3,332 matches
-
înfruntările ulterioare rezumându-se la modul în care modelul original ar fi fost optim dezvoltat. Însă, departe de a exista un consens referitor la acel model original, unii se întorc până la polisul grecesc ca paradigmă a comunității, alții către satul feudal, iar alții la viziuni care nu pot fi practic identificate. Așa cum sociologia nu poate primi o definiție o dată pentru totdeauna, definirea ei realizându-se în funcție de realitatea socială aflată în permanentă schimbare, nici comunitatea nu poate fi definită o dată pentru totdeauna
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
însă și asemănări, cum ar fi modul domestic de producție. Oricum, unele comunități locale în anumite societăți țărănești sunt cvasi-anarhice, comunitatea fiind în general responsabilă de menținerea ordinii interne și a soluționării disputelor dintre membri, existând o anumită autonomie față de feudal sau față de stat. Este vorba despre comunitatea țărănească închisă, "care menține o graniță binedefinită și relativ impermeabilă față de restul lumii, are o strictă imagine asupra apartenenței restrângând participarea non-membrilor la treburile comunității, la proprietatea asupra pământului, și deține controlul parțial
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
doar societatea comunistă ar fi o adevărată comunitate, pentru că doar într-o comunitate adevărată libertatea personală este posibilă pentru toți. Marx a utilizat în lucrările sale ambele forme ale comunități: comunitate reală, respectiv comunitate iluzorie. Uneori se referă la satele feudale ca și cum ar fi comunități, utilizând aparent termenul în sensul obișnuit, dar în alte ocazii privește satele ca pe comunități iluzorii. În unele lucrări se referă la satele secolului al XIX-lea din India ca la comunități, în timp ce în cea amintită
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
tipuri de comunitate. În primul rând, solidaritatea clasei muncitoare în lume, respectiv tipul de comunitate implicit în ceea ce el numea cuprinzătoarea asociație a națiunii. Dar aceasta nu era comunitatea în sensul utilizat de alți gânditori. Referindu-se la bazele societății feudale, el vorbea de fapt despre familie, ocupații, caste, ghilde, neconforme cu ceea ce se aștepta în noile condiții. Acest dezgust al lui Marx pentru toate formele de comunitarism și corporatism l-a făcut să se refere aprobativ la Revoluția Franceză, care
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
esențiale în trecerea de la formele de organizare socială în mediul rural la cele din mediul urban, Otto von Gierke prezintă o cronologie marcată de asemenea de includerea structurilor relevante care au existat în timp: 1. Până în anul 800 AD; sistemul feudal 800-1200; 2. Uniunile libere: ghildele și breselele; 3. Orașele medievale, 1200-1525; 4. Epoca de aur a breslelor; 5. Uniunile politice, ligile orașelor, Hansa; 6. Imperiul ca uniune; 7. Comunele rurale și federațiile: Elveția și Germania de Nord; 8. Statul teritorial
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Taylor. Erau comunități cu structură foarte bine definită, cu autonomie, putere, organizare, oarecum ca mici, foarte mici stătulețe. "Competențele juridice ale satelor și țărănimii au fost tot mai mult reduse și în final acestea au fost absorbite de curțile lorzilor feudali; sau în alte cazuri tolerate ca agenții cu autoritate inferioară, a căror putere era derivată nu de la comunitățile locale, ci de la autoritățile curții. [...] Faptul că o comunitate putea face o lege era privit ca incompatibil cu noua idee a statului
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
într-un contact față în față cu o varietate de oameni cu care aveau multiple legături. În consecință, conflictele erau deseori ocultate sau stinse de imperativele culturale și religioase. Comunitățile urbane au ajuns să fie puternice profitând de denaturările lumii feudale: stratificare socială rigidă, elite dedicate luptei ca mod de viață, un sistem de producție crud, precum și restricții accentuate în privința circulației și schimburilor. În toate acestea se făcea simțită puterea persistentă a valorilor și modurilor de viață rurale. 3. Autonomie și
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
politice și spirituale în care tradiția și nevoile comune erau foarte importante" (Hohenberg, Lees, 1995: 19). Orașele erau cu siguranță insule ale raționalității seculare și ale materialismului în societatea medievală. Condițiile de lucru și comerț erau reglementate în general de către feudali, iar intern de către ghilde. În Europa occidentală orașele, susținute de surplusul de producție din rural, ajung să producă servicii și bunuri care devin indispensabile atât maselor, cât și elitelor, devenind astfel actori politici relevanți în luptele pentru putere din Evul
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
obișnuiți era la limita supraviețuirii, ei fiind ținte ale valurilor triburilor migratoare în fața cărora erau neputincioși. Doar mânăstirile întărite și izolate ofereau un refugiu. Pe la sfârșitul anilor 900, lucrurile încep să se schimbe odată cu construcția castelelor și structurarea feudalismului. Lorzii feudali ofereau protecție clienților lor în schimbul serviciilor perpetue. Orașele medievale încep de asemenea să crească. Parisul medieval al anului 1250 vădea semnele acestei renașteri. În acel an, Jehan de Chelles începea faza finală a construirii Catedralei Notre-Dame, a cărei inaugurare a
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de artă, apare la capătul unui lanț de evenimente care începe cu piețele de pește și grâne de pe digurile râului Sena" (Sennett, 1994: 155). Ca și în orașele hanseatice, în Paris economia promitea să elibereze din dependența conținută de contractul feudal de muncă. Referindu-se la orașele Evului Mediu, Max Weber arăta că acea comunitate urbană medievală se bucura de autonomie politică datorită pieței, comerțul oferind orașului putere economică permițându-i să își conducă propriile treburi. Desigur că există și autori
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de relaționare socială și de imaginea elementelor mentale afective și voliționale care intră, respectiv, în fiecare din cele două. Ceea ce, tipologic, au fost aristocrația și democrația pentru Tocqueville, familiile-tip patriarhală și instabilă pentru Le Play, modurile economice de producție feudal și capitalist pentru Marx, gemeinschaft și gesellschaft au fost pentru Tönnies. "În fiecare caz, un singur aspect al ordinii sociale mai cuprinzătoare este extras, i se dă semnificație dinamică și este făcut, ca să zicem așa, causa efficiens a evoluției societății
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
la r(ndul ei un fenomen care a condus la accentuarea tensiunilor sociale (n mediul rural. Nici moșierul ș( nici arendașul nu (re)investeau (n producția agricolă. Toate aceste elemente, coroborate cu prezervarea sub diferite forme, la fel de dăunătoare, a practicilor feudale din perioada anterioară celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, au condus la evenimente teribile, cum ar fi răscoalele din 1888 și 1907. Legea creditului funciar rom(n din aprilie 1873 stabilea acordarea de (mprumuturi reprezent(nd
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
cel mai (nsemnat pas reprezentat de legea din 1866, fie de celelalte din 1872 sau 1882), ea (( obliga de fapt să muncească pe marea proprietate (gestionată de proprietar sau arendaș), ceea ce conducea la conviețuirea unor instituții occidentale cu niște practici feudale, născ(ndu-se astfel neoiobăgia. De jure țăranul părea liber, de facto era (ntr-o stare de neoiobăgie. Apărea astfel un regim neoiobag sau "iobăgisto-capitalist" cum (( mai spunea Gherea. O parte a soluției era transformarea țăranului (n cetățean, prin acordarea dreptului de
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
dezvoltare a creației lui Michelangelo, dar și o nouă viziune sculpturală renascentistă. Tema aleasă, foarte caracteristică mentalității Renașterii, fusese încercată de mai mulți artiști înaintea lui Michelangelo. Înfrângerea lui Goliat simboliza victoria rațiunii asupra forței brute, lumina ce risipește tenebrele feudale. Dar, pe când Donatello și Verrocchio de exemplu, îl prezentau pe David ca pe un băiețandru încă nedezvoltat în momentul de relaxare de după luptă, liniștit, static, fără elanul care să sugereze dezvoltarea ideii, Gigantul lui Michelange‑ lo este încarnarea acțiunii perpetue
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
de subliniat faptul că Italia avut un rol important pentru începuturile Renașterii unde au apărut mai întâi germenii relațiilor capitaliste, dar ea a fost un fenomen european general care s‑a dezvoltat mai curând sau mai târziu în sânul orânduirii feudale cunoscând deosebiri de la o țară la alta în funcție de etapa istorică respectivă și de situația specifică, de tradiție etc. Renașterea a dus la o schimbare a valorilor umane, la un avânt de energie și de încredere în potențialul uman care a
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
tehnici și secrete vânătorești, conțin momente de acțiune, de suspans ori aventură, dar și legende onomastice și se înscriu în genul literaturii educative de aventuri, cu mesaj patriotic (în termenii proprii anilor ’70-’80, prozatorul idilizând, de pildă, organizarea domnească feudală), destinată adolescenților. SCRIERI: Elegii pentru Cetatea Soarelui, București, 1973; Punctul, pref. Horia Lovinescu, București, 1973; Inspectorul de teren, București, 1980; Lumea de la fereastră, București, 1983; Comediograme, București, 1985; Neagoe, căpitan de vânători, București, 1991. Repere bibliografice: Dinu Săraru, Un spectacol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287221_a_288550]
-
dintre rezidual și rațional, dintre spontan și organizat, dintre întâmplător și premeditat, dintre soluția de moment și cea de perspectivă, dintre neștiințific și științific ș.a.m.d." (Stan, 2003, p. 473). În trecut, mai ales în perioada de la formarea statelor feudale românești și până la perioada modernă, asistența socială avea o formă filantropică, mai degrabă de întrajutorare, iar practicarea ei în mare parte era pe lângă Biserică, de aceea am numit perioada aceasta filantropico-creștină. Desigur, după formarea statelor moderne și mai ales după
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
4). Am cercetat cu multă atenție câteva materiale despre asistența socială în România și despre începuturile ei. Marea majoritate a studiilor pe care le-am parcurs au vorbit despre o "asistare empirică" (Stan, 2003, p. 473) începând cu formarea statelor feudale românești, în secolul al XIII-lea, pe meleagurile noastre. Totuși, prin deducție, mai există o problemă importantă de abordat în privința asistenței sociale preștiințifice (pe care am putea să o definim și drept filantropie eclezială). În Dobrogea de astăzi (Scythia Minor
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Date despre începuturile și despre dezvoltarea asistenței sociale pe teritoriul românesc există destule. Potrivit celor ce au analizat acest fenomen în istoria țării noastre, s-au găsit forme de asistență socială clasică (adică cu caracter religios) încă de la formarea statelor feudale românești. Spre sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea, Radu Vodă, care mai recent este considerat întemeietorul Țării Românești (până nu de mult se știa că este Basarab I prin câștigarea luptei de la Posada în anul
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
1215), care în numele sărăciei evanghelice renunțau la proprietăți, chiar și colective și se dedicau învățăturii și predicării. Astfel, papalitatea nu numai că s-a eliberat și a început să elibereze și Biserica o dată cu ea, de o oarecare aservire la ordinea feudală laică, dar ea s-a afirmat drept cap și al ierarhiei laice ca și al celei religioase. De acum încolo ea se silește să manifeste și să înfăptuiască efectiv subordonarea puterii imperiale și regale propriei sale puteri. Se cunosc litigiile
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Biserica? Leon al III-lea îl crease pe Carol cel Mare și într-o largă măsură benedictinii de la Fleury (Saint Benoît sur Loire) și de la Saint Denis îi creaseră pe Capețieni. Biserica exploata într-adevăr ambiguitatea regalității, cap al ierarhiei feudale, dar și al unei alte ierarhii, după o altă ordine, aceea a statului, a puterilor publice, care transcendă ordinea feudală. Biserica favorizează regalitatea împotriva puterii rivale: aceea militară; preotul îl ajută pe rege să-l supună pe războinic. Bineînțeles, pentru
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Benoît sur Loire) și de la Saint Denis îi creaseră pe Capețieni. Biserica exploata într-adevăr ambiguitatea regalității, cap al ierarhiei feudale, dar și al unei alte ierarhii, după o altă ordine, aceea a statului, a puterilor publice, care transcendă ordinea feudală. Biserica favorizează regalitatea împotriva puterii rivale: aceea militară; preotul îl ajută pe rege să-l supună pe războinic. Bineînțeles, pentru a face din rege instrumentul său, pentru a atribui regalității rolul esențial de protector al Bisericii, Biserica reală a ordinului
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
dorinței de expansiune legată de începuturile reconquistei din Spania și de cruciade, marile experiențe intelectuale ale filosofiei scolastice și ale universităților care tocmai apăreau, cizelarea treptată a obiceiurilor (cavaleria, dragostea specifică vieții de curte, civilizația urbană). Între timp sistemul privilegiilor feudale a determinat apariția potentaților locali, care au dat naștere la puternice dinastii dornice să se elibereze de sub tutela împăratului sau a papei. Afirmarea acestor experiențe a deschis calea unei perioade de războaie endemice (războiul franco-englez de o sută de ani
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
cele mai complete experimente de afirmare deplină a principiului conform căruia "regele este împărat în regatul său". Pe drumul monarhiei unitare au pornit și Spania, Portugalia, Polonia, Ungaria și regatele scandinave, în timp ce în Germania și Italia sistemul privilegiilor de tip feudal a rezistat încă mult timp. Emanciparea de sub tutela tradiționalelor puteri universale și crearea unor domenii teritoriale permanente a fost rodul consolidării instituțiilor monarhice structurate în jurul suveranului și a curții sale. Procesul a fost întărit (așa cum am amintit mai sus) de
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
fac referiri la diverse aspecte care interesează geografia, precum în cazul Plugușorului local: Aspectele prezentate se regăsesc parțial și la capitolul de geografie economică, cu precizarea că luleaua (implicit, obiceiul de a fuma tutun) este atestată arheologic din perioada ceramicii feudale de la Recea. Dintre jocurile populare din perioada Anului Nou sunt mai frecvente "Ursul" și "Capra", ele îmbrăcând unele aspecte inedite care asigură specificul local spre exemplu arnăutul împodobit cu zeci de clopoței care bate la poarta casei și întreabă: "Primiți
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]