8,147 matches
-
ca să ajungă În iad fără bărbăție, cum se practică În alte țări? Pe de altă parte, după cum descriu atât iadul chinezesc, cât și cel creștin, ar fi poate mai corect să-l bage Într-un cazan cu ulei unde să fiarbă pentru eternitate, fiecare moment fiind la fel de insuportabil ca și cel În care și-a Înmuiat primul deget, astfel Încât tortura să fie nesfârșită, fără speranța de a se mântui vreodată? Ținând cont de starea mea actuală, am cântărit care dintre diferitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
considerată un lux. Nu mă Înțelegeți greșit. Nu mă obsedează curățenia, nu ca pe japonezi, care se lasă la Înmuiat Într-o cadă adâncă plină cu apă aproape clocotită. N-am considerat-o niciodată o alternativă, să fii curat și fiert În același timp, cu pielea năpârlindu-ți În suc propriu, iar restul trupului decolorându-se. Păi, până și toaletele lor sunt dotate cu un jet de apă caldă care-ți spală fundul pentru ca apoi să ți-l usuce cu aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fumau țigări de foi. Erau de fapt gemeni, iar conform credinței tribului erau divinități. Îi Împinseră cu Îndrăzneală pe ceilalți, Îl apucară pe Rupert de mâini și-l duseră la bunica lor care avea grijă de o oală În care fierbea ceva, pe vatra din piatră. Bătrâna Îi certă pe copii când Îi văzu apropiindu-se. —Nu-l mai trageți așa. Țineți-l de mâini cu respect. Când Rupert ajunse lângă ea, femeia Își feri timidă privirea și-i oferi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mă antrenez un pic acum de dimineață. Și Începu să pedaleze cu zel, cum fac bărbații când debordează de testosteron. În mijlocul luminișului și În partea din față a taberei ardea focul În vatra de piatră, iar o oală cu fiertură fierbea molcom pe niște pirostrii făcute dintr-o portieră stricată de mașină. În apropiere, pe un platou se găseau o grămadă mare de orez fiert și una mai mică de ierburi din pădure. Micul dejun. Esmé și Rupert supravegheau scena cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
televiziune. Pată Neagră era sigur că soldații SLORC Îl ajutau pe bărbat În căutări. Nimeni altcineva nu ar avea voie. O bătrână Începu să se jelească: Am putea foarte bine să sărim de pe-acum În ceaun și să ne fierbem până iese o ciorbă de oase moarte. Limbă fu de acord. —Ei sunt momeală pentru tigru. Și noi vom fi cei mâncați. Gata cu vorbăria despre ciorbe și tigri, spuse Pată Neagră. Ne trebuie un plan să fugim În altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
al doilea dezastru. Sincer să fiu, în lumea nostră, a medicilor, nu prea primim rugăminți de la alte spitale și nici noi nu prea trimitem informații altor spitale. Fiecare își vede de treaba lui, fără să se amestece unde nu-i fierbe oala. Dar, în cazul acestui atac, am simțit că aveam o datorie. Altfel spus, printre cele șapte persoane decedate în incidentul Matsumoto, era și o tânără de la Facultatea de Medicină a Universității Shinshū. O studentă extraordinar de bună, care în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
stătea capul numai la muncă. Oricât de mult m-aș fi gândit la el, asta nu l-ar fi adus înapoi. Chiar dacă îți impui să reflectezi la altceva, nu poți uita. De fiecare dată când îmi aduc aminte, parcă îmi fierbe ceva în stomac. Nu beau mult, însă îmi place sake. La fel și băiatului celui mare. Când se întorcea Eiji acasă, trăgeam o băută în trei. Sake era cel mai bun în acele momente. Beam și nu mai terminam discuțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe foc, ca să coacă pîine și tot din ei face și un dumnezeu căruia i se închină, își face din ei un idol, și îngenunche înaintea lui! 16. O parte din lemnul acesta o arde în foc, cu o parte fierbe carne, pregătește o friptură, și se satură, se și încălzește, și zice: "Ha! ha!" m-am încălzit, simt focul!" 17. Cu ce mai rămîne însă, face un dumnezeu, idolul lui. Îngenunche înaintea lui, i se închină, îl cheamă, și strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
o monedă, o cheie... și o poftiră pe ea să aleagă. Femeia cochetă, întârziind cu mâna în chipiu până să scoată un gaj. În timp ce cu degetele pipăia obiectele, alegea și cu privirea-i unsuroasă, plimbând-o pe fețele bărbaților, care fierbeau și gâfâiau ca samovarele. Ochii i se opriră pe cel mai tânăr și timid dintre ei și, după ce-l fixă câteva clipe, scoase din chipiu mâna cu pumnul strâns în jurul gajului. Deschide palma, femeie! Nu ne mai fierbe! Ce-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
bărbaților, care fierbeau și gâfâiau ca samovarele. Ochii i se opriră pe cel mai tânăr și timid dintre ei și, după ce-l fixă câteva clipe, scoase din chipiu mâna cu pumnul strâns în jurul gajului. Deschide palma, femeie! Nu ne mai fierbe! Ce-i în mână nu-i minciună, spuse femeia râzând cu toată gura, desfăcându-și încet degetele, ca petalele unei flori rare, dând la iveală o cruciuliță cu lanț de argint. Amuțiră cu toții, așteptând răcnetul de bucurie al norocosului. Dar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
hoinărind prin munți, departe de urbea care-l nesocotea, înnoptase la stâna unui cioban. Ședeau amândoi pe scaune cu trei picioare, din acelea folosite la mulsul oilor, în jurul unei vetre de jeratic și al unei ulcele de pământ, în care fierbeau urzici amestecate cu zer. Ciobanul îi povestea despre puterea și nemurirea șarpelui, care-și leapădă pielea bătrână ca pe o haină veche, despre obiceiul numit "fiertul mărgelei". într-o anume zi, primăvara, s-ar strânge sumedenie de șerpi mai mici
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vorbe din noaptea aceea lungă și ele căzură ca niște bile de sticlă pe mozaicul unei catedrale. Rămăseseră astfel împietriți tot restul nopții. Doi morți priveghind o mireasă. Dimineața mâncară tăcuți castane coapte și, din boluri albe de faianță, orez fiert în lapte, cu miere și scorțișoară. Apoi încărcară mecanismele mișcătoare într-un cărucior, la care se înhămă Bătrânul. Pe Vanghele îl lăsă, urmărindu-l cu privirea, sub smochinul uscat din fața hanului. Capitolul III DUPĂ ALTE CÂTEVA VIZITE ȘI ACHIZIționări de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
răbdare și meșteșug despre rostul fiecărui leac. Părinte Pimen coborî vraciul vorba ține bucata asta de hârtie însemnată cu slove, pune-o la un sfârșit de lumină în fața oglinzii, spală locul unde s-au oglindit slovele și strânge apa scursă. Fierbe în cea apă vârfurile astea de cânepă, bea fiertura de cu seară și ai să ai un somn dulce ca de prunc. Taraba vraciului îmbălsămase aerul cu miros de luncă năpădită de buruieni după ploaie și vorbele lui cântate te
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
aruncă în foc o mână de cânepă uscată care îmbălsămă aerul și se așeză alături de Bătrân pe o buturugă. Mâncară încet, în tăcere, mestecând îndelung fiecare bob de linte. Apoi Pimen culese din spatele chilioarei izmă sălbatică și o puse să fiarbă într-un urcior de pământ. Acoperi vasul și înteți focul. Când în apă apărură bășici ca ochii de pește, prinse a bolborosi ceva ca o incantație pe care Bătrânul o desluși cu greu. Era un vechi descântec și sihastrul îl
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu un călcâi galben-strălucitor din aurul cel mai curtat. Aici și-a vârât Necuratul coada! grăi moașa și trimise după baba Sempronia, mare meșteroaie, care stătea afară din târg, sus pe dealuri, și despre care se spunea că mănâncă șarpe fiert în șapte ape, de poate desluși limba dihăniilor și poate citi ursita omului ca într-o carte. Le era cam frică de ea și n-o chemau decât arareori, să gonească din târg ciuma sau să țină grindina departe. Se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o osândă, nezorită, cu voce înceată și hodorogită, astfel că nimeni nu înțelesese ce a bolborosit Sempronia, iar câteva babe au crezut doar că a trecut un rădvan fără arcuri pe drumul pietruit din fața casei. L-au hrănit cu salep fiert în lapte, astfel că la paisprezece ani era un zdrahon de bărbat care spărgea piatra la carieră. La nouăsprezece ani, Zlota reinstaură în târg un vechi obicei justițiar păgân, pe care locuitorii foarte bătrâni și-l aminteau din povestirile moșilor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cel ce-i plin de sine; De vrei să juri, nu fi pripit, Și ține-ți jurământul Chiar dacă răul, proțăpit, Îți taie greu avântul; Nu te grăbi să ai averi Când conștiința-i goală Și mari erori, strânse poveri, Îți fierb adânc în oală; Gândește-o noapte de-are rost Ce-ți vine într-o clipă, Să nu regreți apoi ce-a fost, C-ai săvârșit-o-n pripă; Înțelepciunea, cu-al ei dar S-o ai mereu în cale, Și
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Dihomia roade mereu Mai mult decât oriunde; Al norocirii curcubeu De noi veșnic s-ascunde. * De când lumea, timpul toacă Printre dușmani ori amici, Dar puteri mari se împacă Prin jertfirea celor mici. * „Nu-ți mai vârî nasul, Un’ nu-ți fierbe oala”, Dar oala mea-i ca vasul Gol, precum e coala. * În sânge de la Miel divin Vreau astăzi să-mi spăl viața, Curat la suflet să devin Acum, când scurtă-i ața. 18 iunie 2004 Pot să stau într-un
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Fac în curea. Nu-ncinge burta; Alții triști o fac în minus, Fiindcă li-i redusă turta. Nu căuta străină cale Cu o minte de cocoș C-o s-ajungi la nevricale, Căutând resturi în coș. În noi, mustul nu mai fierbe. Toate au încremenit, Pe ce-a fost - ciulini în jerbe, Pe ce e - spin troienit. * Ca atei și buni de gură Terfeleau pretinși vrăjmași; Azi, pe Biblie se jură, Și se jură pătimaș. * Se clatină cât ai spune doar pește
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
firii, Simțul de creștin ’n-orbire! Dumnezeu e al iubirii. Asta știu și asta cred; Nu schimba legea zidirii, Imitând un patruped! „Ce-i în mână nu-i minciună”. Azi, când mâna este goală Și cuvântul e arvună, Doar minciuna fierbe-n oală. 7 martie 2005 Nu vremurile schimbat-au omul, Ci omul singur s-a schimbat Când a aflat că-n roade pomul Doar o „elită” a-mbuibat. Cât dezmăț în țara tristă, Ce sfidare peste tot, Că o fire pesimistă
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
lui - mirajul acelui cuceriri reprezenta pentru Balamber un stimul nicidecum fără însemnătate pentru a continua să se extindă în toată regiunea. însă primul dintre motive îi dădea cea mai mare îngrijorare. Strângând din pumni și scuturând din cap în întuneric, fierbea, gândindu-se la impertinența tipic barbară a acelui om, care nu ezita să dorească pentru sine o copilă căreia îi ucisese tatăl și fratele, dar mai ales nu reușea să accepte, nici măcar ca presupunere, că vreodată, cine știe când, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o tăcere sumbră, Sebastianus mâncă ceva în fugă, așezat înaintea focului, ascultând cu dezgust comentariile satisfăcute ale soldaților ce discutau despre supliciul la care-l supuseseră pe tâlharul hun. îi părăsi repede pentru a se retrage în cortul său. Simțea fierbând în el un profund resentiment față de Frediana, a cărei cruzime de gheață pur și simplu îl tulburase peste măsură. La câteva ore după întâmplare, își dădea seama că reacția sa indignată nu pornise dintr-un real sentiment de milă față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
așadar să se mândrească pentru că își îndeplinise într-un mod cu totul deosebit misiunea ce îi fusese încredințată. De altfel, mesagerul îi spusese că Onegesius era foarte mulțumit de ceea ce reușise să facă el cu mingan-ul său. Balamber, în schimb, fierbea de mânie și de dezamăgire. Scârțâitul carelor pe vechiul drum, strigătele războinicilor, galopul înainte și înapoi al curierilor de-a lungul coloanei nu aveau darul să-l smulgă din gândurile sale sumbre. Nu doar era constrâns să renunțe la a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se lepădaseră de zeii părinților lor pentru a adera la noul cult, iar acum se băteau în piept prin biserici și întrețineau, prin donații impuse, stoluri de cerșetori, trântori și pierde-vară, protejând astfel și mărturisind puterea locală. Hippolita simțea că fierbe la gândul că tocmai femeilor le era, în principal, atribuită vina de a fi purtat și a fi transmis acea infecție în familiile lor; nu mai știa câte femei de aceeași vârstă cu ea, prietene de-ale ei din copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în ceea ce mă privește, am hotărât demult că primul care o să mă aibă o să fie și ultimul! Hippolita mârâi iritată: — E limpede că avem instincte diferite. De câte ori nu am vorbit, Flavia? Știi că posesivitatea ta mă sufocă. Prietena sa, care fierbea în sufletul ei, ar fi avut multe de zis, dar se abținu să-și deschidă larg vasul cu acuze. își înghiți resentimentele și se mulțumi să scoată un suspin lung, cu voce scăzută. în schimb, două lacrimi ce i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]