63,117 matches
-
pare aproape de stilul familiar-argotic de azi (tiparul "are bani pă el"). O istorie problematică și dramatică a limbii române ar trebui oricum să refacă datele disputei dintre asemenea demonstrații de abilitate orală și opiniile autorilor pentru care oralitatea era un fenomen elementar, rudimentar, iar limba literară cerea un efort de construcție, ca produs rațional, artificial, monumental (Budai-Deleanu: "de bună seamă nu putem vorbi cum vorbește Oprea cu Bucur în pădure"; Codru Drăgușanu: "de vom lua poporul în genere, atunci nu putem
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
sustrasă planului acțiunii practice. Frenezia sa fantastă are sensul relevării unei energii în sine, a unei defulări ce răspunde nu numai ,,stării de furie" avangardiste, ci și unei disponibilități de reconstituire a unor rețele ce leagă la un mod neașteptat fenomenele, de frămîntare a unei materii cu inepuizabile latențe. Violența nu este, după cum s-ar părea, o emblemă a nihilului, ci una a refuzului locurilor comune, a sintagmelor tocite, deci de afirmare a vieții ce se cere periodic reabilitată expresiv. Grație
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
prin formula "arderea etapelor", iar în cazul special al limbii prin cea a "reromanizării", a "relatinizării", constînd în adaptarea rapidă la cultura occidentală, în preluarea unor forme (cu sau fără fond), e tratat adesea sub categoria miraculosului, ceea ce exclude analiza fenomenului și a urmărilor lui. Ruptura modernizării bruște a însemnat totuși și crearea sau acutizarea unor tensiuni care au lăsat urme vizibile pînă azi. Cred că analiza lor ar fi interesantă în multe domenii ale mentalului colectiv, dar deocamdată mi se
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]
-
neliniști, de tristeți, de sila tributului dat cotidianului. La maturitate, prozatorul va scrie și un roman, cel mai ,,încărcat" tematic, dispărut în arhivele Securității române sau mai departe arestat tot acolo, unde va încerca o definiție pe linie dostoievskiană a fenomenului legionar, fără să fi aderat la mișcarea legionară care, însă, îi trezise un pasionat interes, de presupus în căutarea acelor obscure filoane ce complinesc o psihologie de mase cu coloratură mistică și cu explozii de violență, nihilism, autodistrugere. Dezbatere care
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
insulte al Europei în preajma războaielor balcanice, cuvintele "balcanism" și "balcanizare" ascund în spatele lor, în ciuda unei aparente "împietriri", o istorie ambiguă și destul de lungă, așa că scopul pe care și-l propune Maria Todorova nu e tocmai unul ușor. Analiza complexului de fenomene care instaurează o imagine și un sens, deseori complet diferite de modelul lor real, presupune un discurs interdisciplinar și un material documentar enorm. A elucida sensul "balcanismului" înseamnă a redescoperi Balcanii în raport cu tot ceea ce s-a scris despre ei, începînd
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
și procentul și mai mare de soții maltratate - în cel mai bun caz, numai într-o anumită perioadă a existenței în cuplu - (50%), Andrea Dworkin atrage atenția că este o minciună periculoasă să se mai pretindă, în continuare, că asemenea fenomene sînt izolate. Statistici alcătuite ceva mai tîrziu arată că la fiecare 18 secunde, o femeie este bătută, iar la fiecare 3 minute se produce un viol. De vreme ce frecvența acestor acte de agresiune este atît de mare, judecă Andrea Dworkin, este
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
18 secunde, o femeie este bătută, iar la fiecare 3 minute se produce un viol. De vreme ce frecvența acestor acte de agresiune este atît de mare, judecă Andrea Dworkin, este o ipocrizie periculoasă din partea autorităților să încerce să le prezinte drept fenomene izolate. Aici își are originea lupta scriitoarei cu inerțiile sistemului juridic american. în același timp, frecvența agresiunilor trebuie să însemne și că bărbații, într-un for interior, consideră că au dreptul să agreseze. Pe ce se întemeiază acest drept și
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
o stare sufletească organică sau capabilă de a se organiza, după cum pe apele fermecate de dorința celui ce le fixează, se încheagă icoana clară a ființei așteptate. E, firește, numai un punct de plecare, dar, pentru individ, identic așa-zisului "fenomen originar", întrucît din minusculul lui sîmbure ca din inima sultanului eminescian, se poate revărsa copacul ce a adumbrit toate hotarele pămîntului. Lucrul, de altfel, nu e nou, și în procesul creației el constituie ceea ce numesc unii esteticieni elementul "mistic", pe
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
varietăți: bucurii, tristeți, prostii, deșteptăciuni, mătăsuri, cărnuri etc.) sau doar unei nuanțe stilistice - de exemplu de intensificare expresivă ("adînci bătrîneți", "vai de tinerețile lui", "a-și băga mințile în cap" etc.). Nu e pe deplin clar dacă sîntem în fața unui fenomen vechi și constant, sau - cum s-a afirmat de mai multe ori - a unei tendințe actuale. Că extinderea pluralului există mai de mult o dovedesc chiar exemplele de mai sus, conținînd cuvinte din fondul vechi și forme de plural deja
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
genul bunătate "calitatea de a fi bun"/ bunătăți "mîncăruri bune". S-ar părea însă că în limba actuală tendința mai veche se accelerează și se accentuează. Valeria Guțu Romalo (în Corectitudine și greșeală, 1972, ediția a II-a, 2000) descrie fenomenul și oferă exemple din anii '60-'70, dintre care unele s-au impus între timp, cel puțin în registrul standard (capacități, proze), dar și inovații din ultimul deceniu. Și Mioara Avram discută fenomenul, în Gramatica pentru toți (1986, ediția a
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
1972, ediția a II-a, 2000) descrie fenomenul și oferă exemple din anii '60-'70, dintre care unele s-au impus între timp, cel puțin în registrul standard (capacități, proze), dar și inovații din ultimul deceniu. Și Mioara Avram discută fenomenul, în Gramatica pentru toți (1986, ediția a II-a, 1997), cu exemple ca agerimi, inchietudini, bagatelizări ș.a. (p. 57) și cu observația interesantă că abstractele cu conținut negativ se concretizează mai ușor: nedreptăți e mai frecvent decît dreptăți, imprudențe mai
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
Acest sens secundar - pentru care se indică pluralul evidențe - e definit în DEX cu exces de detalii, dar în manieră incompletă, ca "activitate care asigură informarea permanentă și precisă despre situația dintr-un anumit domeniu prin înregistrarea și controlul proceselor, fenomenelor, lucrurilor, bunurilor, persoanelor etc. din punct de vedere cantitativ și calitativ". De fapt, nu e vorba doar de o "activitate", cuvîntul denumind curent modul de înregistrare, ba chiar, prin metonimie, suportul material al păstrării datelor. Mi se pare clar preferabilă
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
mi se pare confuzia dintre la început și la începuturi, în enunțul jurnalistic: "De la începuturile ramadanului (10 ianuarie), peste 100 de algerieni au fost omorîți" (RL 2072, 1997, 1). Dacă pentru o perioadă mai lungă și mai ales pentru un fenomen complex desfășurat în timp se poate folosi pluralul ("începuturile creștinismului", "începuturile epocii moderne" etc.), expresia e inuzuală pentru un interval relativ scurt și bine delimitat ("începuturile anului", "începuturile săptămînii"!?). în asemenea situații, permisivitatea tendinței de extindere a pluralului pare să
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
p. "Calea regală a literaturii proletare" A douăsprezecea apariție din colecția ABC a Editurii Dacia se ocupă de realismul socialist, fiind traducerea unei cărți din cunoscuta serie Que sais-je?. E, așadar, o introducere în domeniu, fără pretenția de a analiza fenomenul în profunzime, supunîndu-se în schimb nevoii de claritate a formulărilor și de accesibilitate. în ciuda titlului generos (și general), Aucouturier tratează doar un aspect al realismului socialist, ocupîndu-se în exclusivitate de spațiul fostei Uniuni Sovietice; în general, se pare că variantele
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
fond, o încercare de a pune scriitorul din Est în afara literaturii. Îl pune într-un sertar politic. Scriitorul din Est a fost văzut în Occident automat ca un disident. Un disident care scrie sub formă de literatură ceva critic despre fenomenele din Est, și acest sertar duce la întrebările astea standardizate, întrebări tip, la care nu are nici un sens să se răspundă, fiindcă nu iese nimic... Întrebările se repetă automat, deoarece cititorii respectivi nu știu nimic despre locurile de unde vine scriitorul
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
Și aici, carierele literare ale scriitorilor plecați din România sunt diferite. Toți cei care am plecat din România am făcut-o cel târziu în anii '80. Aici, în Germania, am fost receptați din punct de vedere literar dar și din cauza fenomenelor politice din România. Fenomenul Ceaușescu era un fenomen central în receptarea unei literaturi originare din România. Nimeni nu gândea o literatură din România fără fenomenul Ceaușescu. Ce diferență vedeți între rolul scriitorului într-o dictatură față de acela într-un regim
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
ale scriitorilor plecați din România sunt diferite. Toți cei care am plecat din România am făcut-o cel târziu în anii '80. Aici, în Germania, am fost receptați din punct de vedere literar dar și din cauza fenomenelor politice din România. Fenomenul Ceaușescu era un fenomen central în receptarea unei literaturi originare din România. Nimeni nu gândea o literatură din România fără fenomenul Ceaușescu. Ce diferență vedeți între rolul scriitorului într-o dictatură față de acela într-un regim democratic? În primul rând
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
România sunt diferite. Toți cei care am plecat din România am făcut-o cel târziu în anii '80. Aici, în Germania, am fost receptați din punct de vedere literar dar și din cauza fenomenelor politice din România. Fenomenul Ceaușescu era un fenomen central în receptarea unei literaturi originare din România. Nimeni nu gândea o literatură din România fără fenomenul Ceaușescu. Ce diferență vedeți între rolul scriitorului într-o dictatură față de acela într-un regim democratic? În primul rând, dacă vrei să definești
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
80. Aici, în Germania, am fost receptați din punct de vedere literar dar și din cauza fenomenelor politice din România. Fenomenul Ceaușescu era un fenomen central în receptarea unei literaturi originare din România. Nimeni nu gândea o literatură din România fără fenomenul Ceaușescu. Ce diferență vedeți între rolul scriitorului într-o dictatură față de acela într-un regim democratic? În primul rând, dacă vrei să definești scriitorul din punct de vedere al rolului său, într-o societate închisă, cum a fost dictatura ceaușistă
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
devine politic fără să intenționeze acest lucru, pentru că, dacă ești sincer în ceea ce scrii, atunci vei avea probleme cu cenzura. Atunci devii scriitor politic și în acest rol ești scriitor critic, adică un spirit critic împotriva situației existente. Acesta este fenomenul care s-a numit în vremea aceea ,,disidență". În Est, scriitorul devine responsabil cu toate. De exemplu? Într-o dictatură nu există istorie, nu există jurnalistică, și atunci se scriu romane. Astfel apar scriitori care într-o societate deschisă nu
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
acest plus, că în ea poți să spui multe, nu? De aceea a și existat atâta poezie în Est: în ea se puteau ascunde de toate. Și în această situație, literatura a fost receptată ca un substitut al nenumăratelor altor fenomene. În Est scriitorul primește o falsă importanță datorită acestor roluri, deoarece din partea lui se așteaptă toate aceste adevăruri. Și aberația cea mai mare care i se poate întâmpla unui scriitor disident venit în Occident, este să-și continue acest fel
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
rând, să înțeleg ce vreau eu, ca scriitor, în societatea occidentală. Și asta este, cred, una dintre cele mai mari probleme ale scriitorilor din toate țările din Est la ora actuală. Mulți dintre ei nu au reușit să înțeleagă acest fenomen, unii au și devenit nostalgici... Se poate auzi în Est, din partea unor scriitori, următoarea părere: ,,N-are nici un sens să mai scrii, fiindcă nu te lovești de nimic, adică se poate spune tot". Eu n-am fost niciodată de această
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
comunism, atât în Germania cât și în România. Preocupările mele, referitoare la semantica românească, mi-au dat posibilitatea să văd și cum se discută în România despre ceea ce a fost. Lucrul principal la care duc toate aceste discuții este un fenomen de justificare. Adică fiecare vrea într-un fel să... ...iasă basma curată, să nu aibă nici o vină. Da, că ei, mulți, sunt de acord: a fost o catastrofă! Nu încearcă să justifice ceea ce a fost, dar încearcă să justifice rolul
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
fost acum zece ani. Prin urmare, eu știu la ora actuală atât cât am știut atunci. Dar în roman eu nu speculez asupra dosarelor, ci tematizez, printre altele, acest pericol. Pericolul care a rămas în urma Securității și în urma tuturor acestor fenomene lăsate de ea în țările din Est. Ce-au lăsat în urma lor? Ori dosare deschise, ca în fosta RDG, ori dosare închise, ca în România. Bine, acum se încearcă un fel de deschidere a dosarelor și-n România, însă prea
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
nu este posibil: anumite lucruri au fost eliminate din dosare, au dispărut... Concluzia acestor reflectări asupra Securității și a ceea ce a rămas, adică actele, este: noi, cei care am fost supuși sistemului de suspiciuni, nu mai scăpăm niciodată de acest fenomen. Asta este problematica principală a romanului. Nu mai scăpăm niciodată de acest fenomen, fiindcă ne tot întrebăm: Cum a fost și cine a fost?"
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]