2,281 matches
-
este excesivă și, mai exact, că co-apariția formelor preterice și a circumstanțialelor deictice (temporale) nu definește ficționalitatea. Alții argumentează totuși nu foarte diferit de Hamburger că, în ficțiune, preteritul constituie un prezent cu distanță estetică și exprimă, înainte de toate, statutul ficțional al universului reprezentat (Ingarden, Sartre, Barthes). ¶Banfield 1982; Barthes 1968 [1972]; Bronzwaer 1970; Chatman 1978; Hamburger 1973; Ingarden 1973 [1978]; Pascal 1962; Ricoeur 1985; Sartre 1965; Weinrich 1964. prezentarea "nudă" a procedeului [laying bare]. Atrăgînd atenția la procedeu, tehnică sau
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
se descrie și, firește, sînt implicați în aceasta. Distincția operată de Weinrich între univers comentat și univers narat este identică cu aceea între DISCURS și ISTORIE (Benveniste) și se înrudește cu distincția făcută de Hamburger între POVESTIRE FACTUALĂ și POVESTIRE FICȚIONALĂ. ¶Ricoeur 1985; Weinrich 1964. Vezi și TIMP. univers narat [erzählte Welt]. După Weinrich, una din cele două categorii distincte și complementare de universuri textuale, cuprinzînd diverse feluri de narațiune verbală și, în limba română, semnalate de apariția unor forme ca
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
nu par a fi direct legați sau/și interesați de ceea ce se descrie. Distincția lui Weinrich între univers narat și univers comentat e analoagă distincției lui Benveniste între ISTORIE și DISCURS și se leagă de distincția lui Hamburger între POVESTIRE FICȚIONALĂ și POVESTIRE FACTUALĂ. ¶Ricoeur 1985; Weinrich 1964. Vezi și TIMP GRAMATICAL. univers narativ [narrative world]. Setul sau colecția de MOTIVE dintr-o narațiune dată sau dintr-o parte a sa, autentificate și căpătînd astfel statutul de fapte. Se poate face
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
The Dual Voice: Free Indirect Speech and Its Functioning in the Nineteenth-Century European Novel. Manchester: Manchester University Press. Pavel, Thomas. 1976. La Syntaxe narrative des tragédies de Corneille. Paris: Klincksieck. . 1980. Narrative Domains. "Poetics Today" 1:105-14. [Pavel. 1992. Lumi ficționale. Trad. Maria Mociorniță. București: Minerva.] . 1985. The Poetics of Plot: The Case of English Renaissance Drama. Minneapolis: University of Minnesota Press. Piaget, Jean. 1970. Structuralism. Trad. Chaninah Maschler. New York: Basic Books. [Piaget. 1973. Structuralismul. Trad. Alexandru Gheorghe. București: Editura Științifică
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
fațetele unei experiențe spirituale pe care scriitorul o propune cititorilor, instituindu-se pe sine ca o conștiință vizionară, ca „dascăl”. Unitatea operei e semnalată și de circulația temelor, motivelor și tipurilor; scriitorul construiește - ca Balzac, deși e antibalzacian - o „lume ficțională” coerentă și consecvent ilustrată, guvernată de câteva obsesii personale, dar cu pretenții - și cu șanse - de a deveni un loc de comuniune. Interesantă e, de aceea, mai mult decât eposul - de altfel deseori evanescent ori programatic destructurat, deși păstrează aparențele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
procedeul de reciclare a stilurilor, oferta de participare multiplă a lectorului la operația de decodificare a textului, cultivarea structurilor de apel pentru a manipula aderența la lectură, regia locurilor goale și a neputinței verbale, cultivarea textului cu dublă competență (non-ficțional/ ficțional) și a arhetipurilor discursive, valorificarea efectelor curiozității și ale duplicității... Ceea ce salvează de la uitare fiecare rînd datorat lui Caragiale este copleșitorul său talent, căci "monstruosul a fost turnat în bronz" după formula călinesciană lansată la semicentenarul morții autorului; același critic
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
evocări, proză, teatru, aforisme Carmen-Ecaterina CIOBÂCĂ Lucian Blaga et ses versions en français : figures de style et traduction Maria OCTAVIAN PAVNOTESCU O viziune a poeziei Alina-Iuliana POPESCU O poetică a deconstrucției. Neomodernismul: Ana Blandiana Adrian-Dinu RACHIERU Romanul politic și pactul ficțional Theodor Codreanu în imaginarul criticii Ediție îngrijită de Lina Codreanu In honorem Elvira Sorohan Coordonatori: Bogdan Crețu, Lăcrămioara Petrescu 7
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
evoluția ideologico-politică a liberalismului - pornind de la o carte a lui John Gray; raporturile dintre ficțiune și istorie, dintre istorie și memorie, dintre etică și estetică, dintre ideologie și adevăr - pornind de la romanul Ravelstein al lui Saul Bellow, construit în jurul portretelor ficționale ale lui Allan Bloom și Mircea Eliade; comunitarismul ca utopie - pornind de la o carte a lui Amitai Etzioni; atracția exercitată de formele iliberale de putere, de tiranii, asupra multor intelectuali - pornind de la o carte a lui Mark Lilla; criza spiritului
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
celălalt: societățile (post)moderne și indivizii (post)moderni stau sub semnul (auto)reflexivității, sunt sau încearcă să fie permisivi, chiar antinormativi. Astfel, „Chick” mai scapă câte o vorbă bună despre „Abe”, cum am văzut mai sus. În acest sens, naratorul ficțional apreciază la cel pe care-l disecă faptul că, deși avea o mișcătoare nevoie de iubire (referințele din carte sunt clare: Antoniu și Cleopatra, Romeo și Julieta, Anna Karenina, Emma Bovary), nu își exhiba în vreun fel preferințele sexuale, se
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
precum și o circulație enormă: să fi fost poetul Beat Tuli Kupfenberg, care o și cânta pe melodia despre show business? Să fi fost Abba Eban? În orice caz, sintagma este acum destul de populară pentru a fi intrat în vocabularul eroilor ficționali, așa cum se întâmplă în romanul lui Philip Roth Operation Shylock. A Confession (Simon and Schuster, 1993). Toate acestea au o strânsă legătură cu discuția despre „dosarul Eliade”, precum și cu fundalul lor: dezbaterile despre memorie și istorie, responsabilitate colectivă și vinovăție
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
amintiriitc "5. Roman sau memorii ? Retorica și etica amintirii" Prevăzătoare, Viking Press a inserat o notă în care se arată că Ravelstein este o operă de ficțiune, că numele, personajele, locurile și situațiile sunt produsul imaginației autorului și sunt folosite ficțional, iar orice asemănare cu realitatea ține în întregime de coincidență. Niciodată o asemenea notă nu a fost mai ipocrită. Mai întâi, am văzut că mai multe persoane și situații reale sunt preluate ca atare în „roman” (ar fi trebuit ca
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
reale sunt preluate ca atare în „roman” (ar fi trebuit ca acest termen să apară mereu între ghilimele). Apoi, ne amintim că figura centrală a cărții, „Abe Ravelstein”, precum și numeroși eroi secundari se pot ușor identifica sub transparenta lor mască ficțională. În fine, „Chick” e rugat de agonizantul „Abe” să-i scrie biografia, iar cel dintâi afirmă către sfârșitul cărții că rămăsese în viață tocmai pentru a se achita de sarcină - confesiune puțin credibilă din partea unui supraviețuitor de vocație, care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
multiplă mise en abîme: „Chick” scrie despre Macaulay care scrie despre Boswell care scrie despre Johnson care scrie despre etc. Ce va fi scris „Chick” despre Keynes, de care se ocupase la sugestia lui „Chick”? Din câte știu despre opera ficțională a lui „Chick” și despre latura (auto)biografică a operei lui Bellow, îi dau cu totul dreptate biografului lui Saul Bellow, James Atlas, care conchide în monumentala sa lucrare recentă că marele romancier american nu e capabil de empatie cu
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pe terenul unei opoziții tomiste între rațiune și credință) la Zbigniew Herbert (inițial cu totul de partea lui Julien Benda, apoi tot mai apropiat de disidența anticomunistă). Acțiunile și motivațiile protagoniștilor lui Mißosz, dintre care - au remarcat cunoscătorii - lipsește echivalentul ficțional al autorului însuși, pot fi mai ușor înțelese din punct de vedere uman, deși „opțiunea” pentru o formă sau alta a pactului cu regimul stalinist, chiar constrânsă, relativ pasivă și lașă, nu doar oportunistă și cinic zeloasă, rămâne reprobabilă. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
al impactului său public. Deocamdată, urmărind conversațiile din mediile academic-publicistice nord-americane, am observat unele încercări inedite de apropriere genealogică, de „recuperare”, inclusiv de către unii autori de stânga 4! Am discutat cu prilejul menționat în nota 1 cel mai cuprinzător portret ficțional al lui Allan Bloom de până acum: „Abe Ravelstein”, o fictivizare foarte discutabilă a profesorului datorată prietenului său Saul Bellow 5. Bellow, apropiat sufletește și afin cultural-ideologic cu Bloom aproape toată viața, a ales să-l încondeieze, mai curând decât
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
aproape toată viața, a ales să-l încondeieze, mai curând decât să-l zugrăvească, într-un ultim roman scris la senectute, din care nu lipsesc accentele unei răutăți senile fără mari valențe estetice. Am descoperit între timp și un portret ficțional „la puterea a doua” al lui Bloom, în micul roman La fiesta de las turcas, semnat de José Antonio Aguilar Rivera (Editorial Aldus, Mexico City, 2001). Autorul, mexican născut în 1968, a ajuns în septembrie 1992 la University of Chicago
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
aceasta fiind un atribut, rezervat de el, doar zidirilor divine: Plăcerea pe care o derivam din manifestarea ingenuității umane este în rațio de aproprierea de această formă de reciprocitate dintre cauza și efect. În construcția intrigii, de exemplu, în literatura ficționala, ar trebui să țintim să aranjam astfel incidentele încât să nu fim în stare să determinăm, în cazul nici unuia dintre ele, daca depinde de altul, sau dacă îl susține. În acest sens, desigur, perfecțiunea intrigii este, practic, imposibil de realizat
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
-lea. Eșecul acestor demersuri petiționare ale românilor transilvăneni se soldează cu reluarea luptei de emancipare națională prin acțiunile cărturărești ale membrilor Școlii Ardelene, ale căror eforturi duc la consolidarea identitară a conștiinței naționale, care își găsește acum redutabile contraforturi ideologice (ficționale sau reale, nu importă) puse la dispoziție de cercetările istorico-filologice. Prin acțiunile livrești ale Școlii, conștiința națională a românilor transilvăneni nu numai că își atinge maturitatea, dar va fi preluată în celelalte țări române, în care, primind alte prelucrări ideologice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în lucrarea de față constituie o erezie, dacă nu chiar o blasfemie la adresa dogmaticii oficiale oblăduite de stat. În loc să sacralizeze trecutul națiunii (așa cum prescrie norma istoriografiei tradiționale), discursul dezvoltat în manual îl prezintă ca o poveste mitoistorică asamblată din elemente ficționale în combinație cu elemente reale. Etnogeneza poporului român - punctul sensibil al istoriografiei clasice, care a demonstrat într-o manieră "irefutabilă" teza continuității daco-romanilor la nord de Dunăre - este tratată ca un "mit etnogenetic" (p. 8). Abandonarea certitudinilor absolute creatoare de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și refacerea clădirilor regale, a pădurilor sau colector de taxe. Ambii scriitori au abordat cu precădere tema iubirii, dar au eșuat în viața personală în a trăi sau a se împlini în acest sentiment, așa după cum se confesează, pe tărâm ficțional de data aceasta, prin naratorii lor în introducerile operelor, mărturisindu-și de fiecare dată eșecul în dragoste. Interesant este că, spre sfârșitul vieții, Boccaccio își contestă capodopera, Decameronul, considerând-o lipsită de importanța pe care le-o acorda studiilor și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în spirit.”20 Cu toate acestea pierde, asemenea modelelor care au inspirat-o, în planul veridicității, nu este credibilă, chiar naratorii care înfățișează astfel de personaje feminine reliefează acest lucru, ironizându-le uneori subtil, afirmând că ele rămân, în planul ficțional, doar niște alegorii. Pe de altă parte, de multe ori calitățile sunt dublate și de unele slăbiciuni, ceea ce determină o decădere și o devalorizare a imaginii lor pilduitoare, destinate unui scop moralizator, pe care operele în care apar uneori și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
scrise Decameronul și Povestirile din Canterbury. Modelul pozitiv (angelicul) se demitizează, pentru ca cel negativ (demonicul) să se pozitiveze, să preia din aprecierile destinate inițial primei tipologii umane, și astfel cele două categorii de personaje se completează, oferind tabloul unei lumi ficționale diverse. În toată literatura Evului Mediu cunoaștem o atitudine ambivalentă față de femeie, un fel de polarizare a locului pe care trebuia să îl ocupe: fie în adâncurile cele mai tenebroase, fie pe un soclu, de pe care să fie adulată. „Dacă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
E. H. Wilkins, History of Italian Literature, 2nd edition, Cambridge, Harvard University Press, 1974, pp. 108-109. 47 „epopeea comercianților” Vittore Branca, op. cit., p. 134. 29 îndreptat, cu precădere, spre personaje simple, necunoscute, cărora le-a dat viață în universul său ficțional. Spațiul Bisericii nu este chiar atât de bogat în eroi, cum ne-am aștepta, apar doar douăzeci astfel de personaje ce țin de lumea eclesială, dar rolul lor este de fiecare dată memorabil, așa încât au un impact decisiv în atmosfera
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
impietatea care se aduce femeilor fiind minimalizată, mistificată.85 Geoffrey Chaucer stabilește, în cadrul Povestirilor din Canterbury, un raport de echivalență între vocea proprie a personajelor și autoritatea pe care acestea o dețin, așa cum se confirmă din portretizarea mai multor figuri ficționale. Singura femeie cu adevărat tăcută din această colecție de povestiri este soția lui Phoebus, în Povestirea economului, care va fi ucisă. Chaucer insistă în prezentarea acestei legături dintre putere, libertate, apartenența la un anumit gen și felul cum aceste elemente
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ca portretele personajelor feminine să nu fie la fel de bine schițate și reprezentate de un observator atât de fin și un pictor atât de fidel cum a fost Boccaccio.”107 Asemenea lui Molière, Boccaccio și Chaucer au descris, în operele lor ficționale, viața epocii medievale italiene sau engleze cu care erau atât de bine familiarizați. și poate că multe din subiectele nuvelelor sau povestirilor erau inspirate din incidente sau situații reale. „Autorul Decameronului ne-a lăsat acea frescă socială cizelată, deși coruptă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]