit la Bruce, care ținea cele două bancnote-n mână. — Restu’-s pe nota de plată. Hogan a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Joe zvârli din bici În Întuneric. — Hai, trageți ca lumea. Mâine tre’ să trageți mai tare de-atât. Coborâră dealul Încet, În hurducăielile căruței. Când ajunseră la fermă coborâră cu toții. Doamna Garner descuie poarta, intră și se Întoarse cu un felinar. Carl și cu Nick descărcară lucrurile care erau În spatele căruței. Frank se urcase pe capră ca să bage căruța În hambar și să dezlege caii. Nick urcă scările și deschise ușa de la bucătărie. Doamna Garner făcea focul În sobă. Se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Întunecă de tot și intrarăm În Avignon. Oamenii se tot urcau și coborau. Francezii care se Întorceau la Paris Își cumpărau cotidianele franțuzești. Pe peron erau niște soldați negri. Purtau uniforme maronii, erau Înalți, și fețele le luceau În lumina felinarelor. Erau foarte negri la față și prea Înalți ca să te poți uita-n ochii lor. Trenul plecă din Avignon, dar negrii rămaseră pe peron. Cu ei era un sergent alb și scund. În vagonul de dormit, conductorul trăsese paturile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]