5,981 matches
-
, Mircea (12.IV.1929, Botoșani), istoric literar și editor. Este fiul Marthei-Hélène (n. Labin) și al lui Constantin Handoca, farmaciști. După ce urmează Liceul Național din Iași (1939-1944) și Liceul „Al. Ghica” din Alexandria (1944-1947), face studii la Facultatea de Filologie a Universității din București (1947-1951), devenind profesor la Bucșani, județul Dâmbovița (1951-1955), Târgoviște (1955-1959), Pâclișa, județul Hunedoara (1959-1960) și la Liceul „D. Bolintineanu” din București (1960-1990). Debutează cu un articol în „Studii și cercetări de istorie literară și folclor” (1962
HANDOCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287408_a_288737]
-
1950 și 1954. Este, timp de un an, cursant al Școlii de Literatură „Mihai Eminescu” din București, de unde este exmatriculat fiindcă a făcut vizite lui Tudor Arghezi și la fostul sediu al cenaclului Sburătorul. Își continuă studiile la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj. Îndeplinește, după absolvirea facultății în 1958, funcția de secretar al Societății de Științe Istorice și Filologice din Oradea, apoi, între 1959 și 1965, profesează în învățământul preuniversitar, la școli de diferite grade din același oraș. Între
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
, Franz (27.IX.1944, Sibiu), traducător. Fiu al unui învățător, H. a frecventat liceul german din orașul natal și a urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția germană-română. După terminarea studiilor a fost redactor la Editura Dacia din același oraș. În 1992 se stabilește în Germania, unde trăiește ca scriitor liber profesionist. Numeroasele sale cărți de versuri, proză și literatură pentru
HODJAK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287437_a_288766]
-
HEDEȘAN, Otilia (20.VII.1962, Pecica, j. Arad), etnolog. Este fiica Vioarei (n. Dragoș) și a lui Ioan Hedeșan, profesor. După studii liceale la Arad (1976-1980), face Facultatea de Filologie, secția română-latină, la Timișoara (1980-1984), devenind profesoară de limba și literatura română la Sânnicolau Mare (1984-1989) și apoi cadru didactic la Catedra de literatură română și comparată a Facultății de Filologie din cadrul Universității de Vest de la Timișoara, unde își susține
HEDESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
După studii liceale la Arad (1976-1980), face Facultatea de Filologie, secția română-latină, la Timișoara (1980-1984), devenind profesoară de limba și literatura română la Sânnicolau Mare (1984-1989) și apoi cadru didactic la Catedra de literatură română și comparată a Facultății de Filologie din cadrul Universității de Vest de la Timișoara, unde își susține și doctoratul cu teza Fenomenul povestitului astăzi (1996). Coordonează, de la volumul al optulea (1998), împreună cu Ioan Viorel Boldureanu, publicația academică „Folclor literar”, devenită, din anul 2001, „Revista de etnologie”. În cărțile
HEDESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
, Klaus (5.VII.1930, Mülheim an der Ruhr, Germania), românist german. După studii universitare, urmate, între anii 1950 și 1955, la Köln, Freiburg și Pisa, și axate pe limbi romanice, filologie clasică și istorie, H., discipol al romanistului Hugo Friedrich, și-a susținut în anul 1955, la Freiburg, teza de doctorat despre un tratat al lui Francesco Petrarca, De remediis utriusque fortunae (disertația a apărut sub titlul Fortuna und Virtus. Eine
HEITMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287425_a_288754]
-
utriusque fortunae (disertația a apărut sub titlul Fortuna und Virtus. Eine Studie zu Petrarcas Lebensweisheit, 1958). Își începe cariera didactică la Universitatea din Marburg (1956-1963). După un intermezzo la Universitatea Tehnică din Berlin (1964), revine la Marburg ca profesor de filologie romanică, stabilindu-se apoi la Heidelberg (1971). În decursul anilor de activitate la universitățile din Marburg și Heidelberg (până la pensionare, 1998), H. aprofundează câteva teme preferate din literatura franceză veche (de exemplu, teatrul secolelor al XVI-lea și al XVII
HEITMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287425_a_288754]
-
, Zdzislaw (4.XII.1952, Șwiebodzin, Polonia), românist polonez. Este fiul lui Leon și al Janinei Hryhorowicz. A absolvit Institutul de Filologie Romanică (1976) și Institutul de Filologie Polonă (1984) la Universitatea din Poznan. Debutează publicistic în revista „Studia Romanica Poznaniensia”, în 1986, cu studiul Polska formula zolismu [Formula polonă a zolismului], și editorial, cu lucrarea Demetru Demetrescu-Urmuz. Mie¸dzy dadaizmem a
HRYHOROWICZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287463_a_288792]
-
, Zdzislaw (4.XII.1952, Șwiebodzin, Polonia), românist polonez. Este fiul lui Leon și al Janinei Hryhorowicz. A absolvit Institutul de Filologie Romanică (1976) și Institutul de Filologie Polonă (1984) la Universitatea din Poznan. Debutează publicistic în revista „Studia Romanica Poznaniensia”, în 1986, cu studiul Polska formula zolismu [Formula polonă a zolismului], și editorial, cu lucrarea Demetru Demetrescu-Urmuz. Mie¸dzy dadaizmem a surrealizmem [Demetru Demetrescu-Urmuz. Între dadaism și
HRYHOROWICZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287463_a_288792]
-
Studia Romanica Poznaniensia”, în 1986, cu studiul Polska formula zolismu [Formula polonă a zolismului], și editorial, cu lucrarea Demetru Demetrescu-Urmuz. Mie¸dzy dadaizmem a surrealizmem [Demetru Demetrescu-Urmuz. Între dadaism și suprarealism], apărută în 1995. A obținut titlul de doctor în filologie în anul 1984, cu o teză privind literatura română: Al. Macedonski în limba franceză. Studiile publicate în revistele de specialitate din Polonia și România atestă o preocupare subliniată pentru poezia interbelică și pentru cea contemporană, în ipostazele lor inovatoare îndeosebi
HRYHOROWICZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287463_a_288792]
-
, Andrei (19.VIII.1942, Dângeni, j. Edineț), critic literar și folclorist. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1965), după care, între 1965 și 1974, a lucrat în cadrul Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Moldovei, unde și-a susținut doctoratul în filologie (1973) cu tema Folclorismul nuveliștilor moldoveni
HROPOTINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287462_a_288791]
-
și folclorist. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1965), după care, între 1965 și 1974, a lucrat în cadrul Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Moldovei, unde și-a susținut doctoratul în filologie (1973) cu tema Folclorismul nuveliștilor moldoveni, apoi la editurile Cartea Moldovenească, Lumina și Literatura Artistică (aici în calitate de redactor-șef), în fine, la ziarul „Moldova suverană”, ca redactor-șef (1994-1997). Este autorul mai multor cărți de critică: Evoluția prozei contemporane (1978
HROPOTINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287462_a_288791]
-
lui Ion Mantaroșie, magistrat. A făcut școala primară la Alba Iulia și Bârlad, liceul la Bârlad, Tighina, Râmnicu Vâlcea și din nou la Bârlad, unde a absolvit Liceul „Gheorghe Roșca Codreanu” în 1949. Și-a luat licența la Facultatea de Filologie a Universității din București în 1955, cu prima lucrare de diplomă consacrată în România literaturii științifico-fantastice. Între 1950 și 1952 a fost redactor la „Scânteia tineretului”, apoi șef al secției literare la „Luminița”, șef al secției de literatură pentru copii
HOBANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287436_a_288765]
-
al lui Ilie Horomnea, învățători. A urmat Liceul Militar din Breaza, apoi Școala de Ofițeri la Sibiu. Fiind trecut în rezervă în 1959 din considerente politice, după trei ani de muncă necalificată va susține examenul de admitere la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, pe care a absolvit-o în 1967. Este repartizat în presa centrală și lucrează, succesiv, la „Viața studențească”, „Scânteia tineretului” și „Munca de partid”. Debutase în 1952, cu versuri, în presa pentru copii
HOROMNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287451_a_288780]
-
, Jindra (12.II.1898, Praga - 7.IX.1980, Bratislava), românistă slovacă. H. a avut o contribuție remarcabilă la cunoașterea limbii și literaturii române în Slovacia. A făcut studii de filologie clasică la Universitatea din Praga, unde a învățat limba română cu Jan Urban Jarník. Urmează apoi, în anii 1919-1920, la Universitatea din București, cursurile profesorilor I.-A. Candrea și O. Densusianu. În anul 1921 își susține la Praga teza de
HUŠKOVÁ-FLAJŠHANSOVÁ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287473_a_288802]
-
HOLBAN, Ioan (2.VII.1954, Fălticeni), critic și istoric literar. Este fiul Raisei Holban (n. Cociug), contabilă, și al lui Ion Holban, profesor. După absolvirea Liceului „A. T. Laurian” din Botoșani (1973), urmează Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, luându-și licența în 1978. Profesor de gimnaziu la Pașcani (1978-1979) și Iași (1979-1980), cercetător în cadrul Institutului de Filologie Română „A. Philippide” din Iași (1980-1990), între 1990 și 1996 este redactor-șef al
HOLBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
Holban, profesor. După absolvirea Liceului „A. T. Laurian” din Botoșani (1973), urmează Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, luându-și licența în 1978. Profesor de gimnaziu la Pașcani (1978-1979) și Iași (1979-1980), cercetător în cadrul Institutului de Filologie Română „A. Philippide” din Iași (1980-1990), între 1990 și 1996 este redactor-șef al revistei „Cronica” și, concomitent, secretar al al Filialei Iași a Uniunii Scriitorilor din România, iar din 1996, director general al Teatrului Național „V. Alecsandri” din Iași
HOLBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
și 1996 este redactor-șef al revistei „Cronica” și, concomitent, secretar al al Filialei Iași a Uniunii Scriitorilor din România, iar din 1996, director general al Teatrului Național „V. Alecsandri” din Iași. În 1998 a obținut titlul de doctor în filologie. A debutat publicistic la „Dialog” în 1975, iar editorial, cu volumul Proza criticilor, în 1983. Colaborează la „Amfiteatru”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Astra”, „Ateneu”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Caiete critice”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Dialog”, „Luceafărul”, „Opinia
HOLBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
HORODINCĂ, Georgeta (13.XI.1930, Căușanii Noi-Tighina ), istoric și critic literar, prozatoare. Este fiica Elenei (n. Maxim) și a lui Vasile Horodincă, funcționar CFR. După studii gimnaziale și liceale la Galați, Craiova și Iași, urmează Facultatea de Filologie a Universității din Iași (1949-1950) și la București, Școala de Literatură „M. Eminescu” (1950-1951), apoi Facultatea de Filologie, absolvită în 1956. Devine redactor la „România liberă” (1951-1955), „Gazeta literară” (1955-1961), Studioul Cinematografic București, „Secolul 20” (1963-1974), redactor-șef adjunct la
HORODINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
n. Maxim) și a lui Vasile Horodincă, funcționar CFR. După studii gimnaziale și liceale la Galați, Craiova și Iași, urmează Facultatea de Filologie a Universității din Iași (1949-1950) și la București, Școala de Literatură „M. Eminescu” (1950-1951), apoi Facultatea de Filologie, absolvită în 1956. Devine redactor la „România liberă” (1951-1955), „Gazeta literară” (1955-1961), Studioul Cinematografic București, „Secolul 20” (1963-1974), redactor-șef adjunct la „Luceafărul” (1972-1974). Debutează în „Iașul literar” (1950), iar prima carte, Duiliu Zamfirescu și contribuția lui la dezvoltarea romanului
HORODINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
Întemeietorii asociației. Asupra dezbaterilor din presă, vezi Îndeosebi Ion Bogdan Lefter (1994, p. 10; 1994a, pp. 8-9); Laurențiu Ulici (președinte pe atunci al Uniunii Scriitorilor) (1994, pp. 8-9); Virgil Holomeia (1994, p. 19) etc. Etnografia făcînd parte din studiile de filologie și nu dintre științele sociale, istoriile literaturii române consacră adesea un prim capitol „literaturii populare". În cadrul „festivalui național" CÎntarea României. Vezi Întîlnirea scriitorilor români din Întreaga lume, Neptun, 5-10 iunie 1995, București, Fundația Luceafărul, 1995, 335 p. Scriitorii exilați erau
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
, Brașov), traducătoare. Este fiica poetului Szemlér Ferenc. După absolvirea Liceului de Muzică din orașul natal (1953), urmează Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1954-1959), lucrând apoi în redacția revistei clujene „Utunk” (1959-1962), la săptămânalul brașovean „Új Idö” (1963-1966), la „Művelödés” (1967-1968) și ulterior la „Brassói Lapok”. Debutează cu poezie în „Utunk” (1958), fiind prezentă cu versuri, traduceri, cronici teatrale
LENDVAY Éva (24.VI.1935. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287776_a_289105]
-
j. Alba - 24.VI.1988, Cluj-Napoca), istoric literar și traducător. Este fiul Savetei (n. Frâncu) și al lui Amos Laslo, țărani. Urmează cursurile Liceului „Mihai Viteazul” din Alba Iulia și din 1927, când susține bacalaureatul, pe cele ale Facultății de Filologie Clasică a Universității din Cluj, luându-și licența în 1931. Obține specializări postuniversitare la Școala Română din Roma (1932-1934) și la École des Hautes Études din Paris (1938- 1939), căpătând între timp, în 1936, titlul de doctor. Între 1934 și
LASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287750_a_289079]
-
urmat școala primară germană și gimnaziul la Sibiu, iar din 1831, cursurile superioare ale Liceului Piarist din Cluj. Și-a continuat studiile la Viena, la Institutul Politehnic, probabil și la Universitate ca audient, și a făcut cercetări de istorie și filologie în arhivele vieneze. Aici își tipărește prima lucrare de lingvistică, Tentamen criticum in originem, derivationem et formam linguae romanae in utraque Dacia vigentis vulgo valachicae (1840). La solicitarea Eforiei Școalelor din București este numit în 1842 profesor de filosofie la
LAURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287756_a_289085]
-
Bălcescu editează în 1845 „Magazin istoric pentru Dacia”, în care publică studii de istorie națională (Discurs introductiv la istoria românilor, Temisiana sau Scurta istorie a Banatului temisian), numeroase colecții de documente, cronici. Colaborează, de asemenea, cu articole de lingvistică și filologie la revista „Universu” (1848). Membru în Asociația Literară a României (1845), L. a participat direct și cu un rol de frunte la mișcarea revoluționară de la 1848, îndeosebi în Transilvania, unde a fost unul dintre conducători. S-a implicat în redactarea
LAURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287756_a_289085]