54,757 matches
-
ar zice că, de data aceasta, printr-o mișcare inversă, lumea se "camuflează", se adaptează eului pe care l-a ultragiat, de teama unei punițiuni, a unei revanșe transcendente. Ajunge, ea, a se comportă aidoma unui cameleon. Se ascunde an ființă, uneori cu drăgăstoase, atât de ănselătoare aparente: "Hei, dacă viața mea ar fi putut rămâne/ doar acea grămăjoara de ace/ pe care sălbaticul septembrie/ mi-o așeza mai tarziu an pupile cu dragoste" (ibidem). Hăituita de "vârtejul" care a ănceput
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
treizeci de ani/ aveam an spate o zestre frumușica de morti/ și ăntre patru pereți mă ămpiedicam zilnic/ de un geamantan cu prieteni plecați/ - un fel de moarte si-aceasta/ pentru cei care rămâneam an viața aici" (Tinerețe fără de artă). Ființă se dezvoltă nu numai prin intermediul propriilor resurse, ci și prin adaosul din afara al unor trăsături reprobabile, al unor "grefe" demoniace: "Cu fiecare zi devii o ființă tot mai complexă./ Descoperi bunăoară cum ți se grefează/ noul organ numit minciună progresivă
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
de moarte si-aceasta/ pentru cei care rămâneam an viața aici" (Tinerețe fără de artă). Ființă se dezvoltă nu numai prin intermediul propriilor resurse, ci și prin adaosul din afara al unor trăsături reprobabile, al unor "grefe" demoniace: "Cu fiecare zi devii o ființă tot mai complexă./ Descoperi bunăoară cum ți se grefează/ noul organ numit minciună progresivă,/ cum este de căutat an trecutul tău/ locul dubios an care el se va dezvolta,/ locul an care va fi silit să ănflorească!/ Și astfel,/ cu
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
fi asimilată. Prin urmare, atât an primul cât și an al doilea caz, al aparentei substituții și al aparentei resorbții, transpare neputința armonizării eului cu cadrul universal an care a fost plantat. Lumea rămâne un deziderat neămplinit, o rană a ființei, care, cu toate strădaniile sale, nu poate atinge decât ipostază unui plâns al nepotrivirii ontice. Fie că e proiectat dinăuntru an afară, fie că e proiectat din afara ănăuntru, realul se revelă drept o "minciună", deci o pecetluire an veac a
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
la capătul drumului/ sau corul oaselor risipite și azvârlite/ câinilor prin gunoaie.// Mărșăluiam, mărșăluiam/ fiecare cu ăngerul mortului sau/ plăngăndu-i pe umăr.// Patria se pustiise de noi.// Lumină nu lumină.// Timpul ăntepenise la gură cuvântului" (Recviem). Întretăierile dintre obiect și ființă accentuează și ele decompoziția unui fenomenal care nu mai oferă nici macar certitudinea propriei sale identități: Cu botul pe labe, ca niciodată an viața./ Dai târcoale flacoanelor cu iluzii./ Rostirea cu care rosteai mai de mult/ cuvântul curaj și cuvântul moarte
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
căderea faldurilor din punct după frază./ Părea atât de tânăra atunci,/ atât de copilă,/ ăncăt foșnetul ei mătăsos ne ămbrăca/ pe toți tineri și noi// și voluptuos ănvătam astfel/ să pășim cu dreptul an moarte" (Gâlceava). Desuetudinea obiectelor sugerează ămbătrănirea ființei, "ănvătul" ei cu extincția. an perspectiva acelui grotesc care fărâma realitatea, scornind fete ale neverosimilului strigător, numit de către francezi humour noir, ăntălnim expresive concrețiuni metaforice. Divorțul de lume al poetei e ratificat de monstruozitățile prin care ea ași asumă lumea
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
la timp ăncepe marea aventură a poeticii lui singulare, volumul fiind o culme a căutărilor primei sale etape de creație și, totodată, o ruptură profundă cu universul inaugural și senin al primelor volume. Este cartea unei sfâșietoare revelații a singurătății ființei an lume, a căderii an durată și a absurdului existențial, ea fiind totodată locul relevării inexorabilei dorințe de supraviețuire prin cuvânt a eului stănescian aruncat an haosul timpului. Cu totul altceva așteptau "patriarhii" proletcultului victorios de la tânărul poet intrat atât
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
dificultatea reală de a percepe și ăntelege an concretul ei poezia stănesciană an raportarea să permanentă la un sistem abstract de referință: asediul temporalității. Dar nu numai timpul ontologic că durata interioară, supusă pierderii și aducerii-aminte ori timpul biologic, al ființei fizice, care-l face pe "Omul cu M mare" să fie mereu de aflat an "moartea cu m mic" (Tragere la sorți) are de ănfruntat autorul Elegiilor, ci și asediul tot mai dureros și brutal al iernii timpului istoric. Sentimentul
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
cărui găinar căzut în plasă, ori contribuind - cum s-a întâmplat recent la Timișoara - la avortul în arestul poliției a vreunei amarate bănuita de "acte criminale", salariații de lux ai țării, "dinamoviștii", devin, pe zi ce trece, o primejdie pentru ființă națională. Printr-un uluitor paradox, ei fac rău și atunci când acționează, și atunci când - adica majoritatea timpului - se comportă de parc-ar fi într-un concediu pe termen nelimitat. Străzile României au devenit adevărate laboratoare ale crimei și corupției. Tâlhăriile în
Disperarea "Playboy" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17494_a_18819]
-
crede, a iubi, a spera. A face este aproape o corvoadă pentru toți cei care au părăsit patria esențelor din dorința de-a câștiga focurile de artificii ale unei epoci iluzorii și derizorii. Fiindcă suntem invadați de "ultimii oameni", de ființele infantilizate pentru care viața se împarte fatal în două emisfere: muncă și distracție, nu avem altă posibilitate decât de-a adopta o atitudine desuetă.Atitudinea îndârjita, cum am arătat, e la rândul ei perisabila. Să fii doar pentru o zi
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
de scurtă atunci care e câștigul? De ce să atribuim efemerului atribute ce nu-i aparțin? Ce e efemer poate fi frumos și valoros, dar are frumusețea și valoarea mai multor cupe de șampanie. Dacă a doua zi te trezesti aceeași ființă greoaie, obtuza, sleita, fără bucuria luminii care s-a ridicat pe cer, atunci așa-zisa împlinire a literaturii de o zi e cea mai sinistra cacealma. Am mai avut prilejul să spun că literatura nu trebuie să se adreseze doar
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
sleita, fără bucuria luminii care s-a ridicat pe cer, atunci așa-zisa împlinire a literaturii de o zi e cea mai sinistra cacealma. Am mai avut prilejul să spun că literatura nu trebuie să se adreseze doar mentalului, ci ființei integrale. Aceasta este principala calitate a operelor aparținând patrimoniului clasic al omenirii, despre care acum se spune că nu se mai citesc. Eu nu știu dacă se citesc sau nu, dar aceasta este problema strict individuală a fiecăruia. Faptul că
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
opere, ci pe mine însumi mă exclude de la șansă de-a nu mai fi doar o createi a propriului mental. Impactul spiritual al unor asemenea cărți este uriaș. Chiar dacă mi se pare că nu ar exista, el acționează inefabil asupra ființei mele și mă transforma, cum ar veni spus, pe nesimțite. De aici provin, însă, riscul și răspunderea. Când citești dintr-un sentiment al revoltei față de ordinea nedreaptă a lumii riști, dar nu prea știi unde duce riscul. Dar când citești
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
cartea pe care o comentez, corespondență lui Brauner cu Lena Constante, tulburătoare în totul. Firește, nu lipsesc declarațiile de dragoste: "Înțelege că de multă, nespus de multă vreme te port în suflet nu ca pe un prieten numai, ci că ființă care face parte integrantă din mine. Am trăit numai în speranța că te voi revedea, am rezistat numai pentru că vroiam să te mai văd cel putin o dată, am petrecut cu tine zilele, nopțile, săptămînile, lunile, anii lungi și mult prea
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
dar scrierea cărții a mai avut și o alta motivație, poate mai profundă: iubirea pentru mama "sensibilă" și "bună" care, cu o discreție rară, a vegheat nu atît copilăria fetei, ci și formarea intelectuală și morală a acesteia. Recunoștința față de ființă excepțională ce și-a pus amprenta asupra existenței atît a copilului, cît și a adultului de mai tîrziu s-a manifestat pînă la Un copil în vechiul București în dedicațiile conținute de volumele de psiholingvistica ale cercetătoarei, însă ea, aceasta
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
anume, de reprezentare a culturii naționale în cadrul producțiilor publice. Mai ales atunci când este vorba de instituții de spectacole plătite, subvenționate, din banul public; eventual de la bugetul central. Atunci, în primii ani de dupa 1990, drept semn al reacției firești, a luat ființă Festivalul "Zilele Muzicii Noi", festival inițiat și organizat de Uniunea Compozitorilor, cu sprijinul Ministerului Culturii. Cu mari dificultăți, an după an, festivalul continua până în zilele noastre. Se realizează o fericită proiecție a creației românești în perspectiva peisajului componistic internațional, o
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
de cuvinte/ călcîndu-te am trăit bucurii nerușinate/ bucurii de om singur" (Dacă toate gîndurile duc într-o carte). Poetul are sentimentul unei damnări moderne, în compoziția căreia intra istoria (nervozitate temporală), spaimă mulțimii (nevroza a solitudinii), dedublarea eului (inconformism al ființei în raport cu sine). "Pesimismul" e conotat metropolitan, spre a i se asigura alibiul unei "actualități" pe cît de defectuoase moralmente, pe atît de trebuitoare nădejdii de supraviețuire estetică: "Trec pe străzi cu o sabie deasupra capului./ În spatele meu istoria și aceasta
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
încă te știu mîinile plînsul fără motiv/ vai mie rătăcitor prin oglinzi/ firimiturile cîntecului au amuțit/ și-i atîta liniște/ de parcă-as fi murit în mai multe trupuri/ deodată" (Palimpsest). Aprehensiunea bardului este de-a nu-și însuși viitorul altei ființe: "acum tot mai spăsit înaintez/ de teamă să nu trăiesc altcuiva viitorul" (ibidem). Un chip de-a scăpa de povară "emoțiilor" pe care le ascunde "cu rușine" îl reprezintă anamorfoza "inimii", preschimbarea ei în proteicele iluzii: În atîtea lucruri te
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
apasă./ Soarele negru al cernelii/ m-apasă". (Preludii pentru trompeta și patru pereți). În cele din urmă, substanțele afective ale trăirii, desi părelnic învinse în impactul cu Cartea, se repliază în nucleele lor, drept autentice purtătoare ale divinului mister al ființei: "Obosite sentimentele se retrag din cărți/ tu că o inimă însingurata rasai/ călcînd în picioare propria umbră/ precum Dumnezeu orizontul" (Naștere vinovată sau scurtă introducere la lecția despre om). Luptînd cu poezia precum Iacob cu Îngerul, Daniel Corbu rămîne stăpîn
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
sentimentele se retrag din cărți/ tu că o inimă însingurata rasai/ călcînd în picioare propria umbră/ precum Dumnezeu orizontul" (Naștere vinovată sau scurtă introducere la lecția despre om). Luptînd cu poezia precum Iacob cu Îngerul, Daniel Corbu rămîne stăpîn pe ființă să, care-l ajuta "să privească lumea prin mai multe răni deodată", textuale că și existențiale. Daniel Corbu, Duminică fără sfîrșit, Ed. Axa, Botoșani, 1998, 156 pag., preț nemenționat.
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
binefacerile artei (în viziunea lui Stalin, poporului îi este suficientă propagandă), ci din cauza ca un eșalon semnificativ al intelectualității a artiștii și amatorii de artă - ar scăpa astfel de sub control". Emotionalitatea, adresîndu-se fondului primitiv-sentimental, pulsațiilor instinctuale, iar nu etajului rațional al ființei, favorizează mesajele tulburi, dubioase ori chiar antiumaniste, împingînd masele în direcția dorită de cîrmuitori. Nicicînd lozincile, prin care statul totalitar încerca a lua în stăpînire conștiințele cetățenilor săi, n-au avut nevoie de o argumentare, care le-ar stîrni circumspecția
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
un alt țel. Exilul e spațiul cel mai cedat uitării. Cum spuneam mai sus, el reprezintă și un fenomen pînă acum unic din istoria noastră. N-am scris o istorie a lui, dar mi s-a părut nedrept că atîtea ființe să-și fi consumat aici eșecurile și ratarea fără ca să lase vreo dîra pentru viitor. Noi, ultimii lor contemporani, îi mai știm încă. Sîntem datori să le trimitem fie doar umbră ca să se poată înscrie în marele catalog al "oamenilor
Interviu cu Monica Lovinescu by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/17573_a_18898]
-
cu funcții înalte e că investiția în cultură, alături de cea în educație, e singura care aduce profituri pe termen lung. Pentru pitecantropii de la conducere e infinit mai comod să se întroneze peste o nație de inculți decât peste una de ființe inteligente și cultivate. Pentru că acestea prea le văd incompetență, prostia și lichelismul. Născuți și crescuți între țoape, ei reproduc instinctiv modelul mahalalei la nivel de macrostructura socială. E greu, în aceste condiții, să nu vezi în recentul dictat financiar reflexele
Muza burtilor ambulante by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17565_a_18890]
-
întoarce oricând. Paul: Păi asta e... Cum să fac să vreau cu adevărat? Arne: Iartă-mă, Paul, dar de fapt ce cauți tu aici? Paul: Aici, adică în barul tău? Arne: Nu. Aici, în nord. Tu pari, mai degrabă, o ființă însetată de soare. Trebuia să alegi Grecia, Italia, Spania... Paul: Am fost și pe-acolo... Nils: Și nu ți-au plăcut? Paul: Ba da. Arne: Atunci de ce n-ai rămas? Paul: Din cauza unui vis... Arne: Vis-vis, sau... (Gest vag, ce
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
într-un fel de singurătate (indiferență). Viața lui Sergiu Filip este alcătuită din șocuri continue și șocul este acela care nu lasă loc realului, adică interesului pentru real. Mascîndu-se în claun, S.F. își maschează poezia. Poezia lui stă ascunsă în ființă că un nucleu misterios și nucleul astfel încifrat este de două ori ascuns (acoperit). De aici oboseală atît de caracteristică a poemelor și, uneori, cruzimea și violență imaginilor care rup membrana nucleului și izbucnesc, fierbinți, în afară. Dorința de a
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]