3,685 matches
-
cuvîntul, constituie „instrumentarul” mai mult sau mai puțin concret, ce servește acțiunii transformatoare. Iar acesta vizează mereu atingerea acelei „stări de grație” ca recuperare a transparenței pierdute a lumii, de natură să reveleze Înrudiri secrete, participarea la o Totalitate armonioasă, festivă, de eden primordial. Spațiul ideal, dezvăluit de călătoria reală sau imaginară, e, de aceea, unul feeric și muzical, scenă a unui spectacol neîntrerupt: un univers-scenă și vitrină, o lume-oglindă, un cosmos melodios, În care se „Încearcă instrumentele” cele mai diverse
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
din Plante și animale rostesc cuvîntul esențial pentru calificarea acestei viziuni: sărbătoarea: „și iată că trăsura somnului sărbătorească / intră pe potecile privirii” (Mai tîrziu); iar un poem precum Cocoșul sălbatec e doar o descriere a unei cosmice pregătiri pentru evenimentul festiv: „zăpezile dăruie brocarte / herghelia cuvintelor flutură coame / se aprind lămpile păsărilor În boschete / ferigile Își pun colierele de miresme”... Practic, nimic din recuzita scenei nu scapă fervorii combinatorii, iar aceasta dezvoltă, pe o direcție neobarocă și manieristă, gustul pentru rapidele
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
euforic și entuziast, În fața universului ce se dezvăluie generos și abundent privirii, În figuri ale etalării și acumulării precum cele amintite mai sus, avîndu-și corolarul În suita menționată de spații ale spectacolului, atrage, În ultimă instanță atenția asupra caracterului predominant festiv al viziunii lui Voronca. Spațiul său imaginar se definește Într-o covîrșitoare măsură drept spațiu al sărbătorii, În care se conjugă și desfac proteic o gesticulație ritualic-ceremonioasă, o extraordinară disponibilitate ludic-carnavalescă, formele cele mai diverse de manifestare a spontaneității, a
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
asemenea exigențe. Și, de fapt, dacă sîntem atenți, cerințe ca acestea sînt ale poetului Însuși, căci, cum observam În treacăt mai sus, el nu este atît (sau numai) un contemplator al lumii În sărbătoare, ci un agent al transfigurării ei festive, cel care cheamă universul să se sărbătorească, eliberîndu-se de povara grijilor și oprimărilor, conturîndu-și un spațiu al jocului și un timp fără timp, al Înfloririi perpetue. E cel care trăiește și imaginează lumea ca sărbătoare, ca și Întoarsă la o
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și o celebrare) a Însuși celui care o serbează”. Bucurie, cîntec, lumină, oglindire, asimilare a mișcării cotidiene cu dansul și cu ceea ce francezul numește loisirs, ca o degajare de apăsările existenței de fiecare zi, creează acea atmosferă destinsă, specifică momentelor festive, de răgaz, - spațiu și timp al „Îngăduinței” de a-ți descoperi propria libertate și plenitudine de a fi. Or, cristalizările imaginarului lui Voronca, funciarmente subordonate privirii spectatorului, arată că ele nu sînt decît cazuri particulare ale mai generalei perspective asupra
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
spațiu și timp al „Îngăduinței” de a-ți descoperi propria libertate și plenitudine de a fi. Or, cristalizările imaginarului lui Voronca, funciarmente subordonate privirii spectatorului, arată că ele nu sînt decît cazuri particulare ale mai generalei perspective asupra unui cosmos festiv, impulsionată de ceea ce am putea numi voință de sărbătoare, apelul la transfigurarea sărbătorească a tuturor lucrurilor. Obsesia deschiderii, atît de persistentă În scrisul poetului, ca și modelele structurante ce i se subordonează În coagularea spațiului imaginar, participă la caracterizarea acestei
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
vers poți trece prin patru anotimpuri”). La modul ideal, eul poetic se definește, așadar, la Ilarie Voronca, drept un homo festus prin excelență: cel ce trăiește lumea ca pe o sărbătoare sau se Înfățișează ca invitînd-o, provocînd-o, Înălțînd-o la condiția festivă. Poet al metamorfozelor, Voronca imaginează acest proces ca pe o progresivă generalizare a euforiei specifice cronotopului sărbătoresc, a stărilor de entuziasm și fervoare afectivă, de exuberanță și jubilație. Într-o poezie situată majoritar sub semnul ochiului transfigurator (care, am zice
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de imagini”, „asociații-fulgere”, „În fulgerul unei imagini, toate fîntînile universului reînnoite”, „fiecare poem o pupilă”, „o izbucnire temerară” etc., - sînt formule În fond convergente, pe care le rezumă, poate cel mai bine, o alta; „cuvîntul, dansator descătușat”, concentrînd deopotrivă exuberanța festivă și, indirect, fundalul negativ de care se distinge. Cel puțin o dată, autorul eseului-confesiune Între mine și mine, numește direct sărbătoarea ca unicronotop ideal, sinonim cu poezia, scriind că: „descălecat de pe Înțelesul imediat și util”, cuvîntul se cuvine să capete „o
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
etc. conturează un spațiu al profunzimii imaginative, În care nici o parcelă nu trebuie să rămînă neocupată. Am văzut, pe de altă parte, cît de frecvente sînt metaforele Înseși ale acestei lumi ce Învestește aproape totul În productivitatea imaginației și abundența festivă a „produselor” ei, de la vitrină, panoplie, garderobă la atlas, catalog, jurnal sau sală de bal, arenă de circ etc. etc. Un du-te-vino necontenit Între ființe și lucruri, cu „ciubotele de șapte poști” ale poemului, face ca „lanțul de-ncete schimburi
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
V. Băncilă, Declinul sărbătorii, În GÎndirea, XV, 1936, nr. 5, p. 229. . P.P. Drogeanu, Practica fericirii, București, Ed. Eminescu, 1985, p. 33. . Apud P.P. Drogeanu, Op. cit., p. 45. . v. și P.P. Drogeanu, Op. cit., p. 28: „Barochismul frecvent invocat al actelor festive vine desigur, În primul rînd, din decorul lor caleidoscopic, din mișcarea turbionară la care sînt supuse lucrurile și ființele iubitoare de regular, de arabesc, și de efemeră Împodobire”. . Ibidem, p. 309. . v. Gramatică, În Punct, 1924, nr. 6-7. . Între mine
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cea tânără li se alătura copiilor când aceștia se jucau: „Veneau prieteni mulți la mine și, când ne jucam, ea ni se alătura”. Când tatăl ei făcea pregătirile pentru sărbătoarea Sukkoth, „toți copiii din vecini veneau” și participau la pregătirile festive ale familiei ei. „Aveam sentimentul de a fi împreună”, concluzionează ea la finalul descrierii. Un puternic sentiment al atașamentului o caracterizează, se pare, și pe mama Sarei, dacă ținem cont de originile familiei ei. Totodată, granițele familiale par să fie
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
două autorități: autoritatea divină și puterea pămîntească. Ostașii lui Ștefan dau năvală În tabăra leșească strigînd: „Din cer ne vede Domnul, și Ștefan ne privește.” Conceptul moral de eroism este Întrupat de Ștefan și pentru Înfățișarea lui poetul Îmbracă veșmintele festive ale retoricii. Apariția lui Ștefan În tabără este salutată ca o lumină izbucnită din zece mesteceni În flăcări. Intervin, apoi, comparațiile luate din seria simbolurilor alpine: „Ca muntele Ceahlăul din munții din Carpați...” Ștefan Întrunește o „triplă majestate”: faima Învingătoare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
justifica interior lipsa de activitate productivă, ea înțelegea viața în chipul unui carnaval continuu. Prin urmare, Smărăndache și Smărăndăchioaia se consultară din ochi și conveniră tacit că în casa Manigomian nu mai era nădejde în acea seară de nici o complicație festivă. Armeanul zâmbea afabil în dreapta și-n stânga, părea însă visător și melancolic. Hagienuș, Suflețel erau ei înșiși subalterni în societate, nu luau singuri nici o inițiativă. Soții Smărăndache se retraseră dar și ei, după ce li se acordă permisiunea să se orienteze
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
le lua, nutrea un devotament absolut pentru Elvira și se gândea la ea chiar când o neglija în chipul cel mai scandalos. Familia lui Dumnezeule! (fr.). reprezenta o instituție sacră, neglijată în tot cursul anului, afirmată însă solemn în zilele festive. Îi repugnau afecțiunile și demonstrațiile, mulțumindu-se cu noțiunea morală tacit consimțită. Ceea ce stima la Elvira era faptul că aceasta intuia punctul său de vedere, evitând scenele vulgare de explicație, acceptând comedia dezinteresului reciproc. Cu cât era mai liber, cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
adăugă el, risipesc forțele în zadar. Parc-aș construi piramidele în cherestea. Știu că ce fac e perisabil, dar cel puțin să am iluzia că durează măcar câteva secole." De aceea Ioanide nu lucrase nimic pentru stat în multele improvizații festive. Erau destui aceia care înțelegeau pe arhitect, ei erau mai ales intelectuali lipsiți de putința de a construi. Ioanide găsise un mijloc de a-i folosi pentru instinctele sale. Repara. În Franța, unde șezuse în vremea studiilor, obiceiul de a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
scos din antichitate, profesa cea mai patriarhală religie. La unul din prânzuri, Hagienuș avu plăcerea de a constata că i se gătise mâncările la care ținea mai mult, plus plăcinta cu cremă, prăjitura lui favorită. Masa avea un aer suspect festiv și orientalistul, plin de zahăr pisat la gură din cauza plăcintei, privea suspicios la copiii și ginerele său, pregătit a face față oricărei eventualități. Spre a pipăi terenul, întrebă timid: - E vreo sărbătoare azi, ce e? - He, zise Petrișor, ofițerul, nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Arhitectură sau la cercul lui Saferian, brusc cordial și mai ales profesional. . - În fond, continuă el, asta e opera dumitale, eu pentruprima oară lucrez astfel de chestii în beton. Ți-am împrumutat principiile și am căutat un contur de monument festiv, adaptabil materialului. Putem iscăli împreună. . - A ieșit un lucru interesant! zise Pomponescu intimidat șitotodată cu emfaza lui caracteristică, de astă dată spre a-și ascunde surpriza. . - Ce-a ieșit nu știu, mă tem că totul rămâne așa cum este.Biserica asta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
victimelor. Totul, în aceste pagini, e menit să reliefeze absurdul acțiunilor criminale ale fasciștilor: arestarea blândului doctor Hergot, respingerea repetatelor sale cereri de a dezvălui eroarea a cărui victimă e, uciderea sa, opririle fără rost ale coloanelor de ostatici, cina festivă oferită condamnaților în preajma executărilor, asasinarea ziaristului Seraphin. Grav e, însă, faptul că monstruosul comportament al călăilor n-are, adesea, nici chiar în proprii lor ochi, o cât de vagă justificare, că e uneori gratuit, practicat ca un joc agreabil; că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
alteritate. Într-un fel, abordarea etnologică pe care o realizează ajunge să producă printr-un artificiu intelectual, în cadrul societății franceze, configurația colonială, deja evocată, întâlnită de etnologii britanici ai schimbării sociale. Iată unul din derapajele curente ale disciplinei. Evenimentele ceremoniale, festive, multiplele ocazii de teatralizare a raporturilor sociale constituie desigur locuri-cheie pentru observație. Totuși, atât în întreprinderi, cât și în cartiere sau orașe, a vorbi despre manifestări "muncitorești" sau populare conduce fără nicio îndoială la contrasensuri. De asemenea, faptul de a
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
importanței reale a clivajelor ierarhice și refuzul unei interogații mai fundamentale asupra modalităților elaborării lor în alte sfere și în alte regimuri de teatralizare. Prelungirea acestei viziuni la întreprindere și celebrările ei interne duce la afirmarea perfectei armonii între riturile festive și comunicare necesare managerilor"98. La distanță maximă față de acest uzaj perspicace al ritului, rețin atenția "dispozitivele rituale lărgite" identificate de Marc Augé99. Evidențierea acestora trimite la chestiuni de metodă. Surprinderea acestor dispozitive în și pentru ele însele, cu (in
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
a raporturilor dintre nivelul administrativ și cel politic (în legătură cu instituțiile statului însuși sau cu cele ale autorităților publice municipale, departamentale sau regionale), precum și a raporturilor dintre acestea din urmă și o mulțime de asociații cu finalități variate. Animație culturală sau festivă, sport, organizare de schimburi la diferite niveluri, operații educative, de asistență, de formare, de "prevenție" iată așadar tot atâtea domenii vechi și noi ale căror activități tind să se epuizeze în elaborarea de proiecte și în alcătuirea tehnică a dosarelor
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
credințe. De unde importanța sărbătorilor, a dansurilor, a cântecelor, a ritmurilor, a reprezentărilor, a rugăciunilor, indiferent de domeniu, care sunt mijloace de a consolida și reactiva grupurile. Duvignaud se înscrie pe deplin în această abordare când insistă pe natura pozitivă a festivului, a efervescenței sociale și a anomiei (în sens pozitiv). Weber (1917) arată, la rândul său, că riturile și tabuurile au contribuit la producerea unei comunități religioase separate (iudaismul) în cadrul unei societăți. Ritualismul joacă acest dublu joc al diferențierii și al
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
între stat și cultură? Cuvântul "comunicare" face de acum parte din orice document al Ministerului Culturii. El aduce o altă dimensiune simplei informații. Cultura este, fundamental, un mod de comunicare a politicii puterii. Astfel, ne putem pune întrebări despre "statul festiv", statul furnizor de sărbători. Sărbătoarea colectivă organizată și planificată într-o politică de comunicare nu este oare un mijloc de a ocupa un "spațiu public" a priori destinat discuției raționale și democratice? Din 1981, Franța a intrat din plin în
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
française, Paris, 1997. În total, statul determină bunurile patrimoniale prin clasare, inventar și colecție. În același sens, după modelul prin-ților-mecena de la curțile italiene ale Renașterii, el "comandă" artiștilor opere care nu există încă și care sunt destinate să ilustreze evenimente festive naționale, care se adresează unui public specific (spectacol viu, opere de artă durabile, producție de filme, monumente, instalații...). Împingându-și și mai departe mecenatul în artă, statul merge până la a comanda interpretări originale, noi ale operelor muzicale, teatrale, coregrafice, textuale
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Ortodoxiei”, în prima Duminică din Postul Paștelui. Acesta comemorează încetarea totală a controversei iconoclaste în 842-843. Icoanele sfinte sunt purtate în procesiune, etericii sunt anatemizați, iar „amintirea veșnică” este cântată în cinstea celor care au apărat credința. Este o celebrare festivă și exultantă, în contrast frapant cu spiritul de penitență al serviciilor Postului Paștelui din timpul săptămânii precedente. Totuși, în cadrul acestui „Triumf al Ortodoxiei”, se face o referire specială la suferințele și luptele sfinților, la persecuțiile, tortura și exilul pe care
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]